Cine va conduce ONU? Marile puteri, tot mai departe de un consens. Decizia ar putea depinde de negocierile dintre Trump și Xi Jinping

Niciun candidat nu a reușit să se impună după trei tururi de vot informal în Consiliul de Securitate. În culise sunt discutate și posibile candidaturi de ultim moment, iar alegerea succesorului lui António Guterres ar putea depinde în cele din urmă de acordul dintre marile puteri.

Mandatul lui Antonio Guterres în fruntea ONU se încheie pe 31 decembrie Foto: EPA/EFE

Cursa pentru funcția de secretar general al Organizației Națiunilor Unite intră într-o etapă decisivă, fără un candidat care să fi obținut până acum sprijinul necesar pentru a deveni succesorul lui António Guterres, scrie The Guardian.

După trei tururi de vot secret în Consiliul de Securitate, Rebeca Grynspan din Costa Rica s-a plasat din nou pe primul loc, cu nouă voturi de tip „încurajare”. Ea a primit însă și cinci voturi „descurajare”, ceea ce arată că sprijinul pentru candidatura sa este departe de a fi suficient pentru a garanta un consens.

Carolyn Rodrigues-Birkett din Guyana a obținut opt voturi „încurajare” și șase „descurajare”, în timp ce María Fernanda Espinosa din Ecuador rămâne printre candidatele care mai pot spera să ajungă în etapa finală.

Mandatul lui Guterres se încheie la 31 decembrie 2026, iar noul secretar general ar urma să preia funcția în ianuarie 2027.

Un proces care depinde de cele cinci mari puteri

Pentru ca un candidat să fie recomandat Adunării Generale, este nevoie de cel puțin nouă voturi din cele 15 ale Consiliului de Securitate și, esențial, de absența unui veto din partea oricăruia dintre cei cinci membri permanenți: Statele Unite, China, Rusia, Franța și Marea Britanie.

Această regulă face ca numărul total de voturi favorabile să nu fie singurul criteriu relevant. Un candidat poate avea sprijinul majorității Consiliului, dar să fie blocat de una dintre cele cinci puteri cu drept de veto.

În rundele următoare, voturile celor cinci membri permanenți vor putea fi identificate, ceea ce va face mai clar dacă un candidat se confruntă cu un obstacol care nu poate fi depășit.

În acest context, negocierile dintre Washington și Beijing ar putea deveni importante. Potrivit unei analize publicate de The Guardian, rezultatul ar putea depinde de măsura în care Statele Unite și China vor accepta un candidat pe care ambele îl pot susține sau, cel puțin, tolera.

Sunt posibile candidaturi de ultim moment

În lipsa unui consens în jurul actualilor candidați, în mediile diplomatice sunt vehiculate și alte nume.

Printre acestea se numără Lana Nusseibeh, ministru de stat în Emiratele Arabe Unite și fost ambasador al țării la ONU, precum și Sigrid Kaag, fost subsecretar general al ONU și politician olandez de centru. Ea a ocupat pentru o scurtă perioadă funcția de coordonator principal pentru ajutor umanitar și reconstrucție în Gaza, înainte de a se alătura comitetului consultativ al „Consiliului pentru Pace” al lui Donald Trump.

Au fost menționați, de asemenea, președintele Kazahstanului, Kassîm-Jomart Tokaiev, fostul premier ungar Viktor Orbán și Vuk Jeremić, fost președinte al Adunării Generale a ONU.

Niciunul dintre acești potențiali candidați nu a anunțat însă public că dorește să intre în cursă.

Procesul oficial include în prezent șapte candidaturi active, după retragerea fostului președinte chilian Michelle Bachelet. Lista ONU îi include pe Rebeca Grynspan, Carolyn Rodrigues-Birkett, María Fernanda Espinosa, Rafael Mariano Grossi, Macky Sall, Olara Otunnu și Ivonne A-Baki.

Bachelet și-a retras candidatura după ce a obținut un singur vot „încurajare” în cel de-al treilea scrutin informal.

Presiuni pentru alegerea unei femei

Cursa pentru șefia ONU are și o importantă dimensiune legată de reprezentare.

Nicio femeie nu a ocupat până acum funcția de secretar general al ONU, în cei peste 80 de ani de existență ai organizației. În cadrul summitului BRICS din această lună, liderii au atras atenția asupra acestui dezechilibru și asupra reprezentării regionale limitate în istoria funcției.

Procesul actual a încercat, de altfel, să fie mai deschis decât în trecut. Candidații au participat la dialoguri publice cu statele membre și reprezentanți ai societății civile, într-o inițiativă coordonată de președinta Adunării Generale, Annalena Baerbock.

O eventuală candidatură apărută în ultimul moment ar putea provoca însă nemulțumiri din partea celor care susțin că procesul trebuie să rămână cât mai transparent și previzibil.

Grynspan conduce, dar nu are încă o cale clară spre victorie

Rebeca Grynspan, fost vicepreședinte al Costa Ricăi și actual secretar general al Conferinței ONU pentru Comerț și Dezvoltare, a condus primul scrutin informal din iulie, cu 10 voturi „încurajare”.

În august, sprijinul ei a scăzut la șapte voturi, iar Carolyn Rodrigues-Birkett a trecut pe primul loc, cu opt.

În cel de-al treilea scrutin, Grynspan a revenit în frunte, cu nouă voturi. Rodrigues-Birkett a rămas la opt, dar numărul voturilor „descurajare” în cazul său a crescut de la trei la șase.

Rezultatele arată astfel că niciuna dintre principalele candidate nu a reușit să obțină o majoritate suficient de solidă pentru a încheia competiția.

ONU caută un lider într-o perioadă de criză

Succesorul lui Guterres va prelua conducerea unei organizații confruntate cu presiuni financiare și cu un program amplu de reducere a costurilor.

În același timp, ONU încearcă să își redefinească rolul într-un sistem internațional marcat de războaie și rivalități geopolitice. Organizația este criticată pentru lipsa de eficiență în gestionarea unor conflicte majore, dar sondajele indică în continuare un nivel semnificativ de sprijin public pentru ONU.

Un sondaj GeoPoll realizat pentru UN Foundation și publicat recent a arătat că șase din zece persoane au încredere în ONU pentru a aborda problemele care le afectează. În același timp, 85% dintre respondenți au spus că știu puține lucruri sau nimic despre procesul de alegere a următorului secretar general.

Decizia finală aparține marilor puteri

Candidații susțin în general că ONU trebuie să își recapete un rol mai activ în medierea conflictelor și în prevenirea războaielor.

Problema este că viitorul secretar general va trebui să obțină sprijinul unor state cu interese geopolitice profund diferite.

În cele din urmă, alegerea nu va depinde doar de rezultatele voturilor informale. Va fi nevoie de un compromis între cele cinci puteri permanente ale Consiliului de Securitate.

Tocmai de aceea, potrivit analizelor asupra procesului, negocierile dintre Statele Unite și China, precum și pozițiile Rusiei, Franței și Marii Britanii, ar putea fi decisive pentru identificarea candidatului care poate primi sprijinul necesar.

Pentru ONU, miza este mai largă decât numele succesorului lui Guterres: următorul secretar general va trebui să conducă organizația într-un moment în care capacitatea sa de a acționa în marile crize internaționale este pusă tot mai mult la încercare.