Capcana celui mai amplu experiment demografic: cum a modelat China o generație care nu mai vrea copii
0Autoritățile chineze au anunțat, în luna decembrie, introducerea unei taxe de 13% pentru contraceptive, inclusiv pentru prezervative. Măsura vine în paralel cu promisiuni de scutiri fiscale pentru servicii de îngrijire a copiilor – creșe, grădinițe și alte facilități menite să încurajeze natalitatea. Decizia evidențiază o schimbare radicală de direcție față de politicile din ultimele decenii, însă păstrează o constantă: lipsa totală de consultare a femeilor.
După zeci de ani în care statul a pedepsit nașterile „în exces”, China se confruntă acum cu o scădere accentuată a natalității, intrând într-așa-numita „capcană a fertilității scăzute”, notează The Insider. În loc să răspundă prin politici sociale reale, presiunea asupra femeilor pare să se intensifice, iar reacția acestora este tot mai clară: refuzul maternității.
Moartea lui Peng Peiyun, fostă șefă a Comisiei pentru Planificare Familială din China și una dintre figurile asociate cu politica copilului unic, a stârnit reacții critice pe rețelele sociale chineze în urmă cu o săptămână. Deși presa de stat a elogiat-o ca „lider remarcabil”, mulți utilizatori Weibo au condamnat politica pe care a aplicat-o, amintind de avorturile și sterilizările forțate și de copiii nenăscuți sau abandonați.
„Acei copii care au fost pierduți, goi, te așteaptă acolo sus”, a postat o persoană pe Weibo. „Acei copii, dacă s-ar fi născut, ar fi avut aproape 40 de ani, în floarea vieții”, a scris alt utilizator.
Deși Peng Peiyun și-a nuanțat poziția în ultimii ani, cerând relaxarea politicii, efectele pe termen lung persistă: îmbătrânirea populației, scăderea forței de muncă și presiuni tot mai mari asupra economiei și bugetelor publice. China încearcă acum să încurajeze natalitatea prin subvenții, concedii parentale mai lungi și facilități fiscale.
Cel mai mare experiment demografic al secolului XX
În anii ’70, China se afla într-o criză profundă. Economia era slăbită de Revoluția Culturală, agricultura era ineficientă, iar trauma foametei provocate de Marele Salt Înainte era încă vie. Cu toate acestea, rata natalității rămânea extrem de ridicată – aproape șase copii per femeie.
Pentru a controla situația, autoritățile au lansat campania „Mai târziu, mai rar, mai puțini copii”, care promova căsătoriile târzii, limitarea numărului de copii și intervale mai mari între nașteri. Statul a introdus contraceptive gratuite, consultații obligatorii și amenzi pentru cei care nu respectau recomandările. Rezultatele au fost însă limitate.
În 1979–1980, sub influența inginerului militar Song Jian, inspirat de teoriile Clubului de la Roma privind suprapopularea, Partidul Comunist a introdus politica unui singur copil. Aceasta a devenit cel mai amplu experiment demografic al secolului XX.
Controlul nașterilor a fost extrem de strict: femeile erau monitorizate, ciclurile menstruale erau înregistrate, iar după prima naștere li se monta obligatoriu sterilet. După a doua naștere, legarea trompelor era puternic încurajată. Între 1980 și 2014, China a efectuat aproximativ 324 de milioane de inserții de sterilet și 108 milioane de legări de trompe.
Pentru copiii „în plus”, statul a introdus o „taxă de întreținere socială”, care putea ajunge până la echivalentul a zece ani de venituri. Multe familii nu și-au permis să plătească, iar copiii născuți în afara sistemului au devenit așa-numiții „heihaizi” – copii fără acte, fără acces la educație, sănătate sau muncă legală.
Capcana fertilității scăzute
În anii 2000, demografii au constatat că statisticile oficiale nu reflectau realitatea. Rata fertilității scăzuse sub pragul de înlocuire a populației, ajungând la 1,4–1,6 copii per femeie. Deși autoritățile au relaxat treptat politica – permițând doi copii în 2016 și trei copii în 2021 – societatea nu a reacționat pozitiv.
Experții arată că declinul natalității nu este unic Chinei și seamănă cu evoluțiile din Coreea de Sud, Singapore sau Taiwan, unde nu au existat restricții dure, dar urbanizarea, educația femeilor, costurile ridicate ale vieții și competiția profesională au dus la aceleași rezultate.
Odată intrată în „capcana fertilității scăzute”, societatea se adaptează la familii cu un singur copil sau fără copii, iar revenirea devine extrem de dificilă. Studiile arată că generația de copii unici își dorește chiar mai puțini copii decât părinții lor, iar ponderea celor care nu vor deloc copii aproape s-a triplat față de anii ’80.
Clipuri false pentru a-i încuraja pe tineri să se căsătorească
În China, părinții distribuie videoclipuri generate de inteligență artificială (AI) cu femei singure de vârstă mijlocie, plângând și regretând că nu s-au căsătorit și nu au avut copii, pentru a-i determina pe tineri să se căsătorească. Clipurile devenite populare, mai ales printre părinți, sunt descrise drept „instrumente educative” pentru tinerii „încăpățânați”. Totuși, videoclipurile au stârnit și reacții ironice și critice din partea tinerilor, care subliniază că nu există un mod corect sau greșit de a trăi: căsătorit sau singur.
Într-unul dintre videoclipuri, o femeie de 58 de ani își exprimă regretul că nu s-a căsătorit și nu a avut copii când era tânără și se plânge că trebuie să meargă singură la spital.
În altul, o femeie de 56 de ani spune: „Îmi pare rău. Părinții mei mi-au spus să mă căsătoresc și să am copii. Nu i-am ascultat, gândindu-mă că ar fi prea multă bătaie de cap. Uitați-vă la mine acum.”
Costurile uriașe ale maternității
China este una dintre cele mai scumpe țări din lume pentru creșterea unui copil. Costul mediu până la 18 ani ajunge la 538.000 de yuani (65.540 euro), iar în marile orașe poate depăși 1–1,5 milioane de yuani (125.000 - 187.500 de euro). Pentru o familie cu venituri medii, un singur copil consumă până la 35% din bugetul anual.
În aceste condiții, stimulentele financiare oferite de stat sunt insuficiente. Cuplurile amână nașterea sau renunță complet, iar decizia de a avea mai mult de un copil este, pentru mulți, imposibilă.
Presiune ideologică și restrângerea drepturilor reproductive
În paralel cu măsurile economice, statul chinez intensifică discursul ideologic. Mass-media promovează imaginea „mamei responsabile”, iar organizațiile pentru drepturile omului semnalează restricții tot mai mari privind accesul la avort și la servicii de reproducere asistată.
Un caz emblematic este cel al lui Xu Zaozao, o femeie necăsătorită din Beijing, care a încercat să își conserve ovulele. Clinica a refuzat, iar instanța i-a respins definitiv acțiunea în 2024, pe motiv că procedura este permisă doar femeilor căsătorite.
Femeile, ignorate complet
Studiile arată că povara muncii domestice cade aproape exclusiv pe umerii femeilor, în timp ce maternitatea le reduce veniturile cu 30–40% și le încetinește cariera. În lipsa unor schimbări reale, tot mai multe femei resping căsătoria și copiii ca formă de rezistență.
Pe rețelele sociale chineze circulă sloganuri precum „Nu te căsători și nu face copii pentru a trăi în pace” sau „Mai bine investești în tine decât într-un copil”. În acest context, taxa de 13% pe contraceptive pare mai degrabă un gest disperat decât o soluție.
O societate care îmbătrânește rapid
China se confruntă cu o îmbătrânire accelerată a populației. Până în 2035, un sfert dintre cetățeni vor avea peste 60 de ani. Sistemul de pensii este sub presiune, iar autoritățile au început creșterea treptată a vârstei de pensionare.
În același timp, lipsa forței de muncă tinere devine acută, iar dezechilibrul de gen – peste 30 de milioane de bărbați în plus – a alimentat traficul de femei din țările vecine, potrivit organizațiilor internaționale.
Un cerc vicios
O generație crescută în competiție economică dură și sub norma copilului unic vede tot mai des maternitatea ca pe o povară. Statul continuă însă să trateze corpurile femeilor ca pe instrumente demografice. Presiunea suplimentară nu face decât să alimenteze opoziția și radicalizarea.
În loc să crească natalitatea, politicile coercitive riscă să adâncească exact criza pe care Beijingul încearcă să o rezolve.
Se încarcă comentariile...
