Ucraina încearcă să-și construiască propriile rachete balistice. Războiul ar putea deveni și mai devastator

Kievul încearcă să reducă avantajul Rusiei în domeniul rachetelor balistice, dezvoltând o nouă generație de arme cu rază scurtă și lungă de acțiune. Primele sisteme ar putea intra în dotarea armatei în următoarele luni.

Fabrică secretă de rachete Fire Poin Foto: Profimedia

Foarte rapide și extrem de distructive, rachetele balistice au devenit una dintre principalele arme folosite de Rusia în atacurile sale cu rază lungă de acțiune asupra orașelor ucrainene.

Ucraina a dezvoltat unele dintre cele mai avansate tehnologii din lume în domeniul dronelor, însă în ceea ce privește producția de rachete balistice, o capacitate considerată esențială în războiul modern, Kievul rămâne mult în urma Moscovei.

Acest lucru s-ar putea schimba.

Ucraina încearcă să reducă decalajul prin producția în serie a propriilor rachete balistice. Două dintre noile sisteme ar urma să intre în serviciu în următoarele luni.

Noua rachetă balistică cu rază scurtă FP-7, produsă de compania ucraineană Fire Point, ar urma să intre în dotarea armatei „în câteva săptămâni”, potrivit directorului executiv al companiei, Irina Tereh. Racheta cu rază mai lungă FP-9 se află în prezent în faza testelor de zbor, a declarat aceasta la o conferință de apărare desfășurată în Polonia pe 10 septembrie.

„Noile rachete balistice ale Ucrainei ar putea avea un impact semnificativ asupra evoluției războiului dacă vor intra în serviciu în număr suficient de mare”, a declarat Fabian Hoffmann, cercetător principal la Institutul Norvegian pentru Studii de Apărare.

O nouă etapă în războiul rachetelor

Rachetele balistice i-ar permite Ucrainei să lovească rapid ținte militare importante și greu de înlocuit, precum lansatoarele rusești de rachete balistice.

Este o capacitate de care armata ucraineană nu dispune în prezent, dar de care are nevoie în mod evident.

În linii mari, rachetele balistice urcă la altitudini mari și ating viteze hipersonice pe anumite segmente ale traiectoriei. Doar un număr limitat de sisteme de apărare aeriană le poate intercepta.

Rachetele de croazieră zboară, în general, mai lent și la altitudini mai mici și sunt, prin urmare, mai ușor de interceptat.

Pentru apărarea împotriva rachetelor balistice, Ucraina se bazează în principal pe sistemele americane Patriot PAC-3. Lipsa cronică de interceptori Patriot a lăsat însă orașele ucrainene vulnerabile, în special în perspectiva iernii.

Rusia produce în prezent aproximativ 120 de rachete balistice pe lună, potrivit unei estimări prezentate de președintele ucrainean Volodimir Zelenski la o reuniune a Consiliului NATO-Ucraina, la Kiev, în 3 iunie.

Acest ritm îi permite Moscovei să mențină atacuri repetate și de amploare asupra orașelor ucrainene.

Pentru Kiev, problema este cu atât mai dificilă cu cât producția rusă de rachete balistice depășește cu mult producția occidentală de interceptori Patriot. Compania Lockheed Martin produce în prezent aproximativ 50 de astfel de interceptori pe lună.

Decalajul dintre Rusia și Ucraina

La începutul invaziei pe scară largă, în februarie 2022, Ucraina avea aproximativ 500 de rachete balistice sovietice OTR-21 Tochka pentru circa 90 de lansatoare, potrivit International Institute for Strategic Studies.

Kievul nu mai avea însă capacitatea de a produce aceste arme.

Rachetele Tocika aveau o rază maximă de aproximativ 120 de kilometri și erau relativ imprecise în comparație cu armele moderne de precizie.

În același timp, Rusia dispunea în februarie 2022 de aproximativ 900 de rachete balistice Iskander-M moderne și cu rază mai lungă, potrivit aceleiași surse.

Moscova mai avea un număr important de rachete aerobalistice H-47M2 Kinjal, rachete cvasi-balistice 3M22 Zircon și numeroase rachete sol-aer S-300 și S-400 care pot fi utilizate și pentru lovirea unor ținte terestre.

Creșterea producției interne, combinată cu aprovizionarea cu muniție din Coreea de Nord, a permis Rusiei să-și mențină stocurile și să lanseze în mod regulat salve masive asupra orașelor ucrainene.

Potrivit unei evaluări a serviciului ucrainean de informații militare, GUR, la jumătatea anului 2026 Rusia mai avea aproximativ 130 de rachete Iskander, 400 de rachete balistice RM-48U pentru sistemul S-400, 120 de rachete cvasi-balistice Zircon, 50 de rachete Kinjal și alte 50 de rachete balistice nord-coreene de diferite tipuri.

Prin comparație, producția internă ucraineană de rachete balistice rămâne foarte redusă sau inexistentă la nivel de serie.

Președintele Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina a început să folosească racheta balistică cu rază scurtă 1KR1 Sapsan în decembrie 2025. Dovezile privind intrarea acesteia în producție pe scară largă sunt însă limitate. Dacă sistemul a ajuns într-adevăr în dotarea armatei, cel mai probabil a fost în număr foarte mic.

Ucraina depinde încă de rachetele străine

În lipsa unei producții interne suficiente, Kievul s-a bazat pe aliați pentru un număr limitat de rachete balistice ATACMS produse în Statele Unite.

Ucraina a primit oficial primul lot în octombrie 2023. Potrivit informațiilor neconfirmate oficial, ar fi fost vorba despre aproximativ 40-50 de rachete.

Kievul le-a folosit aproape imediat.

La 17 octombrie 2023, Ucraina a utilizat rachete M39 ATACMS pentru a lovi două baze de operare avansate ale elicopterelor rusești din teritoriile ocupate Lugansk și Berdiansk.

Potrivit unei evaluări a serviciilor britanice de informații militare, atacul a distrus 14 elicoptere rusești, inclusiv opt elicoptere de atac Ka-52 — aproximativ 11% din întreaga flotă rusă de acest tip.

Stocul redus de ATACMS a obligat Ucraina să folosească aceste arme cu prudență. Posibilitățile de reaprovizionare au fost limitate.

Un acord important a fost încheiat în august 2026, când Ucraina a semnat un contract pentru achiziționarea a 70 de rachete M39 ATACMS din Turcia, ca parte a unui acord mai amplu de armament.

Dependența de furnizori externi a devenit astfel o vulnerabilitate strategică pe care Kievul încearcă să o elimine prin dezvoltarea propriei producții.

În acest scop, compania ucraineană Fire Point a investit 150 de milioane de euro în construirea unei fabrici de combustibil solid pentru rachete în Danemarca, destinată susținerii dezvoltării sistemelor FP-7 și FP-9.

Pariul Ucrainei pe Fire Point

Înființată în 2022, Fire Point a devenit unul dintre producătorii importanți ai industriei ucrainene de apărare.

Compania produce mai multe tipuri de drone cu rază lungă de acțiune, dar ascensiunea sa a fost însoțită și de acuzații de corupție și întrebări privind structura finală a proprietății.

În pofida acestor controverse, drona FP-1 cu rază lungă de acțiune a devenit o componentă importantă a campaniei ucrainene de lovituri în profunzime.

Drona FP-2, cu rază medie de acțiune, sacrifică o parte din autonomie pentru a transporta o încărcătură explozivă mai mare și este folosită tot mai frecvent în atacurile ucrainene la distanță medie.

„Dezvoltarea programului ucrainean de drone a demonstrat că, atunci când există finanțare și prioritizare suficiente, pot fi obținute rezultate importante în producția de arme cu rază lungă de acțiune”, a declarat Nazari Barciuk, analist la Ukrainian Security and Cooperation Center.

El avertizează însă că „rachetele balistice sunt un tip de armament mai complex de produs”.

Succesul programului va depinde, în opinia sa, de asigurarea unei finanțări adecvate, inclusiv din partea partenerilor externi, precum și de menținerea și extinderea lanțurilor de producție pentru componente.

O curbă de învățare

Producția de armament ucrainean nu a fost lipsită de probleme.

Fire Point fabrică și racheta de croazieră grea FP-5 Flamingo. Primele utilizări operaționale au fost marcate de lovituri care au ratat țintele, însă lansările mai recente au avut rezultate mai bune.

În iunie 2026, trei rachete Flamingo au lovit fabrica Titan-Barrikadi din Volgograd, provocând pagube instalației.

„Flamingo a fost destul de imprecis la început”, a declarat Hoffmann, explicând că Fire Point a modificat și modernizat ulterior racheta.

„FP-5 Flamingo este acum mai utilă din punct de vedere operațional și cred că același proces s-ar putea repeta în cazul FP-7 și FP-9”, a spus el.

Experiența arată că dezvoltarea unei arme noi nu înseamnă automat obținerea unei capacități operaționale mature. Testarea, producția și îmbunătățirea sistemului sunt procese care pot dura.

Ce ținte ar putea lovi noile rachete

FP-7 este proiectată pentru o rază de acțiune de aproximativ 200 de kilometri, o viteză maximă de 1.500 de metri pe secundă și un focos de 150 de kilograme.

Sistemul se bazează pe racheta-interceptor sovietică 48N6, utilizată de sistemele de apărare antiaeriană S-300 și S-400, dar folosește componente și tehnologii moderne de producție.

Denis Shtilerman, proiectant-șef și cofondator al Fire Point, a descris FP-7 drept un echivalent al ATACMS și a susținut că ar putea avea chiar un focos mai mare.

Potrivit acestuia, obiectivul este producția în serie.

„Dacă produci două sau trei rachete balistice pe lună, nu are sens. Nu va avea niciun efect asupra frontului”, a declarat Shtilerman, citat de kyivindependent.com.

Analistul Nazarii Barchuk spune că FP-7 ar putea fi folosită împotriva unor ținte de pe linia frontului și din imediata sa zonă din spate.

Printre acestea s-ar putea număra centre de comandă, depozite de armament, echipamente militare, stații radar, sisteme de război electronic și apărare antiaeriană, lansatoare de rachete, baze pentru drone și aerodromuri aflate în raza de acțiune.

FP-9 ar putea schimba ecuația

FP-9 este un sistem mult mai mare și mai complex.

Potrivit companiei, acesta ar urma să intre în serviciu până la sfârșitul anului.

Racheta ar avea o rază de acțiune de aproximativ 855 de kilometri, o viteză maximă de 2.200 de metri pe secundă și capacitatea de a transporta un focos de 800 de kilograme.

Aceste caracteristici ar permite Ucrainei să lovească un număr mare de obiective militare și industriale aflate mult în spatele liniei frontului.

Printre ținte s-ar putea afla și obiective de pe teritoriul Rusiei, inclusiv în apropierea Moscovei.

„Dacă Ucraina va putea produce aproximativ 50 de rachete FP-9 pe lună și dacă acestea vor fi suficient de precise pentru a lovi obiective militare de mare valoare și infrastructură importantă, situația va deveni mult mai dificilă pentru Rusia”, a spus Hoffmann.

„Ar fi un lucru cu adevărat semnificativ. Dar mai întâi trebuie să ajungem acolo.”

Barciuk spune că FP-9, datorită razei mai mari și focosului mai puternic, este destinată lovirii țintelor aflate adânc în teritoriul rus.

Prioritatea ar putea fi acordată complexelor industriei de apărare, depozitelor de armament protejate, infrastructurii critice de comunicații, inclusiv comunicațiilor prin satelit, bazelor militare și aerodromurilor de unde decolează avioanele rusești folosite în atacurile împotriva Ucrainei.

Pentru Hoffmann, introducerea cu succes a FP-9 ar reprezenta o extindere importantă a capacităților ucrainene.

„În câteva minute ai putea lovi ținte aflate la 600, 700 sau 800 de kilometri în interiorul Rusiei. Acest lucru ar putea face mult mai eficientă vânătoarea lansatoarelor de rachete balistice și neutralizarea sistemelor de apărare aeriană.”

Pentru Ucraina, miza este însă mai mare decât dezvoltarea unei noi arme. Producția internă de rachete balistice ar putea reduce dependența de livrările occidentale, ar permite Kievului să reacționeze mai rapid la schimbările de pe front și ar oferi o capacitate de lovire în profunzime pe care Rusia o folosește deja pe scară largă.

Rămâne însă întrebarea esențială: poate Ucraina să transforme prototipurile și primele loturi de producție într-un arsenal suficient de numeros pentru a schimba echilibrul de putere?