Alianța Putin - Xi. De ce Occidentul nu poate să realizeze o ruptură între Rusia și China

Strângerea relațiilor dintre China și Rusia se numără printre cele mai importante consecințe geopolitice ale războiului pe care îl duce Vladimir Putin în Ucraina, scrie pentru Foreign Affairs Alexandr Gabuev, directorul centrului Carnegie pentru Rusia și Eurasia din Berlin.

FOTO SHUTTERSTOCK

Vladmir Putin și Xi Jinping sunt în bună parte inițiatorii acestei reorientări, care este însă și efectul prăpastiei ce se adâncește între Vest, pe de o parte și Rusia și China, pe de alta. În loc să încerce să le despartă, Occidentul ar trebui să se pregătească pentru o perioadă lungă de confruntare simultană cu două puteri nucleare uriașe, scrie analistul.

„Parteneriatul fără limite” anunțat de Putin și Xi pe 4 februarie 2022 a atras multă atenție în Occident, însă apropierea dintre cele două țări este mai veche, motivată fiind în principal de considerații pragmatice, mai ales de natură economică, dar și prin prisma neîncrederii împărtășite de ambele în privința SUA, considerată o putere hegemonică ce își dorește nu doar să conducă lumea în detrimentul lor, ci poate chiar să le dea jos regimurile.

De la destrămarea relațiilor cu SUA după anexarea peninsulei Crimeea, Rusia s-a îndreptat spre Est pentru a atenua impactul sancțiunilor –crescând nivelul exporturilor de arme avansate în China și investind în infrastructura menită să aducă resursele sale naturale pe piața chineză, dar și să faciliteze importurile chineze.

Înainte de invazia rusă însă, cel mai important partener comercial al Rusiei era UE (la un nivel de 38% din schimburile sale totale); totodată, era și cel mai mare investitor și furnizor de tehnologie, ca și importator de gaz și petrol. Prin contrast, Rusia reprezenta abia 2,5% din comerțul său cu alte țări.

Este motivul pentru care China, după invazia rusă, a încercat să mențină legăturile cu Rusia abținându-se să critice direct agresiunea asupra Ucrainei și, în același timp, refuzând să-i trimită arme letale, să încalce grosier sancțiunile americane și susținând formal integritatea țării atacate.

Parteneriatul China-Rusia

În perioada 2014-2022, comerțul Rusiei cu China a crescut de la 10% la 18%. Cifrele disponibile arată însă că pe parcursul a doi ani comerțul bilateral a făcut un salt uriaș, la 190 de miliarde de dolari în 2022 (o creștere de 36%), respectiv 240 de miliarde de dolari în 2023.

China a importat produse energetice în valoare de 129 de miliarde de dolari - în principal petrol, gaze prin conducte, gaze naturale lichefiate și cărbune - care reprezintă 73% din exporturile rusești către China, precum și metale, produse agricole și lemn. În același timp, China a exportat în Rusia bunuri în valoare de 111 miliarde de dolari, în principal echipamente industriale (aproximativ 23% din exporturi), automobile (20%) și electronice de consum (15%).

Printre aceste bunuri se numără articole care stimulează în mod direct mașina militară rusă, precum cipuri, dispozitive optice, drone și instrumente de producție sofisticate.

China și Rusia s-au apropiat considerabil și în ceea ce privește domeniul critic al securității și al cooperării militare. Chiar și pe fondul războiului de agresiune al Rusiei, Armata Populară de Eliberare a crescut numărul de activități comune pe care le desfășoară cu armata rusă. În 2023, Beijingul și Moscova au organizat trei runde de exerciții navale, iar în 2022 și 2023 au efectuat patru patru patrule comune în Asia cu bombardiere înarmate nuclear.

Apropierea este și diplomatică, întrevederile bilaterale înregistrând o creștere marcată de când Rusia a declanșat războiul în Ucraina, atât între cei doi lideri, cât și între oficiali de top.

De la vizita de stat a lui Xi în Rusia în martie 2023, premierul rus Mihail Mișușin și membri de rang înalt ai echipei sale au călătorit în China de două ori, pe lângă propria călătorie a lui Putin la Beijing în octombrie. Pe parcursul lui 2023, au mers în vizită înalți oficiali ruși și directori generali ai celor mai mari companii de stat și private, și la fel au făcut liderii chinezi de rang înalt, în special cei din sectorul militar și de securitate. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov se află în prezent la Beijing pentru discuții cu omologul său chinez Wang Yi.

Este de remarcat totuși că vizitele responsabililor ruși și ai liderilor din mediul de afaceri au fost mult mai frecvente, un indiciu clar al faptului că în prezent Rusia are nevoie disperată de China.

China devine importantă și pentru elitele rusești care nu mai au posibilitatea să-și depoziteze averea în Occident sau să-și trimită copiii la studii în SUA și Europa. Iar universitățile de vârf din China și Hong Kong sunt cotate mai sus decât cele similare din Rusia. În acest sens, au apărut anecdote că în premieră membrii ai elitei ruse și copiii lor au început să învețe mandarină.

Prietenul la nevoie se cunoaște

De când războiul a devenit principiul organizator al politicii și economiei ruse, Kremlinul evaluează relațiile sale cu o altă putere pe baza a trei considerații: ajutorul direct în război, în susținerea economiei și ocolirea sancțiunilor, respectiv în opoziția față de Vest și pedepsirea SUA și a aliaților săi pentru sprijinul acordat Kievului.

Relația Rusiei cu China le bifează pe toate. Cooperarea Rusiei cu China i-a permis în mare măsură lui Putin să-și continue agresiunea împotriva Ucrainei, furnizându-i drone comerciale, cipuri și alte componente critice utilizate de industria rusă de apărare. Pe plan economic, cufărul de război al lui Putin se bazează în mare măsură pe veniturile din exporturile rusești în China. Plățile în yuanul chinez menține sistemul financiar rus pe linia de plutire, iar importurile de mașini, electronice și alte bunuri de larg consum mențin magazinele rusești bine aprovizionate.

Cu adevărat revelatoare este însă decizia Rusiei de a se alinia ferm China în competiția geopolitică cu Statele Unite.

Înainte de război, unele voci de la Kremlin au îndemnat în privat la prudență și ca Rusia să nu se arunce orbește în brațele Chinei. Fragmentarea ordinii globale, au avertizat scepticii, ar putea duce la ascensiunea Chinei drept cea mai importantă putere din Eurasia, în timp ce Rusia ar fi degradată la rolul unui vasal servil pentru mulți ani de acum încolo. Drept urmare, înainte de 24 februarie, Rusia a încercat să își protejeze propria autonomie prin menținerea unui nivel de echilibru în relațiile sale cu Occidentul condus de SUA și China.

Acel echilibru precar n-a mai fost posibil după invazia pe scară largă.

Influența Chinei

„În condițiile în care Occidentul ajută la uciderea soldaților ruși și duce un război economic împotriva Rusiei, Kremlinul nu mai poate menține legăturile cu Statele Unite și cu partenerii săi din Europa și Asia. Pe tot parcursul războiului, Putin a reiterat că adevăratul inamic al Moscovei nu este Ucraina, ci Occidentul, despre care susține că urmărește să slăbească și să dezmembreze Rusia. Ajutarea Chinei să submineze dominația globală a SUA este, prin urmare, un obiectiv important al Rusiei, întrucât poate accelera victoria în războiul împotriva Occidentului pe care Kremlinul crede că îl duce... Deloc surprinzător, această schimbare nu a făcut decât să exacerbeze asimetria care caracterizează relațiile sino-ruse. Fiind o economie mai mare și mai avansată din punct de vedere tehnologic, care menține legături pragmatice cu Occidentul, China dispune de o putere de negociere mai mare și de mult mai multe opțiuni decât Rusia, iar influența sa asupra vecinului său nordic este în continuă creștere”, scrie analistul.

„În ceea ce o privește, China a ajuns, de asemenea, să vadă Rusia ca parte a unei realinieri geopolitice fundamentale. La intrarea în 2021, Beijingul avea motive să spere că relațiile sale cu Statele Unite - cea mai importantă relație bilaterală din secolul XXI - vor reveni pe o traiectorie previzibilă după președinția perturbatoare a lui Donald Trump. Deși China nu se putea aștepta la o detensionare cuprinzătoare, spera la un amestec mai sănătos de concurență și cooperare între cele mai puternice două țări din lume...

Dar speranțele Beijingului au fost spulberate atunci când Biden a păstrat o mare parte din politica războinică a lui Trump privind China, care a presupus consolidarea parteneriatelor militare în Indo-Pacific și limitarea pe cât posibil a accesului Chinei la tehnologia americană de ultimă generație. Evoluții neprevăzute, cum ar fi vizita președintelui Camerei Reprezentanților din SUA, Nancy Pelosi, în Taiwan în 2022, au convins, de asemenea, Beijingul că confruntarea dintre China și Statele Unite este menită să se adâncească, indiferent cine se află la Casa Albă”.

Nicio altă putere nu poate aduce atât de mult la masa Chinei ca Rusia, mai ales în acest moment. Abundența resurselor naturale ale Rusiei - nu doar petrol și gaze, ci și metale, uraniu, îngrășăminte, lemn, produse agricole și apă - poate contribui la alimentarea economiei chineze.

De partea cealaltă, vânzările din Rusia devin din ce în ce mai importante pentru producătorii chinezi, având în vedere cererea internă instabilă din China și scăderea exporturilor către piețele tradiționale din Occident. În plus, având în vedere că 70% din comerțul chinezesc cu Rusia este decontat în yuani, Beijingul poate trata relația comercială ca pe un proiect emblematic pentru internaționalizarea monedei sale. În noiembrie 2023, ponderea yuanului în comerțul mondial a ajuns la 4,61%, potrivit datelor SWIFT, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată.

Rusia deține, de asemenea, unele tehnologii militare avansate de care China are încă nevoie, în pofida superiorității generale a producției chineze în domeniul apărării. Printre acestea se numără rachete sol-aer S-500, motoare pentru avioane de vânătoare moderne, instrumente pentru descurajarea nucleară, cum ar fi sistemele de avertizare timpurie, submarine invizibile și tehnologii pentru războiul subacvatic.

Potențialul pentru o schimbare a ordinii globale

Cooperarea militară cu Rusia este un atu important pentru China. Există încă potențial pentru ca cele două țări să își intensifice schimbul de informații, să desfășoare operațiuni cibernetice comune pentru a fura date sensibile ale guvernelor occidentale sau date comerciale și să își coordoneze operațiunile de influență, inclusiv campaniile de dezinformare. Până în prezent, Rusia și China nu au lucrat în tandem pe frontul dezinformării, răspândind în schimb narațiuni similare în paralel - dar o abordare comună ar putea foarte bine să prindă contur pe măsură ce guvernele se apropie tot mai mult.

Moscova și Beijingul nu doresc să încheie o alianță militară oficială, după cum au reiterat de mai multe ori înalți oficiali de ambele părți. Cu toate acestea, două mari puteri nucleare care se află în relații de prietenie pe uriașa masă continentală eurasiatică reprezintă o mare bătaie de cap pentru Washington.

Odată cu prăbușirea tratatelor de control al armelor nucleare și cu dezvoltarea rapidă a arsenalului nuclear al Chinei, strategii americani se vor confrunta cu alegeri dificile în ceea ce privește alocarea resurselor: Statele Unite vor trebui să dezvolte o forță nucleară strategică care să poată descuraja în același timp doi rivali cu vaste arsenale nucleare.

Un pact de neagresiune de facto între China și Rusia, precum și percepția comună că Statele Unite este un inamic, ar putea duce la o coordonare sporită între teatrele europene și asiatice, ceea ce ar putea solicita și mai mult resursele și atenția SUA. Dacă, de pildă, China decide să facă o mișcare în strâmtoarea Taiwan, Rusia ar putea organiza simultan un exercițiu militar provocator de mare amploare în Europa, ajutând China prin tensionarea capacităților de reacție ale SUA.

„Se petrec schimbări, cum nu am mai văzut de 100 de ani. Haideți să conducem aceste schimbări împreună”, i-a spus Xi lui Putin la despărțirea de la finalul vizitei sale de stat din martie 2023. Liderul rus a acceptat cu entuziasm. Acțiunile Beijingului și ale Moscovei conduc într-adevăr la unele schimbări profunde ale ordinii globale, dar acestea nu sunt neapărat informate de planuri strategice și de viziuni bine articulate.

Retorica anti-occidentală a lui Putin, care definește invazia sa în Ucraina atât ca o rebeliune împotriva hegemoniei americane și a „practicilor neocoloniale”, cât și ca o tentativă de a construi o „ordine mondială multipolară mai dreaptă”, nu reușește să convingă țările din sudul global (un grup pe care Putin pretinde în mod grandios că îl reprezintă), multe dintre acestea privind cu suspiciune disprețul flagrant al Rusiei față de suveranitatea Ucrainei și față de dreptul internațional.

Lui Xi și Putin le place să invoce „indivizibilitatea securității”, așa cum au făcut în declarația lor comună din 4 februarie 2022, ca un apel către Statele Unite să ia în serios preocupările de securitate ale altora, dar această insistență aparent principială este contrazisă de disprețul total al Rusiei față de preocupările de securitate ale Ucrainei și de intimidarea Chinei față de vecinii săi.

Cuvintele goale nu schimbă însă modul în care funcționează lumea reală, notează Alexandr Gabuev. Nici extinderea unor organizații precum Organizația de Cooperare de la Shanghai și nici gruparea multilaterală BRICS nu modifică ordinea internațională. Ceea ce a avut însă un impact real și durabil asupra acestei ordinii este faptul că, în ultimii doi ani, afacerile Beijingului și ale Moscovei au demonstrat clar limitele puterii coercitive occidentale și au oferit o alternativă viabilă țărilor care caută să se protejeze împotriva dependenței de tehnologia occidentală și de sistemul financiar dominat de SUA.

Rusia este pe cale să înlocuiască dependența aproape totală de Occident cu dependența de China; a rămas pe linia de plutire și a reușit să ducă un război împotriva unei țări mari susținute de NATO. Alte țări reticente față de dependența de Occident văd acum cum Beijingul poate fi o sursă disponibilă de tehnologie și de mecanisme de decontare a plăților, precum și o piață uriașă pentru producătorii de mărfuri. Aceasta este cea mai semnificativă contribuție a alinierii chino-ruse în privința reconfigurării ordinii globale, scrie pentru Foreign Affairs Alexandr Gabuev, directorul centrului Carnegie pentru Rusia și Eurasia din Berlin.