Descurajarea nucleară devine din ce în ce mai dificilă și ar putea deveni instabilă

În Statele Unite, dezbaterea despre perspectiva utilizării armelor nucleare revine în prim-plan. Un număr tot mai mare de analiști americani influenți consideră că descurajarea nucleară devine din ce în ce mai dificilă și ar putea deveni instabilă, scrie The Economist.

Rivalitatea dintre marile puteri a crescut, ceea ce face mai probabilă intensificarea cocurenței nucleare. Acordurile privind controlul armelor sunt depășite. Pe fondul tensiunilor în creștere care au contribuit la atragerea atenției asupra impactului armelor nucleare care schimbă lumea, spectrul lui Donald Trump se profilează. Revenirea sa la putere ar putea duce la o rupere a alianțelor SUA, determinându-i pe aliații din Asia și Europa să se uite cu alți ochi la propriile capacități nucleare, scrie The Economist.

Programele de modernizare nucleară ale Americii se bucură de sprijin bipartizan, dar au fost finalizate în anii 2010 în timpul unei epoci geopolitice diferite. Una dintre schimbări a fost invadarea Ucrainei de către Rusia și utilizarea de către Vladimir Putin a amenințărilor nucleare pentru a descuraja interferențele occidentale. Un altul a fost creșterea arsenalului Chinei de la mai puțin de 300 de focoase în 2019 la 500 în prezent și până la 1.000 de focoase până la sfârșitul deceniului, potrivit Pentagonului. Drept urmare, America este din ce în ce mai îngrijorată că va trebui să se confrunte simultan cu doi mari rivali nucleari - Rusia și China.

America trebuie să poată „descuraja Rusia și China în același timp”

Scepticii nucleari susțin că aceste provocări sunt exagerate. Arsenalul american rămâne de zece ori mai mare decât cel al Chinei. Războiul din Ucraina nu este, de asemenea, sprijin necondiționat pentru creșterea numărului de focoase nucleare.

„Echilibrul nuclear strategic nu pare să joace un rol semnificativ în această criză. Este remarcabil cât de puține discuții au existat despre statutul, pregătirea și puterea celor mai mari două puteri nucleare”, spune Francis Gavin, istoric al energiei nucleare de la Universitatea Johns Hopkins.

Acest lucru poate indica că America se va descurca bine, chiar dacă este depășită numeric de Rusia și China. Cu toate acestea, scepticii nu sunt de aceeași părere. În octombrie, o comisie bipartizană a Congresului, care includea oficiali care au lucrat în administrațiile Obama și Trump, a avertizat că „mărimea și componența forțelor nucleare trebuie să țină cont de posibilitatea unei agresiuni comune a Rusiei și Chinei”. America trebuie să poată „descuraja ambele țări în același timp”. Pe scurt, are nevoie de un arsenal mai mare și mai divers.

Frank Miller, un veteran al politicii nucleare americane, spune că țara are nevoie de aproximativ 3.500 de arme desfășurate, în comparație cu cele 1.670 pe care le are astăzi în temeiul Noului Tratat privind capacitatea ofensivă strategică, care limitează numărul de rachete, bombardiere și focoase totale dislocate de America și de către Rusia

America nu are capacitatea de a produce un număr mare de focoase noi. Dar are în rezervă aproximativ 1.900 de arme nucleare. Își poate dubla aproximativ arsenalul desfășurat „încărcându-l” în rachetele existente și în alte sisteme de livrare. Rusia își poate crește capacitatea cu 57% adăugând puțin sub 1.000 de unități. Anul trecut, Rusia s-a retras din regimul de inspecție al tratatului, ceea ce poate fi un semn că zilele tratatului sunt numărate. Congresul solicită Forțelor Aeriene și Marinei să exerseze încărcarea focoaselor suplimentare acum, până în 2026, când expiră tratatul.

Rusia are propriile constrângeri financiare și materiale. Războiul din Ucraina ar putea costa 132 de miliarde de dolari până la sfârșitul acestui an, potrivit estimărilor think tank-ului american RAND Corporation. Nu lipsesc focoasele în țară. Dar noile sisteme de livrare întârzie.

China dispune de mai multe mijloace financiare, dar lipsa plutoniului ar putea limita arsenalul său în următorul deceniu. Concluzia analiștilor este că orice cursă a înarmărilor va fi ma degrabă lentă decât rapidă și furioasă.

Situația în Europa este diferită. Spre deosebire de Asia, are două puteri nucleare locale - Marea Britanie și Franța. Forța de descurajare a Marii Britanii este „atribuită” NATO, adică este disponibilă comandantului suprem aliat al NATO în Europa, în timp ce Franța este mai vagă, spunând doar că interesele sale vitale au o „dimensiune europeană”.

Slăbiciunile arsenalului nuclear al Marii Britanii

Pe hârtie, arsenalul lor comun de 500 de focoase, deși este o zecime din cel al Rusiei, este suficient pentru a distruge Moscova și Sankt Petersburg, și nu numai. Cu toate acestea, o privire mai atentă la arsenalul Marii Britanii este utilă pentru a înțelege de ce umbrela americană este greu de înlocuit.

Luați în considerare un scenariu în care Rusia folosește arme nucleare tactice împotriva unui aliat european al Statelor Unite. Una dintre probleme, potrivit unor oficiali, este că disuasiunea britanică se bazează în întregime pe rachetele Trident d5 aflate la bordul unui singur submarin. Potrivit unui fost oficial britanic, lansarea chiar și a unei singure rachete ar putea da de gol locația submarinului. Acest lucru ar pune în pericol supraviețuirea rachetelor rămase, care servesc drept factor de descurajare împotriva unor noi atacuri asupra Marii Britanii însăși. O opțiune este de a lăsa două nave în patrulare, dar atunci flota totală ar fi formată din cinci nave în loc de patru. O alternativă ar fi dezvoltarea unei rachete de croazieră lansate din aer, precum cea din Franța. Oricare dintre aceste opțiuni va fi costisitoare și nu va da roade decât după ce Donald Trump va părăsi Casa Albă.

Aceste dezbateri, atât în Asia, cât și în Europa, vor continua probabil indiferent dacă Trump îl va învinge sau nu pe Biden în noiembrie și chiar dacă va păstra alianțele intacte. Ele reflectă preocupările legate de un mediu de securitate care se deteriorează, în care războaiele de cucerire sunt din nou imaginabile, armele nucleare sunt din ce în ce mai importante pentru o Chină mai puternică și o Rusie mai slabă, iar sistemul politic american pare mai fragil ca niciodată, iar armata sa este din ce în ce mai suprasolicitată.