Un eşec e bine-venit

Până miercurea viitoare, aşa-numitul „supercomitet" - grupul bipartisan de congresmeni - ar trebui să se pună de acord cum să reducă deficitele viitoare. Dacă nu se întâmplă vreun miracol, comitetul va eşua înainte de acest termen.

De ce era sortit un eşec? În principal din cauză că prăpastia între cele două mari partide e atât de mare. Republicanii şi democraţii nu numai că au priorităţi diferite, ci trăiesc în două universuri intelectuale şi morale diferite. În lumea democraţilor, albul e alb şi negrul e negru. A creşte taxele, creşte şi venitul la buget, iar reducerile cheltuielilor cât timp economia e în recesiune scade numărul angajaţilor. Însă în universal republican albul e negru. Modalitatea de a creşte încasările este de a tăia taxele pentru corporaţii şi pentru bogaţi, iar reducerea cheltuielilor guvernamentale este o strategie de creare a joburilor.

Doar încercaţi să faceţi un republican să recunoască faptul că tăierile de taxe din era Bush au crescut deficitul sau că tăierile consistente de cheltuieli (cu excepţia celor din armată) ar dăuna revenirii economice. Mai mult, cele două partide au viziuni extrem de diferite asupra justiţiei economice. Democraţii consideră că programele de asigurări sociale servesc imperativului moral de a asigura o siguranţă de bază pentru cetăţeni şi de a-i ajuta pe cei în nevoie. Republicanii au o altă optică. Chiar dacă pozează în public ca apărători ai Medicare (asigurări medicale), în privat consideră că statul asistat social e imoral. Că e ca şi cum cetăţenii ar fi forţaţi, cu pistolul la tâmplă, să îşi dea banii altor cetăţeni.

Aşa că supercomitetul a adus laolaltă legislatori care sunt în total dezacord asupra rolului pe care guvernul ar trebui să-l joace. Poate că ideea a fost că partidele vor ajunge la un compromis din cauza fricii că va exista un preţ politic dacă ar părea intransigenţi. Asta se poate întâmpla doar dacă mass-media îi arată pe cei care refuză compromisul.  Şi nu îi arată. Dacă şi când va eşua supercomitetul, toate ştirile se vor referi la ce a spus cutare sau cutare democrat sau republican despre celălalt, fără să explice adevărul.

Istoria ne învaţă că Partidul Republican va reveni asupra părţii sale din înţelegere imediat ce are ocazia. Aduceţi-vă aminte că finanţele americane arătau destul de bine în 2000, dar, imediat ce republicanii au câştigat controlul asupra Casei Albe, au irosit surplusul pe tăieri de taxe şi pe finanţare de războaie. Aşa că orice acord la care ar ajunge acum nu ar fi decât o înţelegere de a tăia programul de securitate socială şi de asigurări medicale, care nu ar avea un efect benefic asupra deficitului pe termen lung.

De asemenea, orice acord ar înrăutăţi starea economică. A tăia cheltuielile cât economia e în scădere distruge locuri de muncă şi este contraproductiv în termeni de reducere a deficitului: duce la venituri mai mici pentru stat. Iar estimările arată că economia va stagna cel puţin până în 2014. Aşa că e mai bine să nu existe niciun acord decât să impună tăieri de cheltuieli în următorii ani.