Invazia muncitorilor din Estul Europei nu va avea loc

Frankfurter Allgemeine Zeitung, Germania: Gata: de la 1 Mai, Germania îşi deschide piaţa muncii cetăţenilor din opt ţări din Europa Centrală şi de Est. Dar fluxul masiv al muncitorilor, de care mulţi se tem, nu va avea loc. Din contră: firmele germane trebuie să-i curteze "puternic” pe noii muncitori străini.

Articol preluat în baza acordului cu Presseurop.eu, revistă a presei europene în zece limbi.

De câteva săptămâni, Andreas Röhm primeşte o grămadă de cereri. Firma sa de consultanţă Sirius Consulting recrutează de ani de zile îngrijitori din Europa de Est pentru familii germane. Dar acum are o clientelă total nouă. "Mă sună antreprenori din clasa mijlocie. Ei caută forţă de muncă pentru construcţii, sudori sau personal specializat pentru domeniul hotelier”. Firmele germane vor ca Röhm să-şi folosească relaţiile din Europa de Est pentru a-i ademeni pe oameni în Germania.

De la 1 mai toate uşile sunt deschise est-europenilor din statele care au aderat la UE în 2004. Polonezi, cehi, slovaci, sloveni, unguri şi baltici vor putea munci liber în Germania – fără ca oficiul de ocupare a forţei de muncă să fie nevoit să verifice în detaliu dacă nu se găsesc muncitori germani pentru aceeaşi muncă.

Deci, acum est-europenii pot veni în Germania – dar vor ei asta cu adevărat? Nu în număr mare, spun economiştii. "1 Mai nu va fi startul imigrării în masă”, spune Christoph Schmidt, director al Institutului de cercetări economice din Essen. El estimează că în fiecare an vin maximum 100 000 de muncitori noi din Europa de Est. Nu este un salt puternic, dacă luăm în calcul faptul că în prezent 600 000 dintre ei se află deja în Germania. "Nu este valabilă percepţia că trebuie doar să deschidem uşile şi deja vin specialiştii”.

Tinerii din Est nu vizează Germania

Cine s-ar fi gândit la asta? Ani de zile a existat teama că polonezii şi cehii ne vor inunda piaţa muncii şi le vor lua germanilor locurile de muncă imediat ce deschidem graniţele. Acum este altfel: întreprinderile germane au nevoie stringentă de polonezi, cehi şi sloveni bine educaţi pentru că le lipseşte personalul calificat. Dar tocmai acum se vede că esticii tineri şi competenţi nu sunt atât de atraşi de perspectiva de a munci în Germania.

Cel mai important motiv este faptul că mulţi medici, îngrijitori, ingineri şi meşteşugari şi-au părăsit de mult ţara şi au plecat în Marea Britanie, Irlanda şi Suedia. Aceste state şi-au deschis graniţele deja în 2004. La vremea respectivă sute de mii de oameni au migrat către vest. Doi ani mai târziu Spania, Portugalia, Finlanda, Grecia şi Italia şi-au deschis piaţa muncii. Alte ţări au permis imigraţia cel puţin în domeniile/meseriile cu lipsă de personal. Doar Germania şi Austria au rămas neclinitite pe poziţii. "Acest lucru a avut un efect de redirecţionare. Înainte de 2004, 60% dintre emigranţii din Europa de Est voiau să vină în Germania. Astăzi numărul dornicilor este de numai 23%”, spune cercetătorul Herbert Brücker de la Institutul de cercetare a pieţei de muncă şi a meseriilor.

Cine vrea să-şi fidelizeze angajaţii buni din Europa de Est, trebuie să le ofere ceva. Asta face de exemplu Alexander Wittker, a cărei firmă Job Impulse are 4000 de angajaţi şi 14 filiale în ţările nou aderate la UE. Wittker le oferă companiilor germane electricieni şi fabricanţi de unelte, programatori şi dezvoltatori de software din Europa de Est. El ademeneşte forţă de muncă estică cu burse şi cursuri de germană şi ia asupra sa toate formalităţile birocratice. Oamenii lui Wittker fac prezentări chiar şi în şcoli pentru a găsi candidaţi. Sunt vizate şi şcolile de meserii, şi universităţile. S-au dus, de exemplu, şi la Kosite în Slovacia de Est.

Program de atragere a muncitorilor străini?

Încet, încet şi firmele germane încep să realizeze că personalul calificat dorit nu va veni de la sine. Dar lipseşte un mare program la nivelul Bund-ului pentru a-i atrage pe muncitorii străini în Germania, la fel ca în anii ‘60. Indiferent dacă este vorba despre BDI (Confederaţia naţională a industriei germane), BDA (Asociaţia arhitecţilor germani) sau DIHK (Camera de Comerţ şi de Industrie), nicio mare confederaţie nu face presiuni agresive în acest sens la nivel naţional, nemaivorbind de organismele de stat.

Atunci, în anii ’50 şi ’60, guvernul a adus mai întâi italieni, apoi spanioli, greci, turci şi iugoslavi în Germania. Oficiul federal pentru muncă era organismul care-şi trimitea oamenii pentru a-i cerceta cu acribie pe cei care dornici să se angajeze în Germania şi care era responsabil cu asigurarea unui contract pentru cei adecvaţi.

Astăzi firme mici fac munca obositoare de recrutare: întreprinderi, confederaţii regionale, mici firme de intermediere. Camera de Comerţ şi Industrie Cottbus a iniţiat în aprilie un program de practică pentru 100 de tineri polonezi. Confederaţia îngrijitorilor vrea să atragă împreună cu diaconia Neuendettelsau elevi din Polonia ca practicanţi pentru azilele germane de bătrâni. Totuşi nici în interiorul confederaţiei nu se crede că astfel va fi rezolvată lipsa de îngrijitori din Germania. De multă vreme se ia deja în calcul aducerea de îngrijitori din India.