Analiză „Războiul de uzură” intră în faza decisivă. Ce trebuie să facă Ucraina pentru a evita o înfrângere strategică
0Frontul ucrainean intră în cea mai dură etapă de până acum. În timp ce armata avansează la Kupiansk, tot mai mulți analiști occidentali avertizează că riscul unei pierderi strategice devine palpabil. Jurnalistul german Julian Röpcke vorbește despre o criză de mobilizare care nu mai poate fi mascată, iar analistul britanic Mark Galeotti descrie „ruptura” de la Pokrovsk, iar experții de la Kiev atrag atenția că deficitul numărul unu al Ucrainei rămâne același: oamenii.
Un front din ce în ce mai vulnerabil
„Situația nu mai poate fi ascunsă nici prin operațiuni de PR ale Statului Major, nici prin încercări ale guvernului de a minimaliza realitatea din teren”, avertizează analistul german Julian Röpcke de la Bild.
El notează că jurnaliștii și activiștii ucraineni au înțeles gravitatea momentului, însă armata și partenerii occidentali nu trag concluziile necesare din greșelile ultimilor doi ani.
Unul dintre punctele sensibile: eficiența scăzută a tehnicii blindate livrate Ucrainei — peste 2.000 de vehicule — într-un război dominat tot mai mult de drone de atac, sisteme optice și cabluri de fibră optică în care Rusia a investit masiv. Röpcke susține că Ucraina trebuie să mute accentul pe drone și rachete, acolo unde poate răspunde agresiunii cu resurse mai adaptate realității de pe câmpul de luptă.
Dar cea mai mare îngrijorare a sa ține de mobilizare.
„Unde sunt cei 17.000 de oameni mobilizați în fiecare lună? Brigăzi întregi există doar pe hârtie, iar dezertările lasă goluri care permit trupelor ruse să avanseze”, scrie analistul, sugerând că estimările oficiale privind capacitatea de luptă sunt „iluzorii”.
În viziunea lui, Kievul continuă să trateze războiul de uzură cu o gravitate insuficientă. Iar consecințele se văd: dacă tendințele actuale continuă, Ucraina riscă în 2025 — spune Röpcke — să piardă lunar teritorii de dimensiunea Berlinului.
Pe linia frontului: retrageri, avansuri și un oraș aproape încercuit
În timp ce Röpcke avertizează asupra unei crize sistemice, armata ucraineană înregistrează câștiguri locale la Kupiansk.
„Logistica rușilor în zona Kupiansk practic nu funcționează”, spune șeful comunicării din Gruparea Forțelor Unite, Viktor Trehubov. Deși aprovizionarea ucraineană este greoaie, rămâne totuși mai stabilă decât cea a rușilor. Iar promisiunile Kremlinului privind „încercuirea” orașului s-au dovedit, cel puțin deocamdată, doar retorică.
Mult mai complicat este la Pokrovsk. Într-o analiză pentru The Sunday Times, analistul și politologul britanic Mark Galeotti scrie că orașul este „practic luat”, cu trupe rusești presând din trei direcții și infiltrându-se către centru.
El subliniază însă că, deși Pokrovsk reprezintă o înfrângere dureroasă, nu este neapărat un „punct de cotitură” decisiv — ci un semnal al schimbării contextului operațional și politic al războiului.
Comandantul-șef Oleksandr Sîrski a negat încercuirea, dar imaginile și rapoartele independente arată o apărare în retragere și linii tot mai fluide, cu șanse minime pentru o contraofensivă rapidă.
„Totul pornește de la oameni”: ce trebuie făcut pentru a stabiliza frontul
Analistul Centrului Ucrainean pentru Securitate și Cooperare, Anton Zemlianîi, sintetizează situația într-o formulă simplă:
„Ucraina are deficit critic de personal militar. Aceasta este cauza principală a înaintărilor rusești.”
Pe multe sectoare, apărarea se reduce la puncte izolate, cu 2–10 militari pe poziție și distanțe mari de teren neacoperit între ele — condiții ideale pentru pătrunderi rapide ale trupelor ruse.
Pentru a compensa lipsa de efective, armata accelerează două direcții:
1. Mobilizare + recrutare voluntară flexibilă
Noile programe — „Contracte 18–24”, „Linia dronelor”, contractele specializate — permit voluntarilor să-și aleagă unitatea și funcția, iar militarilor cu minimum doi ani de serviciu le oferă o perioadă garantată de odihnă sau rămânere în rezervă.
Nu este o demobilizare, subliniază Zemlianîi, dar este singura soluție realistă pentru a preveni epuizarea totală a trupelor.
2. Explozia producției de drone și sisteme robotizate
Dronele au devenit arma principală, reducând necesarul de infanterie și substituind artileria acolo unde munițiile lipsesc. Critice sunt:
-dronele medii și cu rază lungă pentru lovituri în adâncimea dispozitivului rus,
-UGV-urile (vehicule terestre fără echipaj) pentru evacuarea răniților,
-sistemele robotizate pentru aprovizionare în zonele în care vehiculele cu echipaj nu rezistă nici câteva minute.
Rușii înșiși recunosc că „lovesc într-un zid de drone”.
3. Fortificații solide – dar insuficiente fără personal
În zona Pokrovsk, barajele de tip „dinți de dragon” și rețelele de sârmă ghimpată au încetinit valurile rusești, transformându-le în victime pentru dronele ucrainene.
Dar zidurile nu luptă singure. Fără destui oameni și fără suficientă muniție, niciun efort ingineresc nu poate opri ofensiva rusă.
„Cea mai puternică armă a Ucrainei este militarul ucrainean”, spune Zemlianîi. „Nicio tehnologie și nicio fortificație nu poate suplini un om motivat, bine pregătit și protejat.”
Iar iarna 2025 va fi testul suprem. Totul depinde de capacitatea Kievului de a-și proteja soldații, de a-i roti, de a-i instrui și de a le oferi tehnologia necesară pentru a transforma un război de uzură într-un război de reziliență.
Se încarcă comentariile...
