Semne de schimbare în Rusia

Ce s-a întâmplat, exact, la Arena Olimpică din Moscova duminica trecută?

A fost premierul Vladimir Putin huiduit şi fluierat când a luat microfonul pentru a-l felicita pe luptătorul rus pentru victorie? Sau cumva audienţa îl huiduia pe luptătorul american care pierduse partida? Întrebarea încă preocupă chatroom-urile din Rusia.  Nu există multe dubii că discursul lui Putin e cel care a generat ostilitate. Absenţa sa neaşteptată de la turneul artelor marţiale din ziua următoare ar putea susţine acest punct de vedere. 

Cu trei luni înainte ca numele lui Putin să apară pe buletinele de vot pentru preşedinţie, există îngrijorări semnificative în structurile de putere ale Rusiei că un deceniu de predictabilitate politică se apropie de final. 

Există mai multe cauze: demografia (din ce în ce mai puţini ruşi îşi amintesc vremurile sovietice), economia (un deceniu de creştere a nivelului de trai care produce o clasă mijlocie în creştere) şi accesul la informaţie (televiziunea prin satelit, internetul şi libertatea de a călători au permis ruşilor să afle cum se trăieşte prin alte părţi). Primăvara arabă e şi ea o inspiraţie. Răsturnarea lui Mubarak a provocat dezbateri aprinse în blogosfera rusă în legătură cu posibilitatea producerii unor evenimente similare în Rusia. 

Scena politică poate părea liniştită, la suprafaţă, chiar dacă începe să fiarbă dedesubt. Când partidul Rusia Unită, care are o majoritate de două treimi în Dumă, l-a nominalizat pe Putin drept candidat la preşedinţie, calculul a fost că întoarcerea lui Putin aduce voturi. 

Raţionamentul ar putea fi greşit. Chiar dacă mulţi ruşi încă îl plac pe Putin, cred că poate readuce stabilitatea şi îi mulţumesc pentru prosperitate, unii dintre ei nu agreează întoarcerea lui la Kremlin. Există speculaţii că acest lucru va face ca, pe 4 decembrie, Rusia Unită, să obţină mai puţin de 30% din voturi în multe circumscripţii. Rezultatele, măsluite sau nu, ar putea schimba scena politică înaintea alegerilor prezidenţiale din martie.