Exclusiv I-a dat Trump mână liberă lui Putin să schimbe planul în Ucraina? Politolog: „Atitudinea ambiguă a SUA îl va determina să continue testarea NATO”

Presa americană scrie că, după summitul din Alaska, Putin a schimbat planul în Ucraina și a intensificat atacurile, convins fiind că SUA nu va interveni. Profesorul Sergiu Mișcoiu explică eșecul de la Londra al diplomației britanice și decizia Pentagonului de a reduce livrările de arme către NATO.

Presa americană scrie că după Alaska Putin a schimbat planul în Ucraina. FOTO: AFP

Bloomberg scrie că Vladimir Putin a decis să intensifice atacurile în Ucraina după summitul din Alaska, ca parte a unei strategii de presiune militară pentru a forţa Kievul la negocieri în condiţiile Moscovei. Discuțiile pe care le-a avut Trump l-ar fi convins că acesta nu este interesat să intervină în conflict.

Potrivit articolului, Putin consideră că o escaladare militară este mai eficientă decât stagnarea pe front și că forțele ruse trebuie să valorifice avantajele pe care le percep pe teren. Strategia presupune intensificarea atacurilor, cu bombardamente aeriene, foc de artilerie și alte operațiuni locale menite să slăbească moralul ucrainean și să forțeze cedări teritoriale sau concesii diplomatice. Negocierile sunt privite nu ca un scop final, ci ca un mijloc de consolidare a poziției de putere, iar escaladarea dinaintea discuțiilor ar fi menită să ofere un avantaj Rusiei în orice înțelegere viitoare.

O astfel de intensificare a războiului ar putea însemna mai multe victime civile, distrugerea infrastructurii și o mobilizare crescută a comunității internaționale pentru sprijin militar și umanitar. De asemenea, ar putea apăsa asupra statelor occidentale să trimită armament mai consistent și să adopte sancțiuni suplimentare, în timp ce Ucraina riscă să fie împinsă în negocieri dintr-o poziție de slăbiciune

Pe de altă parte, The Atlantic scrie că la puțin timp după ce s-a încheiat vizita de stat a lui Trump la Londra, unde s-a încercat convingerea lui să treacă la sancțiuni împotriva Rusiei,  Pentagonul, conform unor surse ale jurnaliștilor americani, a început să reducă livrările de arme către aliații din NATO.

Statele Unite au întrerupt discret vânzarea unor tipuri de armament către țările europene, în special a sistemelor de apărare aeriană Patriot, aflate în deficit. Un exemplu este contractul planificat de vânzare a unui sistem Patriot către Danemarca, care a fost blocat după ce Pentagonul și-a pierdut interesul pentru tranzacție.

În administrația americană există voci care susțin că anumite vânzări nu sunt justificate și că prioritatea trebuie să fie refacerea stocurilor interne. Articolul avertizează că o întrerupere prelungită a acestor livrări ar putea crea tensiuni între SUA și aliați, slăbind apărarea europeană într-un moment în care amenințarea rusă este considerată iminentă și diminuând influența militară a Washingtonului pe continent.

Politologul Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și la Universitatea Paris-Est Créteil a explicat pentru „Adevărul” care este semnificația acestor evoluții în contextul vizitei de stat a lui Trump în Londra, în cadrul căreia se spera convingerea lui în demersul de a promova noi sancțiuni împotriva Rusiei.

 „La Londra nu a existat un mare succes al diplomației britanice” 

Adevărul: Cum ați califica eforturile diplomatice ale Marii Britanii în contextul vizitei de stat a președintelui Donald Trump la Londra?

Sergiu Mișcoiu: Cred că la Londra nu a existat un mare succes al diplomației britanice și implicit al diplomației europene. Trump a folosit sejurul din Marea Britanie pentru a reclădi imaginea care a fost anterior șifonată pentru electoratul american de afacerea Epstein.

Vedem că există două linii. Vizita la Palatul Windsor, cu tot protocolul cu care a fost primit, a fost agreată mult de către Trump. A fost un apogeu pentru Trump. Cealaltă vizită, în care gazdă a fost premierul Starmer, a fost evident mai puțin plăcută pentru președinte.

Încercarea de a folosi această vizită pentru reabilitarea imaginii sale în SUA pare că este încununată de un relativ succes față de publicul american. Practic, asasinarea lui Charlie Kirk și martirajul post-mortem al acestuia, făcut de mediile MAGA, plus această vizită sunt două elemente care ar trebui să-l favorizeze pe Trump și să-l repună cumva în grațiile electoratului ultraconservator.

Acum, în ceea ce privește fondul vizitei, am văzut că, practic, sunt puține lucruri asupra cărora există un mare acord între America și Marea Britanie. În conferința de presă a premierului Starmer și a președintelui Trump, am văzut că există un dezacord privind Palestina, în mod cât se poate de clar, subliniat de altfel de Trump. Există dificultăți în a avea aceeași linie legată de Ucraina, deși președintele Trump a admis atunci că Putin l-a dezamăgit. Nu sunt însă niciun fel de progrese și cererea britanicilor de a impune sancțiuni mai puternice Rusiei s-a lovit de un fel de cameră de rezonanță în care își auzea ecoul, practic, în creierul lui Trump. Mie așa îmi părea că nu există niciun fel de feedback pozitiv față de această cerere.

De asemenea, avem un sfat pe care îl dă Trump dintr-o postură de ușoară superioritate britanicilor, aceea de a folosi trupele pentru a bloca imigrația ilegală, de a militariza frontiera maritimă a Marii Britanii. Guvernul de la Londra nu știu dacă avea nevoie neapărat de asemenea sfaturi acum și pe acest ton.

Apoi, fără îndoială, avem chestiunea aceasta mai sensibilă legată de fostul ministru britanic din vremea lui Tony Blair, Peter Mandelson, care a fost ambasador la Washington și care a fost retras din această funcție, tocmai fiindcă era implicat în afacerea Epstein, era prieten cu Epstein, așa cum era și Trump, un element care trebuia evitat în mod elegant. Trump a reușit cumva să facă un survol, dar și acest element a fost unul de tensiune suplimentară în relația dintre cele două state, astfel încât nu pare deloc că lucrurile au avansat.

Și tocmai fiindcă lucrurile nu au avansat, am avut printre alte consecințe și această nouă linie care pare să fie cea a Pentagonului și anume aceea de a îi lăsa pe europeni să se ocupe financiar mai substanțial de apărarea efectivă a țărilor baltice, a restului flancului estic. Anunțul nu aduce o surpriză, dar calendarul preconizat este unul precipitat în raport cu ceea ce ne-am fi putut aștepta, adică o durată mai lungă. De asemenea, ar putea pune probleme operaționale în cazul în care s-ar ivi un nou conflict sau situații de criză, așa cum am văzut că pot să apară în zonă.

De ce reduce Trump livrarea de arme către NATO

Și mai mult decât ajutorul efectiv, se vorbește despre o reducere a cantității de arme livrate către NATO. Ce scop are această strategie a Americii?

Statele Unite doresc acum să se poziționeze din nou mai serios față de China. Cred că demonstrația de forță din China, pe care a făcut-o Xi Jinping când a arătat în premieră în mare parte tehnologia de care dispune armata chineză l-a impresionat și pe Trump și pe strategii americani. Acum este o luptă pentru supremație cu China în ceea ce privește tehnologia militară și capacitatea de a desfășura forțe militare. Eu aș lega această declarație și de declarația mai recentă legată de recuperarea bazei de la Bagram din Afganistan, care e foarte aproape de China, de către Statele Unite ale Americii, o bază care deocamdată nu mai este sub controlul american, în care americanii au investit miliarde de dolari de-a lungul timpului și care ar fi un avanpost în coasta Chinei, deci foarte aproape de China, indiguind expansiunea chinezească înspre Asia Centrală și înspre țările din Golf.

Deci, practic, întoarcerea către războiul comercial devenit și geopolitic cu China explică de ce Statele Unite au nevoie să mobilizeze, chiar pe termen scurt, poate, sau pe termen mediu, cel puțin, mai multe resurse și capacități înspre zona aceasta a stopării expansiunii geopolitice a Chinei, chiar geomilitare a Chinei în acest caz, nemaifind disponibile aceleași resurse pentru europeni.

Trecând acum la articolul din Bloomberg care vorbește despre un nou plan al lui Putin după summit-ul din Alaska, în cadrul căruia ar fi înțeles că Trump nu se va implica în cazul în care se vor intensifica atacurile împotriva Ucrainei, credeți că există argumente să susțină aceste informații obținute pe surse? Avem elemente certe care să indice acest plan, această strategie?

Nu avem elemente certe. Avem însă atitudinea lui Trump față de Putin din Alaska. Avem mai apoi și ezitările lui Trump în a califica într-un fel sau altul anumite gesturi întreprinse de Rusia, adică toate escaladările care au avut loc în ultimul timp și care nu au fost admonestate într-un mod foarte serios de Statele Unite ale Americii.

Deci avem practic o atitudine ambiguă pe care Putin și-ar dori-o un semn clar că poate să continue ceea cer face în Ucraina. Dar eu nu cred că lucrurile sunt chiar în acest fel. Există un prag de la care Statele Unite ale Americii vor considera evoluțiile inacceptabile. Rusia testează încontinuu acest prag. Riscul este pentru Rusia acela că dacă vor trece pragul în cauză, Trump va dispune imediat anumite măsuri, probabil fără să mai aștepte ceva de la Rusia. Deci, practic, testul acesta poate să fie foarte riscant.

Și, până la urmă, arma principală nu este cea militară, ci cea economică. Un val de sancțiuni foarte importante, totale, asupra Rusiei ar putea să taie cu totul resursele economiei rusești și va fi doar o chestiune de timp de câteva luni sau în cel mai bun caz un an, până când Rusia va fi nevoită să apeleze la ajutoare în împrumuturi enorme din partea Chinei, eventual pentru a-și continua eforturile de luptă, ceea ce Putin totuși nu este dornic și nici măcar capabil să facă.

„Dacă Trump va fi convins că Putin este un caz pierdut, probabil va impune sancțiuni”

Deocamdată vedem că sancțiunile care sunt cerute lui Trump sunt cumva condiționate de o acțiune a Uniunii Europene în legătură cu sistarea achizițiilor de petrol și gaze rusești. La cum arată lucrurile acum, credeți că vom avea aceste sancțiuni din partea SUA?

La cum arată lucrurile în secvența actuală, aș zice că mai degrabă nu. Însă va depinde foarte mult de cum vor evolua lucrurile mai ales pe front, cum va percepe Trump că relaționează Putin mai departe cu alți actori, în special cu China. Dacă Trump va fi convins că Putin este un caz pierdut, că nu poate fi îndepărtat de Beijing și că ceea ce face, așa cum este de fapt în realitate, este un joc dublu prin care îl înșeală pe etern dezamăgitul Trump, pentru că el tot spune că Putin l-a dezamăgit. Dacă va constata acestea, va acționa și probabil va împinge lucrurile către sancțiuni. Dar pentru moment este încă dornic să colaboreze cu Rusia, deși nu mai e aceeași convingere ca la summit-ul din Alaska, că Putin este de bună credință.

În acest context, ce scop au aceste provocări ale Rusiei, cu avioane și drone care ajung în spațiu aerian al NATO? Credeți că vor determina sancțiunile SUA?

Sunt teste fără îndoială, teste din care rușii învață foarte multe, învață cum reacționează europenii, de ce reacționeză așa, care sunt timpii de reacție, care este protocolul de reacție și cum până la urmă vor putea să ducă la îndeplinire eventual un plan de destabilizare, o invazie eventuală, astfel încât reacția europenilor să fie una mai slabă, previzibilă și neutralizată.

De asemenea, și europenii învață din aceste escapade rusești, înțeleg cum stau lucrurile care sunt dinamicile între elemente ale armatelor rusești. Până la urmă, valoarea testului este una militară, dar este, desigur, și una politică.

Se caută înțelegerea gradului de unitate politică a NATO și se caută de asemenea sondarea modului în care Statele Unite se vor alătura sau se vor declara oarecum neutre, spunând că e treaba europenilor, în cazul existenței unor asemenea amenințări.

Ne putem închipui cum ar fi arătat reacția americană în cazul în care Biden ar fi fost la conducere, sau Kamala Harris, o conducere democrată ar fi fosit la conducere acum. Am fi avut o intransigență mult mai pronunțată, am fi avu probabil direct avioane americane care să fi făcut un fel de demonstrație de forță, arătând Rusiei că este imposibil să continue. Probabil că testul din Polonia nu ar mai fi fost urmat de cel din România și cel din Estonia, cel puțin nu la atât de puțin timp și nu cu aceleași instrumente. Deci este limpede că acolo avem o schimbare, o manieră diferită de a reacționa și rușii vor continua să fac asemenea teste pentru a-și amenaja propriul lor plan pe care îl pot desfășura în funcție de variabilele de la momentul respectiv.

Deci reacția SUA nu a fost una în măsură să determine vreo schimbare?

În niciun caz. Este limpede. Probabil că acesta a fost unul dintre lucrurile pe care și le-a propus Rusia, să vadă dacă America reacționează rapid și ferm. Reacția a fost, să spunem, nu foarte consistentă și pentru ruși acest lucru este un semn mai degrabă pozitiv.