FOTO Povestea neonazistului care l-a descoperit pe Dumnezeu în închisoare

Johannes Kneifel

La vârsta de 17 ani, neonazistul Johannes Kneifel a bătut un om atât de rău încât, leziunile suferite i-au adus, ulterior, moartea. Trimis la închisoare pentru fapt sa, Kneifel s-a convertit la creştinism şi aşteaptă să devină preot. Un nou martor a ieşit la iveală care este dispus să declare că vina nu a fost în întregime a lui Kneifel.

Uneori, când apare în public, este asaltat de scrisori foarte critice. „Îţi doresc să ai coşmaruri toată viaţa ta”, i se transmite printr-un mesaj pe Facebook. Johannes Kneifel pare calm când vorbeşte despre scrisorile pline de ură. 

„Nu am visat niciodată crima”, mărturiseşte Kneifel, pentru publicaţia germană „Der Spiegel”.

Crima la care se referă a avut loc acum 13 ani, dar încă îi afectează viaţa. Atunci purta bocanci cu vârf de oţel, acum poartă tenişi şi tricouri albe, iar părul lui roşcat este tuns scurt. Atunci era un neonazist violent, acum mai are puţin şi termină studiile teologice. „Sunt recunoscător pentru această a doua şansă pe care am primit-o”, spune el.

Violenţa i-a deschis drumul către închisoare

Pe 9 august 1999, Kneifel, care avea 17 ani, bea împreună cu un prieten într-un parc din Eschede, un oraş din Saxonia Inferioară (nord-vestul Germaniei). Cei doi neonazişti convinşi s-au îndreptat către apartamentul lui Peter Deutschmamm, un bărbat în vârstă de 44 de ani considerat „hippie”. El îl criticase pe prietenul lui Kneifel pentru convingerile sale de extremă dreaptă şi au decis că merită o lecţie.

Ajunşi la apartament, s-au uitat pe fereastră şi au observat că televizorul era pornit. Au bătut la uşă, însă nimeni nu le-a deschis. Aşa că au spart-o.

Înăuntru a avut loc o scurtă ceartă după care Kneifel l-a atacat pe Deutschmann. Când victima a căzut la pământ, Johannes a început să-l lovească cu bocancii săi grei. L-au lăsat pe Deutschmann plin de sânge, căzut la pământ. Victima a murit la spital din cauza leziunilor suferite. Kneifel a fost acuzat de agresiune fizică soldată cu deces, infracţiune pentru care a fost condamnat la cinci ani într-o închisoare pentru minori.

În detenţie, Johannes Kneifel s-a convertit la creştinism. De opt ani este liber şi spune că nu a mai făcut nimic rău de-atunci. Ţine discursuri împotriva extremismului de dreapta, deşi unii oameni se îndoiesc de convertirea lui, căci refuză să uite ce a făcut.

A scris şi o carte despre transformarea sa, care ar fi fost finalul potrivit pentru povestea lui, dacă nu ar fi primit un telefon care l-a dus înapoi în trecut, chiar după ce a terminat ultimul capitol. Un telefon care l-a făcut să se îndoiască de gravitatea acţiunii sale: „În lumina noilor evenimente nu mai pot fi sigur că am moartea unui om pe conştiinţă”.

Fondul problemei: o familie distrusă de sărăcie

Johannes Kneifel a avut o copilărie groaznică. Mama sa suferea de scleroză multiplă, iar tatăl său era aproape orb. Când familia s-a mutat din Celle în Eschede, tatăl şi-a pierdut slujba. Johannes era ruşinat de hainele ieftine şi de sărăcia părinţilor. Acasă, multe lucruri rămâneau nespuse şi se simţea singur.

A început să se joace cu focul şi să fure. La 14 ani a început să bea, deseori până când îşi pierdea cunoştinţa. Îşi înjura tatăl din cauza sărăciei în care trăia şi o făcea pe mama sa „handicapată”. Când sora lui a fugit de-acasă, autorităţile au descoperit situaţia precară a familiei. Kneifel a fost băgat într-un institut psihiatric pentru tineri, unde a fost tratat două luni din cauza problemelor sale comportamentale.

Când a ieşit, Kneifel s-a întâlnit cu neonaziştii cunoscuţi şi sub numele „skinheads” şi s-a orientat spre extremismul de dreapta. Noii săi amici i-au dat sentimentul că este mai bun ca alţii.

În august 1999, asistenţii sociali l-au trimis într-o tabără în Danemarca. La o zi după ce s-a întors, s-a îmbătat cu un prieten şi s-a dus la casa lui Peter Deutschmann.

Atins de mila creştină

În închisoare, Kneifel nu a putut evita contactul cu tinerii imigranţi. „Ceea ce se întâmplase afară nu conta în puşcărie”, îşi aminteşte el. Nu s-a putut ataşa de extremiştii din închisoare aşa că s-a împrietenit cu imigranţii şi convingerile neonaziste au început să se năruiască. Dar Johannes încă intra în conflicte. El spune că era autoapărare. „Nu trebuie să dai dovadă de slăbiciune în închisoare pentru că te vei transforma într-o victimă.”

Totuşi, făcea progrese. A terminat cursurile practice de maşinist şi participa la slujbele religioase. A fost mişcat de indulgenţa creştină pentru că accepta şi criminalul din el. Dar mai întâi a trebuit să înveţe să simtă. „Nu ştiam ce este compasiunea”, povesteşte Johannes.

„Numai acum pot recunoaşte ce am făcut în faţa lui Dumnezeu. Şi numai făcând asta mă pot pocăi cu adevărat. Simt cât de vinovat sunt şi cât de mult cântăreşte această vină.” 

Astfel, a hotărât să-şi închine viaţa lui Dumnezeu. 

După eliberarea din închisoare, a luat legătura cu biserica din apropiere locuinţei sale şi a început să lucreze cu grupuri de tineri. S-a calificat pentru studii universitare şi s-a hotărât să devină pastor. Din 2006, urmează seminarul din Elstal şi trebuie să-şi termine disertaţia pentru a-şi încheia studiile masterale în teologie.

Vinovat sau nu de uciderea unui om?

Anul acesta a fost difuzat un documentar despre povestea sa, după care Kneifel a primit telefonul care avea să-i schimbe din nou viaţa. Interlocutorul spunea că a fost martor la întâmplările din noaptea de groază din 1999 şi a descris cu totul altfel evenimentele.

Peter Deutschmann era conştient când paramedicii au intrat în apartament, chiar îşi curăţa sângele de pe haine, spune bărbatul neidentificat. Se pare că la spital a început să se certe cu un doctor pentru că nu-l trata. Rănile sale, spune martorul, nu ar fi fost fatale. Dar  Deutschmann a murit pentru că nu a primit tratament la timp.

Dacă este adevărat sau nu, telefonul l-a răscolit pe Kneifel. Poate că n-a fost singurul responsabil pentru moartea lui Peter Deutschmann. Johannes consideră că varianta martorului este credibilă. Deşi ediţia online a publicaţiei „Der Spiegel” nu a putut să-l contacteze pe acest bărbat, se pare că ar fi dispus să-şi spună varianta în faţa tribunalului.

„Am fost un nazist violent şi nimeni nu mi-a luat apărarea atunci. Nu susţin că am fost nevinovat, dar poate că nu trebuia să petrec cinci ani în închisoare”, spune Johannes.

Decizia lui ar putea înfuria pe mulţi. Deşi Kneifel poate trăi cu vina, prea puţină lume este dispusă să accepte că s-a căit. „Cineva ca el trebuie să fie consumat de vină, consideră lumea. Îi doresc o viaţă de coşmaruri şi acum vrea să dea vina pe altcineva?” scrie „Der Spiegel”.

 „Nu-mi dă pace”, mărturiseşte fostul neonazist care a îmbrăţişat mila şi înţelegerea creştină. „Din această cauză nu pot să renunţ.” Kneifel a angajat un avocat şi solicitarea lor de a se rejudeca procesul este revizuită.