Assad e capabil de reformă?

Într-un scurt discurs în faţa Parlamentului sirian, miercuri, preşedintele Bashar al-Assad a declarat că e pentru reformă, dar a insistat că prioritatea este de a combate „conspiraţia“ responsabilă pentru protestele sângeroase.

Discursul i-a dezamăgit pe cei care se aşteptau cel puţin ca Assad să anuleze starea de urgenţă şi să anunţe o nouă lege care să permită existenţa partidelor politice. Ar fi putut face istorie cu astfel de măsuri, creând probabil condiţiile pentru o liberalizare politică pentru care cred că mai este încă timp. Dar mă îndoiesc că o va face. În principal, pentru că Assad, cu toată imaginea pe care o au despre el unii lideri occidentali, nu e un reformator. E mai mult un modernizator. Când a preluat puterea de la tatăl său, în 2000, el a  început să modernizeze sistemul - baza economică şi tehnologică ca şi cea politică, securitatea şi elita birocratică pe care îşi sprijină puterea.

El a permis abandonarea regulilor arhaice privind comerţul şi economia, a autorizat băncile private, investiţiile străine şi operatorii de telefonie mobilă. Şi a reuşit, în numai câţiva ani, să înlăture vechea gardă a tatălui său şi să o înlocuiască cu oameni loiali lui. Astfel, a dat Siriei o faţă mai modernă şi a făcut ca unele lucruri să funcţioneze mai eficient, dar s-a asigurat şi că sistemul de bază - care se sprijină pe serviciile dure de securitate, pe relaţii personale şi pe o formă de corupţie tolerată care permite loialiştilor să se îmbogăţească - rămâne intact. Iniţial, după asumarea puterii, Assad a încurajat o dezbatere politică oarecum mai liberă. Dar, în 2001, după o scurtă „Primăvară la Damasc", regimul a luat măsuri dure împotriva multor intelectuali care crezuseră că era cu adevărat începutul unei deschideri politice. Mulţi au fost arestaţi în mod repetat în ultimul deceniu.

În Siria, ca şi în alte ţări arabe, există un sentiment destul de răspândit, mai ales printre cei cu vârste între 20 şi 30 de ani, că regimul le refuză demnitatea şi dreptul de a participa la politică şi la economie. Oferta de reforme cosmetice acum s-ar putea să fie prea mică şi să vină prea târziu. Assad s-ar putea să constate că, dacă e relativ uşor să reprime intelectualii şi activiştii, e mult mai greu să ţină în frâu o generaţie întreagă.

"Oferta de reforme cosmetice acum s-ar putea să fie prea mică şi să vină prea târziu."