Rusia se pregătește pentru un conflict prelungit cu NATO: Are suficiente resurse pentru un nou front?

În toamna anului 2025, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a anunțat mobilizarea a două milioane de rezerviști, permițând desfășurarea acestora în afara granițelor țării. Decizia vine în contextul în care analiștii economici internaționali semnalează dificultăți în sectorul energetic rus, iar experții militari remarcă intensificarea discursului nuclear și o posibilă escaladare a tensiunilor cu NATO.

Soldați ruși/Profimedia

Potrivit unei analize publicate de Royal United Services Institute (RUSI) și semnate de strategul David Roche, deși economia Rusiei este afectată de conflictul din Ucraina, aceasta ar putea susține, cel puțin pe termen mediu, un nou efort militar – inclusiv unul orientat împotriva Europei sau NATO – în special în forma unui război „hibrid” sau al „zonei gri”.

David Roche este analist strategic în cadrul companiei Quantum Strategy, cu sediul în Singapore. Anterior, a fost șef al departamentului de cercetare și analist global la Morgan Stanley, precum și președinte al Independent Strategy în Londra.

Economia de război a Rusiei: Priorități militare în fața celor civile

Datele furnizate de Banca Finlandei (BOFIT), care monitorizează economia rusă de peste trei decenii, nu indică un colaps iminent. În schimb, ele sugerează o reorientare profundă a priorităților statului rus, care alocă o parte considerabilă a resurselor către aparatului militar, în detrimentul investițiilor în infrastructură civilă, servicii publice sau bunăstarea populației.

Acest model de „economie de război” implică sacrificarea dezvoltării pe termen lung pentru a susține obiective strategice pe termen scurt. Roche avertizează însă că degradarea economică progresivă nu implică neapărat incapacitatea de a menține un efort militar susținut.

Costuri reduse pentru operațiuni „hibride”

Potrivit analizei, un eventual conflict cu NATO ar putea fi diferit de războiul convențional din Ucraina. Mai degrabă decât o confruntare directă, Rusia ar recurge la metode de „război hibrid”: campanii de dezinformare, atacuri cibernetice, sabotaj și alte forme de presiune indirectă. Costurile unui astfel de conflict, estimate la circa 2–3% din PIB-ul Rusiei, ar fi semnificativ mai reduse comparativ cu cele ale unui război convențional – evaluate la aproximativ 9–10% din PIB în cazul Ucrainei.

„Coeficientul de sacrificiu” și rolul demografiei

Analiza subliniază că, la fel ca Uniunea Sovietică în trecut, Rusia actuală demonstrează o capacitate ridicată de a redirecționa resurse către efortul militar. Roche introduce termenul de „coeficient de sacrificiu” – procentul din PIB alocat armatei în detrimentul nevoilor populației – și observă că acesta este mult mai ridicat în Rusia decât în democrațiile occidentale.

Totuși, o problemă cheie pentru viabilitatea acestui model o constituie demografia. Se estimează că Rusia are între 7 și 8 milioane de bărbați cu vârste între 21 și 29 de ani, un rezervor uman suficient pentru a înrola anual aproximativ 500.000 de soldați. În prezent, aproximativ 600.000 de militari ruși sunt implicați în „operațiunea militară specială”, iar pierderile anuale – între victime și contracte încheiate – sunt de circa 500.000 de persoane.

Recrutarea se face prin stimulente financiare considerabile: un bonus de semnare de 40.000–50.000 de dolari și un salariu lunar de 2.380 dolari – de aproape patru ori mai mare decât media salarială în regiunile sărace din estul Rusiei, de unde provine majoritatea recruților.

Bugetul armatei vs. sustenabilitate fiscală

Costurile acestui sistem devin semnificative: plata anuală a 500.000 de noi soldați se ridică la aproximativ 1% din PIB, adică aproximativ 6% din bugetul de stat. La acestea se adaugă cheltuielile pentru despăgubirile familiilor soldaților uciși sau răniți, care ar putea crește deficitul bugetar anual cu până la 1,5%.

Mai grav, ritmul de creștere economică s-a redus la doar 1,4% pe an – de la 4% anterior –, ceea ce ar putea duce la un deficit bugetar de 8–9% în următorii cinci ani. Cu toate acestea, Rusia deține în continuare rezerve interne semnificative – echivalente cu 30% din PIB –, în mare parte inaccesibile pentru export, și controlează un sistem bancar obedient, care poate fi folosit pentru susținerea finanțării deficitului.

Moscova poate continua, dar cu costuri tot mai mari

Deși Rusia se confruntă cu un declin economic generalizat, capacitatea sa de a susține un efort militar rămâne viabilă pe termen mediu. Potrivit autorului, o eventuală deteriorare accentuată a situației nu va duce neapărat la o revoluție internă sau o schimbare de regim. Societatea rusă, spune Roche, a dovedit o toleranță ridicată față de pierderi umane și economice – o trăsătură adânc înrădăcinată în cultura politică a țării.

În concluzie, chiar dacă economia rusă nu este sustenabilă pe termen lung, acest fapt nu exclude posibilitatea ca Moscova să continue acțiunile militare, inclusiv pe noi fronturi. Iar degradarea internă, deși reală, nu oferă automat un motiv de optimism pentru comunitatea internațională.