Idealizarea morții din propaganda lui Putin reflectă nazificarea tot mai intensă a Rusiei

Carnavalul violenței care a pătruns ani de zile în mass-media controlată de stat a Rusiei a cedat în ultimele luni și a făcut loc unui nou ton de solemnitate și solicită acte naționale de eroism, pe măsură ce operațiunea de invadare a Ucrainei continuă să se clatine, scrie, într-un editorial publicat în Novaia Gazeta-Europa  și preluat de The Moscow Times , Svetlana Stephenson, profesoară de sociologie la Universitatea Metropolitană din Londra.

Svetlana Stephenso: Societatea rusă pare se confrunte cu o nazificare accelerată FOTO SHUTTERSTOCK

În timp ce râsetele de rău augur ale autorităților pot fi încă auzite pe ecranele televiziunii rusești, în timp ce propagandiștii de stat discută despre distrugerea orașelor ucrainene sau despre utilizarea armelor nucleare, noi personaje au ieșit în prim-plan.

Până nu demult, părea că Rusia a ridicat comportamentul gopnikului (membru al bandei de stradă) la un stil de conduită aprobat oficial, unul care a tolerat să-și bată joc de victime cu fală de carnaval.

Un exemplu de astfel de comportament violent a fost grupul Wagner care a publicat un videoclip în care unul dintre mercenarii săi este ucis cu brutalitate cu un baros pentru că s-a predat forțelor ucrainene. Câteva zile mai târziu, fondatorul grupului a trimis un alt baros Parlamentulului European, acoperit cu sânge fals.

Acest tip de spectacole sinistre – demonstrând în mod deschis respingerea moralității și a legii și bucurându-se de umilirea celor slabi – par menite să demonstreze suveranitatea Rusiei în fața dușmanilor săi și să sublinieze că convențiile civilizației occidentale, cu normele sale de decență de bază, nu se aplică în țara condusă de Putin.

Urmărind toate astea de pe canapele lor, telespectatorii ruși au fost convinși că, chiar dacă trăiesc în sărăcie, rușii sunt totuși mai duri decât toți ceilalți și că nu era cazul să se pună cu ei.

Cu toate acestea, această stare a lucrurilor a început să se schimbe atunci când înfrângerile militare din Ucraina au început să se acumuleze și a fost declarată mobilizarea.

Acum pare că e timpul ca publicul să fie conștient de gravitatea momentului - la urma urmei, populația masculină a țării este trimisă la măcel. Acesta este subiectul melodiei cântărețului rus Shaman, „Let’s Stand Up”, care oferă strălucirea întunecată a morții unui public format din milioane de persoane.

Artiști cu înfățișare de zombi, inclusiv multe vedete pop în vârstă de la sfârșitul anilor sovietici, au început să îndemne populația să „să se ridice” față de cei care îi „privesc” de sus și, în acest fel, să-și imite propriii strămoși morți.

Cântând despre eroii ruși, cu o melancolie profundă, interpreții văzuți acum la televiziunea de stat au un ten palid, machiaj închis la culoare și haine de doliu care se combină pentru a crea o atmosferă funerară.

Ilustrațiile vizuale constau în imagini de sacrificiu: soldații merg înainte cu expresii de determinare severă, în timp ce panourile publicitare afișează numele copiilor morți din Donbas alături de cele ale soldaților căzuți în al Doilea Război Mondial. O femeie varsă o lacrimă în timp ce un băiat care poartă o șapcă militară salută soldații care trec. Toate mențiunile despre speranță și victorie sunt absente - acesta este un recviem pentru o Rusie condamnată să lupte în războaie eterne.

Chiar și președintele a jucat un spectacol similar pentru a le aminti oamenilor nevoia de sacrificiu. La începutul lunii noiembrie, televiziunea națională l-a arătat pe Putin vizitând o expoziție despre apărarea Moscovei în cel de-al Doilea Război Mondial. Mergând încet de-a lungul Pieței Roșii, Putin a rotit languros elicea unei machete de avion, în timp ce un cor îmbrăcat la fel ca soldații celui de-al Doilea Război Mondial cânta un imn de război. Simbolismul unor astfel de acțiuni nu mai este despre victoria viitoare, ci mai degrabă se referă la datoria sacră a cetățenilor Rusiei.

Conceptul morții care dă sens vieții a fost pus în discuție și în timpul recentei întâlniri a lui Putin cu mamele recruților mobilizați. În mijlocul gândurilor fără suflet ale președintelui, neînțelegerea profundă a culturii și tradiției ruse a fost cea mai evidentă atunci când a spus că viețile fiilor lor nu aveau sens înainte de a fi trimiși la război, îndemnându-le să se bucure de moartea lor eroică.

„Nu și-a trăit viața în zadar”, a spus Putin, punând în contrast lipsa de sens a unei vieți pașnice cu semnificația morții în numele patriei.

Un astfel de apel este străin de cultura rusă și chiar sovietică, ambele percep mama unui soldat mort ca o figură tragică veșnic neconsolabilă. Dreptul mamelor de a încerca să-și salveze fiii a fost recunoscut chiar și în timpul războaielor cecene, fapt demonstrat de atitudinea respectuoasă a autorităților militare față de Comitetul Mamelor Soldaților.

Dar Putin este în mod clar lipsit de această înțelegere culturală. Conceptul unei mame care se bucură de moartea unui fiu este preluat din ideologia nazistă, în care femeile sunt descrise ca producătoare de copii, cerute de stat.

Nazificarea accelerată a vieții rusești s-a corelat cu o conștientizare tot mai mare a publicului că autoritățile sunt indiferente față de bunăstarea lor. Să le spui mamelor soldaților să-și vadă moartea fiilor lor ca pe o realizare a destinului lor nu va fi niciodată o muncă ușoară.

În același timp, carnavalul sadic al propagandei de stat, care a fost atât de răspândit până în septembrie, nu numai că este acum nepotrivit în lumina înfrângerilor tot mai mari ale Rusiei pe câmpul de luptă, ci, potrivit ratingurilor TV, nici nu mai este solicitat.

Spectacolul neplăcut nu mai poate ascunde realitatea pierderii, a durerii și a morții. Ceea ce ne putem aștepta să vedem în anul următor este victoria lentă, dar constantă a realității asupra lumii fanteziste create de mașina de propagandă de stat a Rusiei.