Panica plutocraţilor

Nu ştim încă dacă mişcarea "Ocupaţi Wall Street!" va schimba direcţia Americii. Dar protestele au stârnit deja o reacţie isterică pe Wall Street, în rândul super-bogaţilor, al politicienilor şi al experţilor care servesc intereselor acelor 1% cei mai bogaţi americani.

Această reacţie ne spune ceva important - că extremiştii ce ameninţă valorile americane nu sunt oamenii care stau în corturi în Zuccotti Park, ci cei pe care Roosevelt îi numea "regalişti economici". Să ne gândim întâi cum politicienii republicani au descris demonstraţiile, care au inclus şi confruntări cu poliţia, dar nu ceva ce putea fi numit "revoltă". Şi totuşi, până acum, nu a fost nimic nici pe departe apropiat de comportamentul Tea Party în vara lui 2009. În ciuda evidenţei, liderul majorităţii din Camera Reprezentanţilor, Eric Cantor, a denunţat "gaşca protestatară" şi "americanii ridicaţi împotriva altor americani". Mitt Romney i-a acuzat pe protestatari că duc "o luptă de clasă", iar Herman  Cain spune că sunt "anti-americani". Favoritul meu este însă senatorul Rand Paul, care se teme că protestatarii vor începe să fure iPad-uri, deoarece consideră că bogaţii nu le merită.

Michael Bloomberg, primarul New Yorkului, a fost puţin mai moderat, dar tot i-a acuzat pe manifestanţi că încearcă "să îi lase fără slujbe pe oamnii care muncesc în acest oraş". Este doar o parte a unui sindrom, prin care americanii bogaţi care beneficiază de pe urma urma unui sistem manipulator reacţionează isteric atunci când cineva arată cu degetul cât de manipulator e acel sistem. Dacă ne mai amintim, şi anul trecut anumiţi baroni financiari îl numeau pe Obama „socialist", pentru că încerca să reglementeze piaţa financiară. Cât despre încercarea de a elimina o parte din inechităţile sistemului, unii baroni care plătesc taxe uimitor de mici au apreciat că este comparabilă cu "invadarea Poloniei de către Hitler".

Ce se întâmplă, de fapt? Maeştrii Universului ce stau pe Wall Street îşi dau seama, în adâncuri, cât de greu este de apărat din punct de vedere moral poziţia lor. Şi nu e vorba de unii ca Steve Jobs, de pildă, ci de oameni care s-au îmbogăţit folosind complexele scheme financiare, care, departe de a aduce beneficii poporului american, ne-au împins într-o criză ale cărei efecte afectează încă vieţile a zeci de milioane de compatrioţi. Iar aceşti bogaţi nu au plătit încă preţul. Instituţiile lor au fost salvate de contribuabili şi continuă să beneficieze de garanţii federale. Deci, cine este ne-american? Adevăraţii extremişti sunt oligarhii Americii, care doresc să înăbuşe orice critică la adresa surselor lor de bogăţie.