Dictatura statisticilor

„Die Welt“ (GERMANIA) 7 mai 2011. Statisticile devin din ce în ce mai vizibil a cincea putere în stat. Din ce în ce mai des, ele influenţează deciziile politice luate de guvernanţi. Acest lucru trebuie să se schimbe.

De ceva vreme, puterile clasice - executivă, juridică şi legislativă - nu mai sunt singure. Mass-media sunt numite frecvent a patra putere în stat. Ei i se alătură cel puţin încă o putere: statistica. Puterea statisticilor este enormă. Parlamentul, Guvernul şi presa se lasă ghidate de ele. Totodată, statisticienii controlează dacă cifrele lor au vreun efect asupra politicului. Influenţa i-a îmbătat cu admiraţie de sine pe aceia care calculează şi cântăresc realitatea. 

Din ce în ce mai des, statisticienii ajung să fie nu nişte oameni de ştiinţă serioşi, ci se erijează în instanţe politice. Sondajele de opinie sunt în aşa fel programate încât efectul lor, la publicare, să fie acela al unei bombe. Tendinţa lor spre extreme, spre valori care contrazic intuiţia, este evidentă. Un exemplu. Institutul german pentru cercetare economică (DIW) a făcut public faptul că sărăcia în rândul copiilor germani este doar pe jumătate, faţă de cât a susţinut Institutul ani de zile. În 2005, DIW estima că numărul copiilor care trăiesc în sărăcie este de 16,3 procente.

Noile calcule făcute de acelaşi institut arată că nivelul era de sub 10 procente. Valoarea cunoscută până acum a fost preluată şi de o statistică a OECD, care a stârnit o dezbatere aprinsă în Parlamentul de la Berlin. Efectul: coaliţia la guvernare de atunci a crescut valoarea alocaţiei pentru copii. Explicaţiile date de DIW sunt ameţitoare. S-a greşit la calcule, dar, partea bună, metodele de calcul s-au îmbunătăţit de atunci. Institutul a mai explicat că strângerea datelor pentru statistici devine din ce în ce mai dificilă pentru că cetăţenii nu mai sunt aşa dispuşi să dea informaţii despre ei. DIW aruncă vina asupra experienţei proaste pe care a avut-o cu telemarketingul. Dar aşa scapă uşor. Poate oamenii au ajuns la concluzia că din ce în ce mai des se abuzează de declaraţiile lor, pentru a fi de folos intereselor altora, pentru a justifica anumite decizii politice.