Instituţiile, problema Europei

Atenţie! Criza financiară nu a ucis neoliberalismul. Dimpotrivă. În ciuda existenţei pieţelor fără frontiere, ideologia eronată a statului „slab“ a supravieţuit. Vinovat pentru aceasta este statul lui Merkel.

Laureatul Nobel pentru Pace Joseph Stiglitz a declarat că Wall Street a reprezentat pentru fundamentalismul de piaţă ceea ce a reprezentat Zidul Berlinului pentru comunism. „El arată că drumul pe care se află acum sistemul economic mondial nu este un drum practicabil". Întrebarea este dacă toată lumea a priceput acest lucru.

Comunismul este mort demult. Însă fundamentalismul de piaţă este pe cale să‑şi revină după căzătura pe care a luat-o, pe scări, în 2008. Cei care i-au acordat primul ajutor nu trebuie căutaţi la Londra sau la New York. Ei se află în cancelaria de la Berlin.

Cancelarul Angela Merkel îşi creează imaginea unui om pragmatic. Însă în spatele pragmatismului ei se ascunde o ideologie economică şi politică solidă. Se ascunde în termenii utilizaţi. Deja termenul „criza datoriilor" este ideologie. Nu datoriile sunt problema Europei.

Datoriile irlandeze şi spaniole erau în 2007 cu mult mai mici decât cele germane. Europa nu suferă de pe urma unei crize a datoriilor, ci de pe urma unei crize instituţionale. Pieţele financiare nu sunt suficient de bine reglementate. Nu există o politică economică şi fiscală comună. În sudul Europei, instituţiile au fost cele care au cedat. În momentul în care mai acorzi pensionarilor morţi miliarde de euro înseamnă că lucrurile au ieşit de sub control.

Răspunsul la criză stă de fapt în întărirea instituţiilor. Europa are nevoie de un Parlament European care este capabil să ia decizii. Este nevoie de o politică economică comună care să vină în completarea monedei unice. Europa are nevoie de mai multă politică şi de mai puţine pieţe. Însă pieţele se gândesc doar la cum să facă economie. Iar în acest tip de reacţie se ascunde reflexul neoliberalismului care vede în stat un inamic.

Se spune că problema este excedentul de cheltuieli. Adevărul este de fapt că există deficienţe în coordonarea lucrurilor. Cine a crezut că odată cu criza a murit şi ideologia neoliberală s-a bucurat prea repede. Dimpotrivă. A fost doar o chestiune de timp până ce pieţele şi-au făcut un scop din democraţie.