Americanii au inventat superşoarecele

Cercetătorii susţin că acesta aleargă foarte repede, mănâncă din belşug fără a se îngrăşa şi trăieşte mai mult Oamenii americani de ştiinţă au creat "un superşoarece",

Cercetătorii susţin că acesta aleargă foarte repede, mănâncă din belşug fără a se îngrăşa şi trăieşte mai mult

Oamenii americani de ştiinţă au creat "un superşoarece", modificat genetic, cu abilităţi fizice ieşite din comun, comparabile cu ale celor mai buni sportivi din lume. Uimiţi ei înşişi de ceea ce au realizat, cercetătorii se întreabă dacă, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, experimentul ar putea fi aplicat şi la oameni.

Şoarecele poate alerga pe o distanţă de şase kilometri, cu o viteză de 20 de metri pe minut şi nu se îngraşă, deşi consumă cu 60% mai multă hrană decât un şoricel obişnuit. De asemenea, trăieşte mai mult. Cercetătorii au creat o colonie care numără 500 de astfel de exemplare şi afirmă că gena modificată la şoareci este prezentă şi la oameni.

Ei au ţinut să sublinieze că nu au avut ca scop modificarea genelor umane. Totuşi, ei au recunoscut că este posibil să folosească rezultatele obţinute pentru a crea medicamente şi tratamente noi, care ar putea fi folosite într-o bună zi pentru a îmbunătăţi performanţele atleţilor fără a mai recurge la substanţe dopante.

Egalul lui Lance Armstrong

Richard Hanson, profesor de biochimie la Universitatea din Cleveland, Ohio, susţine că performanţele superşoarecelui pot fi comparate doar cu cele ale unor sportivi precum ciclistul Lance Armstrong, câştigător de şapte ori consecutiv al Turului Franţei.

Gena modificată are un efect pozitiv asupra metabolismului glucozic, stimulând o ardere eficientă a grăsimilor. În acelaşi timp, animalul nu suferă de pe urma producerii de acid lactic, "vinovat" în mod normal de apariţia crampelor musculare. Profesorul Hanson a precizat că primul exemplar a fost creat în urmă cu patru ani, prin injectarea unei gene cu enzima PEPCK-C.

El afirmă că scopul iniţial a fost obţinerea mai multor informaţii despre această enzimă, care se găseşte mai ales în ficat şi în rinichi. Ca rezultat al modificării genetice, superşoarecele are o concentraţie de PEPCK-C de 100 de ori mai mare decât unul obişnuit.

Modificarea genetică la animale nu este nouă, dar până acum rezultatele nu au fost pe măsura aşteptărilor, motiv pentru care proiectul americanilor este privit cu circumspecţie.