Handicapul democraţiei

În Europa, efectul monedei euro a fost oarecum similar cu cel al balonului imobiliar în SUA. Trecerea la moneda comună a dat posibilitatea Greciei şi altor ţări europene cu economii mai slabe să se împrumute la aceleaşi rate mici ale dobânzilor ca şi Germania sau Franţa.

Dar ele au utilizat acei bani câştigaţi uşor pentru a finanţa un nivel nesustenabil de cheltuieli publice. Recesiunea a expus problemele Greciei, astfel încât toată lumea le-a putut vedea. Cel mai bun răspuns din punctul de vedere al Greciei - restructurarea datoriei  -  ar fi lovit băncile din întreaga Europă, prejudiciind pieţele de creditare şi economia aflată în dificultate a zonei.

Uniunea Europană a şovăit, iar cancelarul german, Angela Merkel, s-a ferit să susţină orice fel de ajutor, temându-se de reacţia alegătorilor. Când politicienii au decis să acţioneze, le mai rămăseseră puţine opţiuni. FMI şi principalii membri ai zonei euro au căzut de acord, mai întâi, să ţină Grecia pe linia de plutire, iar apoi să creeze un fond de salvare pentru a ţine în frâu răspândirea problemelor de la Atena.

În schimb, guvernul grec a fost de acord să reducă deficitul bugetar prin reducerea cheltuielilor şi prin creşterea taxelor şi a impozitelor. Aceste măsuri de austeritate vor duce însă la contractarea economiei Greciei - atât de mult, încât guvernul s-ar putea să ajungă în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile, atunci când banii din ajutoare se termină. Problemele bugetare ale Californiei nu sunt atât de grave ca ale Greciei, dar sunt serioase şi structurale.

Sistemul de impozitare al statului depinde prea mult de impozitele pe venit, ceea ce face veniturile foarte fluctuante. Problemele impozitelor, ale pensiilor şi ale ajutoarelor sociale sunt evidente. Totuşi, pentru a le rezolva, parlamentarii statului au de luat decizii politice grele care i-ar putea afecta la vot. În schimb, au recurs la măsuri „de cârpire", în speranţa că o viitoare creştere economică va îndrepta, până la urmă, toate relele. Acest lucru nu e realist, dar poate la fel de nerealist este să sperăm la ceva bun de la actuala clasă politică.