Nobel pentru Neda

Nobel pentru Neda

Preşedintele Obama a câştigat Premiul Nobel pentru Pace, dar nu este vina lui. Este un premiu Nobel ciudat care aproape te face să-ţi fie jenă pentru cel care a fost onorat cu el.

Binecuvântându-l pe preşedintele Obama, Comitetul Nobel a intenţionat să-i amplifice „eforturile extraordinare pentru a întări diplomaţia internaţională şi cooperarea dintre popoare”. Un moment mai potrivit pentru acordarea acestui premiu lui Obama ar fi fost după ce aceste eforturi s-ar fi dovedit fructuoase.

Nu este o critică adusă lui Obama să spui că după doar nouă luni de preşedinţie, obiectivele sale sunt tot obiective. Premiul său pentru pace a venit în aceeaşi săptămână în care Washingtonul era măcinat de o dezbatere polarizată în legătură cu modul în care se poate câştiga un război în Afganistan.

Pe de altă parte, administraţia Obama a anunţat o întârziere probabilă în planul său de a închide închisoarea de la Guantanamo Bay din Cuba; iar ministrul de externe israelian a spus lumii că pacea din Orientul Mijlociu pe care a promovat-o Obama nu va veni în viitorul apropiat.

Motivaţia Comitetului Nobel potrivit căreia Obama a „creat un nou climat în politica internaţională” este astfel la fel de realistă ca şi parodia din emisiunea „Saturday Night Live” de weekend-ul trecut, care-l ironiza pe preşedinte pentru că a eşuat deja în respectarea unei întregi serii de promisiuni făcute în campanie.

Decizia Comitetului Nobel de a-i acorda acest premiu este cu atât mai enigmatică cu cât exista o alternativă mai bună. Anul acesta sute de mii de oameni simpli din Iran au înfruntat cu curaj ferocea violenţă oficială pentru a-şi cere dreptul de vot şi dreptul de liberă exprimare.

Mulţi dintre ei au fost ucişi, iar mii de oameni au fost întemniţaţi. Una dintre victime a fost o tânără femeie, Neda Agha-Soltan. Uciderea ei de către criminali periculoşi care lucrau pentru teocraţia islamistă a fost filmată şi a impresionat lumea.

Un premiu postum pentru Neda, ca avatar al unei mişcări democratice în Iran, ar fi recunoscut sacrificiile făcute de mişcare şi ar fi încurajat lupta acestei opoziţii în aceste vremuri negre. Democraţia în Iran nu numai că ar elibera un popor, ci ar şi îmbunătăţi semnificativ şansele de pace mondială.

Adaptare după „The Washington Post“