Criza eurozonei este bancară!

Europa cu două viteze este propulsată de pieţe şi nu de politicieni.

Merkel are un diagnostic greşit. Criza eurozonei este una bancară, nu una financiară . Există o singură ţară - Grecia - care a cheltuit mai mult decât îi permitea buzunarul. Toate celelalte ţări s-au limitat la posibilităţile lor, până când a izbucnit criza. Dacă BCE îşi extinde programul de cumpărare de obligaţiuni , cu atât mai bine. Dar întrebarea principală (cine plăteşte pentru datoriile în exces ale băncilor europene, dacă nu oamenii care nu sunt responsabili de ele), rămâne fără răspuns.

Cameron, un politician pragmatic obişnuit cu summiturile europene, ştie că nu e momentul pentru un premier britanic să ceară propriul „meniu a la carte". Owen Paterson, secretarul eurosceptic al Irlandei de Nord a scris că dintr-o eurozonă mai unită va rezulta "o nouă ţară", din care Marea Britanie a fost exclusă. De fapt, s-a exclus ea însăşi din acest nou peisaj. Perspectiva unei Europe cu două viteze subliniază contradicţia din centrul politicii britanice - aceea că ea vrea să fie permanent jumătate înăuntru şi jumătate în afară. Deci Marea Britanie nu prea are de ce se plânge.

Realitatea este că o Europă cu două viteze, sau diferite părţi ale Europei care înaintează cu viteze diferite, este propulsată de pieţe şi nu de politicieni. Merkel şi Nicolas Sarkozy încearcă să preia iniţiativa, chiar dacă treptat şi timid, iar acest lucru trebuie lăudat, nu regretat. Nu e uşor pentru Germania şi Franţa, produsele unor culturi politice diferite, să coordoneze politica zi de zi. Iar modelele lor de integrare sunt destul de diferite. Fiecare, din motive diferite, ar dori ca o economie de talia Marii Britanii să fie parteneră pentru un triumvirat nord-european. Dar Marea Britanie nici nu vrea şi nici nu poate să joace acest rol aşa că Germania şi Franţa vor fi lăsate să conducă.