Trump, Xi și Putin îmbătrânesc la putere. Ce se întâmplă când autocrații nu au un plan de succesiune

Trump, Xi Jinping și Putin par să domine, în continuare, scena mondială. Toți trei înaintează însă în vârstă, niciunul nu are un plan clar de succesiune, iar ultimele luni au arătat că nici măcar cei mai puternici lideri ai lumii nu pot impune totul prin forță. Într-o analiză pentru Washington Post, jurnalistul David Ignatius argumentează că ceea ce pare a fi apogeul epocii autocraților ar putea fi, de fapt, începutul declinului ei.

Xi Jinping și Donald Trump Foto: AFP

Am putea avea impresia că trăim într-o epocă a autocraților, în care președintele american Donald Trump, liderul chinez Xi Jinping și dictatorul rus Vladimir Putin domină scena mondială. Sesiunea Adunării Generale a ONU de la New York, desfășurată în această săptămână, pare aproape un eveniment secundar în comparație cu adevărata luptă pentru influență din jurul întâlnirilor dintre Trump și Xi. Aceste semne exterioare pot fi însă înșelătoare: poate că nu asistăm la apogeul epocii autocraților, ci la declinul ei, scrie, într-un editorial pentru Washington Post, analistul David Ignatius.

Cei trei lideri menționați înaintează în vârstă: Trump are 80 de ani, iar Xi și Putin — câte 73 de ani fiecare. Toți trei sunt urmăriți, de asemenea, de zvonuri privind starea lor de sănătate. Ei conduc cu fermitate, dar administrează țări profund „fracturate". Niciunul dintre ei nu a elaborat un plan clar pentru asigurarea propriei moșteniri politice.

În aroganța lor, comit greșeli

Toți trei suferă de ceea ce ar putea fi numită „boala autocraților". În aroganța lor, comit greșeli. Putin a făcut o greșeală catastrofală atunci când a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei, în 2022, mizând pe o victorie rapidă. Trump a greșit, la rândul său, atunci când a atacat Iranul, în februarie. Liderii cu adevărat puternici nu blufează și totuși, marți, 22 septembrie, în discursul susținut la Adunarea Generală ONU, Trump a amenințat din nou că va „distruge" Iranul, dacă acesta nu capitulează.

Xi își asumă riscuri militare mai reduse, astfel încât greșelile sale sunt mai puțin vizibile, dar la fel de reale. Liderul chinez conduce un sistem în care nu are încredere deplină și care, la rândul lui, nu are încredere deplină în el. Xi a derulat epurări ample în rândul armatei, în urma cărora, din 2023 încoace, aproximativ o sută de ofițeri de rang înalt au fost înlăturați din funcții. Cinci din cei șapte membri ai Comisiei Militare Centrale au fost, de asemenea, schimbați. Totodată, Xi pare să manifeste prudență și față de elita tehnologică a Chinei.

Această tendință autocratică fusese semnalată încă din februarie 2025, la o lună după învestirea lui Trump, de fostul șef al serviciului britanic de informații externe MI6, Alex Younger, decedat între timp.

„Am intrat într-o nouă eră, în care relațiile internaționale nu vor mai fi definite de reguli și instituții multilaterale, ci de lideri puternici și de înțelegeri directe între ei", declara atunci Younger.

Acesta compara situația actuală cu Conferința de la Ialta din 1945, unde trei lideri puternici au decis, practic, soarta unor state mai mici.

„Cred că exact așa gândește Donald Trump, la fel Putin, dar și Xi Jinping. Într-o astfel de lume intrăm", adăuga el.

Declarațiile sale păreau, la acel moment, profetice. Realitatea s-a dovedit însă diferită. Încercările marilor puteri de a-și impune voința au eșuat, în mod repetat. Cele mai elocvente exemple rămân războiul rusesc la scară largă împotriva Ucrainei și conflictul declanșat de Trump împotriva Iranului. Utilizarea dronelor a schimbat echilibrul strategic al conflictelor moderne, demonstrând că aceste aparate ieftine, „arma celor slabi", pot anula avantajul arsenalelor sofisticate ale marilor puteri.

Paradigma autocratică, potrivit căreia „forța dă dreptate", nu ține

Paradigma autocratică, potrivit căreia „forța dă dreptate", părea, la un moment dat, de neînvins. În realitate, lucrurile au stat altfel. Cel mai grăitor exemplu rămâne amenințarea, considerată la vremea respectivă revoltătoare, formulată anul trecut de Trump, privind o eventuală preluare a Groenlandei. Presiunea exercitată de președintele american asupra insulei arctice a contribuit la mobilizarea opoziției europene. Trump a fost nevoit să dea înapoi, capitularea sa finală având loc chiar în această săptămână, când cele două părți au anunțat un plan pentru construirea unei baze militare în Arctica, menită să consolideze prezența militară americană în Groenlanda, în cadrul unui tratat actualizat din 1951 — practic același compromis pe care Danemarca îl propusese încă de acum un an.

Nici Xi nu a reușit să-și intimideze pe deplin vecinii. China a criticat dur-o pe premierul japonez Sanae Takaici, după ce aceasta a declarat că Tokyo ar putea răspunde militar unui eventual atac chinez asupra Taiwanului. Takaici nu a cedat presiunilor. La fel a procedat și președintele filipinez Ferdinand Marcos Jr., care a ignorat amenințările Beijingului în Marea Chinei de Sud.

„Timpul câștigă întotdeauna"

Autocrații aflați la vârstă înaintată se confruntă și cu o altă problemă.

„Timpul câștigă întotdeauna", declara săptămâna trecută investitorul american Warren Buffett, în vârstă de 96 de ani, anunțându-și retragerea din funcția de președinte al consiliului de administrație al Berkshire Hathaway.

Trump, în vârstă de 80 de ani, resimte deja efectele vârstei. Putin și-a pierdut, la rândul său, vigoarea de altădată, deși „nu vrea să-și recunoască înaintarea în vârstă". Iar după ce Xi Jinping a lipsit, luna aceasta, de la cina cu liderii mondiali organizată în marja summitului BRICS de la New Delhi, invocând probleme de sănătate, Wall Street Journal a citat aprecierea unui fost analist CIA, potrivit căruia Xi este „un fumător înrăit, supraponderal, care nu agreează exercițiile fizice".

Cu toate acestea, în timpul paradei militare de la Beijing, din septembrie 2025, Xi și Putin au fost surprinși, printr-o înregistrare realizată din întâmplare, discutând despre transplanturi de organe și despre posibilitatea de a trăi până la 150 de ani. Putin a confirmat ulterior conversația, în timp ce televiziunea chineză a eliminat acest dialog din transmisiunile oficiale.

În privința declinului epocii autocraților, nu există un răspuns simplu. Desigur, Trump, Xi și Putin ar putea rămâne figuri dominante încă mulți ani de acum înainte, iar consecințele mandatelor lor se vor resimți multă vreme. Este însă remarcabil faptul că toți trei par să manifeste o reticență aproape „alergică" față de planificarea succesiunii. Trump se mândrește cu poziția sa de lider al unei coaliții MAGA profund fragmentate. Printre potențialii succesori ai lui Putin nu se remarcă nicio figură politică de anvergură. Xi, la rândul său, respinge activ revenirea la modelul de conducere colectivă existent înaintea sa.

Așa-numitele „puteri medii" ocupă tot mai mult prim-planul

În prezent, așa-numitele „puteri medii" ocupă tot mai mult prim-planul, umplând spațiul pe care autocrații par incapabili să-l mai controleze pe deplin. Cea mai vizibilă poziție în acest sens aparține premierului canadian Mark Carney, care s-a aflat în fruntea opoziției față de războiul comercial declanșat de Trump. Discursul său de la Davos a fost considerat un veritabil „document de referință" pentru o eventuală eră post-autocratică.

Privind spre viitor, merită subliniat un aspect esențial: Xi ar putea, la un moment dat, să-și piardă influența, dar China, nu. Xi a avut, de altfel, dreptate atunci când, în luna mai, l-a primit pe Trump la Beijing, expunându-și viziunea privind consolidarea puterii Chinei.

Toți cei trei lideri dau dovadă de aroganță, în încercarea de a domina o lume aflată în plină tranziție. Este vorba despre superputeri incapabile să câștige războaie, despre economii de mari dimensiuni, dar afectate de datorii și corupție. Iar cel mai important, toți trei se confruntă cu provocări greu de anticipat, generate de inteligența artificială, o tehnologie care schimbă, la rândul ei, fața lumii.

Liderii înțelepți privesc viitorul cu smerenie, conștienți fiind că, oricât de multă putere ar deține, nu pot controla pe deplin cursul evenimentelor. „Va trebui să ne obișnuim, deocamdată, cu actualii lideri autocrați. Dar asta nu va fi valabil pentru totdeauna", conchide David Ignatius în Washington Post.