Rușii votează. Primul scrutin parlamentar de la începutul războiului cu Ucraina, dar cu aceiași candidați

Rușii sunt chemați la urne în perioada 18–20 septembrie, pentru a alege membrii Dumei de Stat, camera inferioară a parlamentului rus. Este primul scrutin de acest fel de la declanșarea invaziei pe scară largă a Ucrainei.

Rușii își aleg deputații Foto: Arhiva

Deși alegerile rusești nu au fost niciodată un exemplu de competiție liberă, experții spun că spațiul rămas pentru dezbatere politică s-a redus acum la un nivel fără precedent: din cele 75 de partide înregistrate legal în urmă cu un deceniu au mai rămas doar 17, iar singura formațiune cu program anti-război, Iabloko, a fost exclusă din cursa pentru lista națională de partid. Pe fondul represiunii tot mai extinse și al dezinteresului public, opoziția rusă rămasă în libertate încearcă totuși să transforme votul într-o formă de protest, chiar dacă rezultatul scrutinului nu este pus la îndoială de nimeni.

În filmul de satiră politică rusesc din 2007, „Ziua alegerilor”, un grup de directori de radio este trimis într-o regiune de provincie pentru a superviza alegerea unui nou guvernator. Misiunea lor: să „fabrice” un candidat, să câștige simpatia alegătorilor și să se asigure că este ales „omul potrivit”. Una dintre melodiile din coloana sonoră a filmului, interpretată de rockerul punk Serghei Șnurov, a devenit un slogan național: „Alegeri! Alegeri! Toți candidații sunt niște nemernici!”

Ceea ce, la vremea respectivă, era comedie politică pare acum o privire spre o epocă total diferită. Alegerile din acea perioadă erau, poate, cinice și manipulate, dar mai păstrau o urmă de competiție reală.

Aproape două decenii mai târziu, în timp ce Rusia se pregătește să aleagă o nouă Duma de Stat pentru prima dată de la invadarea Ucrainei, întrebarea este cât a mai rămas din acea competiție.

Alegeri în timp de război

Rușii trebuie să aleagă 450 de deputați în camera inferioară a parlamentului, Duma de Stat, precum și legislativele și guvernatorii regionali, în cele 11 fusuri orare ale țării.

Printre principalele partide care candidează pentru un loc în Dumă - cel mai important scrutin din Rusia anul acesta - se numără partidul de guvernământ, pro-Kremlin, Rusia Unită, Partidul Comunist, Partidul Liberal Democrat (LDPR), Rusia Dreaptă și Oamenii Noi.

Potrivit experților, programele acestor partide sunt, în linii mari, similare și susțin, în mare parte, politicile Kremlinului. Singura excepție este Iabloko, care face campanie pe o platformă anti-război, dar căreia i s-a interzis participarea la votul pe liste de partid - scrutinul național în care alegătorii votează un partid, nu un candidat individual.

Rusia Unită, care deține în prezent 321 din cele 450 de mandate din Dumă, este așteptată, în linii mari, să obțină majoritatea voturilor. Chiar și așa, experții consideră că alegerile rămân un indicator important al stării de spirit a populației.

Scrutinul va avea loc și în cele patru regiuni parțial ocupate ale Ucrainei, pe care Moscova pretinde că le-a anexat și unde luptele continuă.

Votarea se va desfășura pe parcursul a trei zile, iar în 33 de regiuni va fi disponibil votul electronic - două măsuri pe care criticii le consideră factori care ar putea facilita manipularea rezultatelor.

Un „sistem electoral autoritar”

Experții au opinii diferite cu privire la momentul exact în care alegerile din Rusia și-au pierdut caracterul competitiv, dar sunt de acord că invazia Ucrainei, din 2022, a marcat un punct de cotitură major.

Politologii descriu acum Rusia drept un „sistem electoral autoritar”, o autocrație care continuă să organizeze alegeri, controlând însă strict condițiile în care acestea se desfășoară.

„Nu poți cere în mod deschis încetarea războiului și nu poți contesta public legitimitatea [președintelui Vladimir] Putin”, a declarat pentru The Moscow Times Ora John Reuter, profesor de științe politice la Universitatea Wisconsin-Milwaukee și expert în politica electorală a Rusiei. „Dincolo de aceste limite, candidații și partidele care participă la scrutin au o marjă limitată de libertate pentru a dezbate alte teme de politică publică”, a adăugat el.

Comentatoarea politică exilată Ekaterina Șulman a spus că, încă din 2011, autoritățile modelau deja componența camerei inferioare a parlamentului „în gradul dorit”, astfel încât acestea „nu diferă semnificativ una de alta”. Pentru Kremlin, Rusia Unită „trebuie să dețină întotdeauna o majoritate constituțională”, în timp ce celelalte partide trebuie să își cunoască locul și „să nu perturbe procesul legislativ”, practic, aprobarea automată a proiectelor de lege venite din partea diferitelor ramuri ale puterii executive, a explicat Șulman. Ar fi greșit, a adăugat ea, să se creadă că „ar fi existat cândva rămășițe de libertate, abia acum complet eliminate”.

Cu toate acestea, spectrul alternativelor politice disponibile alegătorilor s-a restrâns considerabil, chiar și potrivit unor indicatori formali, susțin experții. „În ultimii zece ani, numărul partidelor politice înregistrate legal a scăzut de la 75 la 17”, a declarat Vadim Ternovoi, expert al proiectului Election Atlas.

Pentru prima dată din 2012, „doar partidele scutite de obligația de a strânge semnături din partea alegătorilor au putut depune liste de candidați pentru alegerile pentru Duma de Stat”, a precizat el. Potrivit legislației ruse, partidele trebuie să strângă 200.000 de semnături pentru a apărea pe buletinul de vot, cu excepția celor deja reprezentate în Dumă sau care au obținut mandate în cel puțin un legislativ regional.

Numărul candidaților la toate nivelurile de alegeri a scăzut cu aproximativ 20% din 2022 încoace, potrivit lui Ternovoi, o cifră care se referă la persoanele care și-au depus candidatura, nu la cele înregistrate în final, ceea ce sugerează că însăși dorința de a participa la alegeri este în scădere.

Experții leagă acest declin al interesului de dezechilibrul tot mai mare dintre riscurile și beneficiile implicării în politică. Represiunea a afectat nu doar activiștii societății civile și candidații anti-război ai Iabloko, ci și membri ai Partidului Comunist sau ai LDPR, în unele regiuni, a spus Ternovoi. Chiar și membri de vază ai Rusiei Unite s-au plâns de presiuni din interiorul propriului partid, în timpul alegerilor primare, iar unii s-au confruntat cu acuzații penale, a adăugat el.

„Ca urmare, mulți dintre cei care ar fi putut candida cu șanse reale de reușită aleg, pur și simplu, să nu o facă. Astfel, alegătorii au tot mai puține ocazii să audă opinii diferite și să își facă vocea auzită”, a spus el.

O tranziție îndelungată

Erodarea sistemului politic și electoral rus a început la mijlocul anilor 2000, pe măsură ce Kremlinul și-a consolidat controlul asupra presei și a acționat împotriva oligarhilor care acumulaseră influență politică. Uneori, acest proces a încetinit, iar unele reforme au deschis, temporar, spațiu pentru competiție politică.

Alegerile directe pentru funcția de guvernator au fost abolite între 2004 și 2012, restricție menținută, parțial, și în prezent în unele regiuni. Alegerile directe pentru primari au fost, la rândul lor, eliminate în capitalele regionale și în marile orașe, iar reglementările privind partidele politice au fost înăsprite. Măsuri mai recente includ interzicerea candidaturii persoanelor desemnate drept „agenți străini” și restricții suplimentare asupra observatorilor electorali independenți.

Organizația independentă de monitorizare electorală Golos, care documenta abuzuri electorale încă din 2000, a fost nevoită să se închidă anul trecut, după ce co-președinta sa a fost încarcerată, gest pe care susținătorii organizației l-au calificat drept o încercare de a o reduce la tăcere.

Aceste restricții au reprezentat, de fapt, „un răspuns la cererea tot mai mare, din partea publicului, pentru o participare politică și o responsabilizare mai mari din partea autorităților”, a spus Ternovoi, amintind de încercarea regretatului opozant Aleksei Navalnîi de a candida la președinție, în 2018, precum și de protestele de amploare legate de excluderea candidaților din opoziție de la alegerile pentru parlamentul orașului Moscova, din 2019.

A mai rămas ceva competiție?

Soarta partidului Iabloko - singurul partid înregistrat care a făcut campanie pe o platformă pro-pace - este, poate, cea mai elocventă pentru limitele campaniei electorale din 2026. În decizia de a interzice participarea Iabloko la votul pe liste de partid pentru Duma de Stat, o instanță a invocat presupuse încălcări legate de finanțare din străinătate, materiale de campanie distribuite prin platforme străine restricționate și nerespectarea drepturilor de autor. Partidul neagă orice abatere.

Iabloko mai are, totuși, candidați înregistrați în circumscripțiile uninominale - zone geografice determinate, care aleg câte un singur deputat în Dumă - precum și la alegerile pentru legislativele regionale.

În total, cel puțin 36 de candidați din opoziție au fost excluși de la alegerile pentru Duma de Stat și de la cele regionale, potrivit publicației exilate Viorstka. Peste jumătate dintre aceste cazuri au vizat candidați ai Iabloko, potrivit aceleiași surse.

Șaptesprezece dintre acești candidați au fost descalificați pentru postări online în care era menționat Navalnîi, aflat pe lista federală rusă a „extremiștilor și teroriștilor”. Alți șapte au fost excluși pentru că au distribuit linkuri către Facebook și Instagram - platforme interzise în Rusia - sau pentru că au afișat siglele acestora.

Nikolai Bondarenko, un politician cunoscut din Saratov, care candida pentru Dumă din partea Partidului Comunist, a fost descalificat după ce a fost amendat cu 1.000 de ruble (aproximativ 12 dolari), pentru o fotografie cu Navalnîi, publicată în 2024 pe un canal de Telegram care îi purta numele. Bondarenko a negat orice legătură cu respectivul canal.

Boris Nadejdin, al cărui program prezidențial anti-război, din 2024, a atras cozi lungi de susținători înainte ca autoritățile să îi respingă candidatura, este un alt potențial candidat vizat anul acesta. Acestuia i s-a interzis să candideze independent pentru Duma de Stat, după ce a fost amendat pentru afișarea unor presupuse simboluri „extremiste” într-o fotografie cu Navalnîi, a fost reținut temporar și declarat „agent străin”. A părăsit Rusia în luna august.

Pe fondul acestor restricții, interesul publicului - și chiar cel al candidaților înșiși - pare limitat. Deși dezbaterile televizate fac, formal, parte din campania electorală, mulți candidați ai Rusiei Unite nu au participat.

La Reazan, postul public de televiziune Rossia 1 a încercat, timp de două zile consecutive, fără succes, să reunească în platoul său candidați pentru Duma de Stat. De ambele dăți, prezentatorul a încheiat emisiunea la scurt timp după introducere, deoarece niciun candidat nu s-a prezentat.

Șaizeci și șase la sută dintre ruși nu știu când vor avea loc alegerile pentru Duma de Stat, în timp ce 28% au declarat că nu intenționează să voteze, potrivit unui sondaj realizat de institutul independent Levada Center și publicat în luna iunie. Dintre cei care nu intenționează să voteze, 41% au spus că votul lor „nu ar schimba nimic”, iar 24% nu cred că alegerile vor fi corecte.

Cu toate acestea, Ternovoi a spus că simpla înregistrare inițială a partidului anti-război Iabloko - chiar și în absența unor lideri de partid deosebit de cunoscuți - a declanșat „o mobilizare, în mare parte spontană, a unei părți a electoratului anti-război”. Iar atunci când Iabloko a fost exclus de la votul pe liste pentru Dumă, Election Atlas a documentat o creștere de 80 de ori a interesului față de partid, în mediul online.

Ternovoi a comparat acest fenomen cu scurta campanie prezidențială a lui Nadejdin, din 2024, care a coincis cu un declin al sprijinului pentru război, în sondajele de opinie. „Dacă Iabloko ar fi rămas pe buletinul de vot [pentru lista de partid la Dumă], ar fi avut dreptul, conform legii, la timp de emisie gratuit, începând de la finalul lunii august, la cele mai mari posturi de televiziune și radio din țară (...) ceea ce ar fi putut avea un impact semnificativ asupra opiniei publice”, a adăugat el.

El a amintit și de monitorizarea rețelelor sociale realizată de Election Atlas, care, luna trecută, a arătat că oamenii erau mai preocupați de restricțiile tot mai mari impuse competiției politice decât de acțiunile oficialilor, inclusiv ale lui Putin. „Mi se pare o schimbare importantă în opinia publică și, foarte posibil, principalul rezultat” al acestor alegeri, a conchis el.

Strategii de vot „de protest”

Publicația independentă Meduza a subliniat că este vorba despre primul scrutin parlamentar de la începutul războiului cu Ucraina, dar cu aceiași candidați, în mare parte: peste 70% dintre deputații în funcție candidează pentru un nou mandat. Vor fi aleși, în total, 450 de deputați - 225 pe liste de partid și 225 în circumscripții uninominale.

Sondaje realizate de institute apropiate puterii arată un scor mai bun pentru Rusia Unită față de 2021 - între 47 și 53% din voturi, potrivit estimărilor, într-un context de război, represiune intensificată și dificultăți economice, ceea ce, potrivit publicației Faridaily, ar demonstra „controlul deplin” exercitat asupra votului în Rusia.

În lipsa unor alternative reale, o parte a alegătorilor s-a orientat spre partidul Oamenii Noi, un proiect al Kremlinului, destinat electoratului liberal, care își construiește o imagine de „luptător împotriva interdicțiilor”, fără însă a depăși limitele impuse de putere în privința unor subiecte esențiale, precum susținerea războiului. Potrivit sondajelor VȚIOM, Oamenii Noi s-ar putea lupta cu LDPR pentru locul al treilea în alegeri.

Opoziția rusă a propus mai multe strategii de vot „de protest”: anularea buletinului de vot pentru lista de partid (varianta susținută de Iabloko), votarea oricărui alt partid în afară de Rusia Unită (propunerea lui Maxim Katz și a Iuliei Navalnaia), prezentarea la secțiile de votare exact la ora prânzului, ca formă simbolică de protest (ideea lui Ilia Iașin), sau chiar boicotarea completă a scrutinului, variantă susținută, printre alții, de fostul mare maestru de șah Garry Kasparov, care a declarat: „A îndemna la participarea la aceste «alegeri» sau a merge tu însuți la vot înseamnă a participa voluntar la un spectacol politic.”

Rămâne de văzut dacă aceste apeluri se vor traduce și în acțiuni de stradă. Autoritățile ruse s-au pregătit, între timp, pentru posibile proteste organizate în fața secțiilor de votare din străinătate, solicitând deja interzicerea oricăror manifestații în apropierea ambasadelor rusești din diverse țări, pe durata alegerilor pentru Duma de Stat.