Lacrimi de Crăciun, pentru copiii din ţară

De Crăciun ar trebui să fim alături de copii, părinţi, bunici, cu toţii la aceeaşi masă, să ne bucurăm, la naşterea Domnulu. Chiar dacă masa îi este îmbelşugată acum, Mariana Ursu

De Crăciun ar trebui să fim alături de copii, părinţi, bunici, cu toţii la aceeaşi masă, să ne bucurăm, la naşterea Domnulu. Chiar dacă masa îi este îmbelşugată acum, Mariana Ursu (28 ani) din Castellon ne-a spus cu lacrimi în ochi: "'E al doilea an când, de Crăciun, copiii mei sunt departe.

Mă doare sufletul când mă gândesc că nu i-am văzut de un an şi jumătate, de când mă aflu printre străini. Aici nu pot trăi bucuria Sărbătorilor ca acasă, Crăciunul peste hotare nu are acelaşi farmec ca în Oraştie, locul unde am crescut.'

Marinela (11 ani) şi Ovidiu (7 ani) sunt copilaşii Marianei. Acum locuiesc în Bados, judeţul Dolj, împreună cu bunicii din partea tatălui, plecat şi el departe de casă spre a oferi copiilor un trai mai bun, să nu le lipsească bucatele de pe masă şi nici lemnele de foc. Cât despre brad, "'am împodobit eu unul, aici, alături de mama şi mătuşa mea gândindu-mă că ar putea fi pentru puişorii mei'', spune femeia îndurerată.

Mariana povesteşte că înainte de a veni la munca în Spania nu avea bani să le cumpere copiilor hăinuţe şi jucării, nici masa nu era prea bogată; de cadouri în apropierea sărbătorilor de iarna... nici vorbă"', preţurile erau destul de ridicate pentru buzunarele noastre, însă eram împreună. Trăiam cu speranţa că, până la urmă, o vom scoate la capăt. Acum am început să ne descurcăm cât de cât. E dureros, căci acum am momente când îmi este atât de dor de copiii, încât e de ajuns să închid ochii şi să nu-mi mai dau seama dacă este un vis sau chiar îi strâng în braţe'', mărturiseşte Mariana.

"Îmi vine să las totul baltă şi să mă întorc acasă"

"'Îmi doresc atât de mult să merg acasă, dar nu se poate. Situaţia aceasta dură prin care trec mă face să mă gândesc că locul meu nu e aici! Dar ce să fac? Să mă las bătută, nu pot! Numai gândul că acasă am doi boboci nu mă lasă să renunţ. Ei îmi dau putere să merg mai departe! Pentru ei muncesc, ca la sfârşit de lună să-i văd bucuroşi că împart o ciocolată şi că, în căsuţa părintească se simte miros de portocale, că au haine de şcoală, caiete şi tot ce le trebuie. Nu e uşor şi, câteodată, aş vrea să fi rămas aşa cum eram înainte, muncind cu ziua prin sat, decât să trec prin atâtea suferinţe!''

Acum munceşte ca ospătar şi nu trece luna fără să trimită bani sau pachete acasă. Revelionul o să-l petreacă alături de nişte rude stabilite aici şi împreună se vor strădui să respecte îndeaproape tradiţiile româneşti, chiar dacă, inevitabil, le vor combina cu obiceiurile ţării care i-a adoptat.

Mariana e mulţumită că anul acesta Moşul a ajuns la copiii ei cu un dar special, un mesaj de peste hotare: ''Vă iubeşte mama foarte mult, să fiţi cuminţi, să luaţi note mari la şcoală şi sper să fim cât de curând împreună.''