Oliharhii ruşi susţin excelența intelectuală cerută de Medvedev

Președintele Dmitri Medvedev consideră că perioada de stabilizare s-a terminat și Rusia trebuie să se modernizeze, atât economic cât și social. Deși pare o întreprindere dificilă, proiectul lui Medvedev poate avea succes, cu condiția să remedieze câteva probleme stringente. Învățământul superior este unul dintre cele mai importante și sensibile subiecte pe agenda modernizării. Iar oligarhii Rusiei îl susţin.

“Legislativul va lua toate deciziile necesare pentru a asigura o susținere cuprinzătoare a spiritului inovativ în toate sferele vieții publice, crearea unei piețe de idei, invenții, descoperiri și noi tehnologii. Companiile publice și private vor beneficia de susținere în toate inițiativele lor de a crea produse inovative. Companiilor străine și institutelor de cercetare li se vor oferi condiții favorabile pentru a-și reloca activitatea de cercetare în Rusia. Vom angaja cei mai buni oameni de știință din toată lumea. Cel mai important, vom explica tinerilor noștrii că cel mai mare avantaj competitiv este cunoașterea, superioritatea intelectuală, capacitatea de a crea produse de care oamenii au nevoie. Așa cum scria Pușkin: Există un plan superior: acela al inovației, al creației, unde ideea creativă este mai importantă decât orice altceva. Inventatorii, inovatorii, cercetătorii, profesorii, antreprenorii care introduc noi tehnologii, vor deveni cei mai respectați membrii ai societății. În schimb, societatea le va oferi tot ce au nevoie pentru a fi productivi”.

Fragmentul de mai sus este extras dintr-un eseu intitulat “Go, Russia!”, scris în luna septembrie a anului trecut, de președintele Federației Ruse, Dmitri Medvedev, în care-și prezenta viziunea sa asupra modului în care statul trebuie să se transforme, pentru a se moderniza și a face față provocărilor noului secol .

Inițiativa lui Medvedev vizează ruperea economiei rusești de impredictibilitatea și fluctuațiile pe care exportul de resurse le generează și înlocuirea lor cu o economie productivă, bazată pe exporturi, cu valoare adăugată mare. De aceea, orașele inovației imaginate de Kremlin, după modelul Silicon Valley, trebuie să atragă un număr mare de cercetători și de firme interesate de facilitățile fiscale și organizaționale oferite de Moscova. Totuși, marea problemă a celor care au imaginat această soluție este lipsa de performanță a sistemului de învățământ superior din Rusia, care nu oferă absolvenți a căror competență să fie pusă în slujba inovației și cercetării. Pe lângă o scădere evidentă a nivelului de performanță academică, “inteligenții Rusiei” preferă să emigreze pentru a se putea realiza profesional.

Un bun criteriu de evaluare a performanțelor actuale în cercetare este numărul de patente înregistrate în ultimii cinci ani. Din acest punct de vedere, numărul patentelor înregistrate de ruși în Statele Unite este de 904, spre deosebire de cele aparținând cetățenilor belgieni, care au înregistrat în același segment temporal de patru ori mai multe. Dincolo de aceste neajunsuri, o serie de experți s-au declarat neîncrezători în proiectele Kremlinului datorită abordării de “sus în jos”, abordare contrară principiilor statului micșorat, al cărui rol în economie trebuie redus, pe care Medvedev le-a statuat în articolul sus-menționat. Chiar un membru al Comisiei pentru Știință și Tehnologie al Dumei de Stat, Vladimir Babkin, spunea că: “Silicon Valley a apărut ca o consecință la activitatea intelectuală din universități. Este o abordare de “jos în sus”. În Rusia, procesul este invers, iar obiectivele sunt neclare”.

Soluția: sistemul universitar

Reformarea sistemului educațional și centrarea acestuia pe atingerea excelenței intelectuale ar putea fi o soluție pentru Rusia, care a văzut în ultimele două decenii o decădere abruptă a performanțelor în știință și tehnologie cu care se mândreau liderii sovietici.

Cauzele lipsei de performanță academică rezidă în subfinanțarea mediului universitar și în instabilitatea politică din primul deceniu după dispariția Uniunii Sovietice. Necesitatea obținerii de fonduri destinate supraviețuirii a fost principalul obiectiv al conducerii universităților, performanța fiind lăsată în plan secund. De asemenea, ca și în cazul altor state fost comuniste, lipsa de ordine și ierarhizare a determinat apariția unui soi de “oligarhi universitari”, care au folosit resursele - și așa precare – ale universităților în beneficiu personal.

Nevoia de finanțare a determinat universitățile să închirieze către privați clădirile aflate în patrimoniu, să intre în diferite aranjamente comerciale generatoare de venituri, astfel încât, conform estimărilor, universitățile din Rusia se autofinanțează în procente ce ating 50%, spre deosebire de Europa Occidentală, unde majoritatea universităților nu depășesc 10%. Cele mai prestigioase universități europene, în special cele din Marea Britanie, reușesc să se autofinanțeze până la un maxim de 28 de procente. Această realitate arată că autofinanțarea nu este neapărat sinonimă și cu performanța și, de multe ori, necesitatea autofinanțării generează și o scădere a nivelului academic.

O altă sursă de venit a universităților din Rusia, exploatată nemilos de oligarhii din fruntea lor, este taxa anuală care, la mijlocul anilor 2000, se cifra, în cazul universităților mai importante din Moscova și Sankt Petersburg, la 3.000 de dolari. O practică curentă a fost perceperea de taxe chiar și pentru locurile “de la buget”, care erau deja acoperite de stat. Aceste sume foarte importante au intrat, de multe ori, în patrimoniul personal al liderilor universitari.

La nivel social, urmarea cursurilor unei facultăți pentru a evita stagiului militar a devenit o practică frecventă în rândurile tinerilor ruși și percepția că studiile universitare sunt “necesare dar nu suficiente” pentru a obține un loc de muncă, a sporit numărul celor interesați de a obține formal o diplomă. De aici, mai mulți clienți pentru “mafiile universitare”. Practic, universitățile s-au concentrat pe cantitate și nu pe calitate pentru a genera profit.
Așadar, dacă Rusia vrea să obțină componenta esențială a modernizării prin știință - “creierele” – trebuie să reformeze sistemul universitar care perpetuează un model intelectual falimentar iar universitățile trebuie transformate din “fabrici de diplome” în “laboratoare de competență”.

Un ajutor privat

Pe lângă provocările pe care statul le are în față pentru a reforma sistemul ineficient și corupt, există și aspecte pozitive, încurajatoare pentru viitorul sistemului universitar rusesc. În ultimii ani au apărut mai multe universități private, care își propun să funcționeze pe principii meritocratice și să racordeze studenții ruși la fluxul occidental de idei si practici. Institutul de arhitectură Strelka (săgeată), Academia de business Skolkovo, Școala de Analiză a Datelor (care oferă programe post-universitare pentru absolvenții de matematică și cibernetică) sunt tot atâtea proiecte private, finanțate de noua burghezie rusă.

Institutul Strelka a fost fondat de cooperarea dintre trei  moguli ai Internetului, printre care și cunoscutul Alexander Mamut, care a declarat că a aderat la acest proiect pentru a “schimba fața” orașelor rusești:  “Dacă te uiți la ce s-a construit în Moscova în ultimii 20 de ani, este umilitor. Arhitecții noștrii nu au construit nimic de care putem fi mândri”.