VIDEO Cine este Geert Wilders, extremistul de dreapta din Olanda care a blocat aderarea României la Schengen

Geert Wilders (centru), flancat de două gărzi de corp în timp ce vota pentru alegerile parlamentare din 12 septembrie FOTO: Reuters

Liderul Partidului pentru Libertate (PVV) din Olanda, Geert Wilders, este politicianul european care militează împotriva a tot ceea ce reprezintă de fapt Uniunea Europeană: toleranţă etnică şi religioasă, piaţa unică, ridicarea restricţiilor de circulaţie şi ajutarea statelor aflate în criză economică.

Cu toate acestea, puterea sa de influenţă a crescut treptat în ultimii ani, culminând cu momentul în care a generat prăbuşirea guvernului olandez prin retragerea susţinerii.

Dar acesta nu a fost primul în care liderul partidului de extremă dreaptă PVV, Geert Wilders, a captat atenţia publicului. El a şocat anterior comunitatea europeană prin discursul său vehement la adresa musulmanilor şi a imigranţilor est-europeni.

Însă, în România, el este cunoscut ca omul care s-a interpus aderării României la Schengen, după ce Olanda a refuzat extinderea spaţiului de liberă circulaţie prin includerea ţării noastre şi a Bulgariei. I s-a atribuit vinovăţia pentru amânarea aderării României la Schengen pentru că partidul lui Wilders făcea parte neoficial din coaliţia de guvernare din Olanda, iar premierul olandez de centru-dreapta Mark Rutte avea nevoie de susţinerea lui pentru a putea guverna. Astfel, Wilders şi-a folosit puterea de influenţă asupra şefului Executivului.

Un oficial al partidului de extremă dreaptă al lui Geert Wilders, Ino van den Besselaar, a demonstrat consecvenţa poziţiei PVV, susţinând că, dacă PVV ar avea majoritate în Parlament, România şi Bulgaria ar fi „expulzate imediat". Ino van den Besselaar a argumentat că cele două ţări nu au „rezolvat" problemele din domeniul crimei organizate şi corupţiei, relata agenţia franceză independentă Novopres, la finele anului trecut.

Fapte, nu doar vorbe

Poziţia partidului şi a lui Wilders nu s-a limitat doar la vorbe. La începutul anului 2012, formaţiunea politică anti-imigranţi a lansat un nou site de reclamaţii unde cetăţenii puteau posta plângeri împotriva imigranţilor din Europa centrală şi de est, inclusiv împotriva românilor. „Aveţi probleme cu persoanele din Europa Centrală şi de Est? V-aţi pierdut locul de muncă din cauza unui polonez, român, bulgar sau a unui alt est european? Vrem să ştim", anunţa site-ul partidului PVV.

Însă nu doar est-europenii au captat în mod negativ atenţia lui Wilders, ci şi musulmanii. PVV luptă de ani buni împotriva „islamizării” Olandei, iar Wilders chiar a propus interzicerea cărţii sfinte a Islamului, Coranul, dar şi introducerea unei taxe pentru femeile care poartă văl.

Deşi a fost dat în judecată pentru instigare la ură în „problema musulmană”, Geert Wilders a fost găsit nevinovat în vara anului trecut.

Toate acestea au determinat postul de televiziune britanic BBC să realizeze o dezbatere intitulată: „Geert Wilders, cel mai periculos om al Europei?” La final, jurnaliştii BBC s-au abţinut de la a-l eticheta astfel pe liderul PVV şi au lăsat publicul să tragă singur concluzia din faptele sale.

Un lucru este cert, retorica sa, agreată sau nu, a reuşit să crească influenţa partidului său pe scena politică a Olandei. Dacă la alegerile din 2006, PVV câştigase doar nouă mandate, la cele din 2010 aveau să ocupe 24 de scaune parlamentare.

Mai mult de atât, deşi nu s-a alăturat oficial coaliţiei de guvernare în 2010, de susţinerea lui a depins existenţa guvernului condus de premierul de centru-dreapta Mark Rutte. Wilders şi-a restras însă susţinere după ce nu s-a înţeles cu Rutte privind reducerea deficitului public al ţării, fapt ce a dus la demisia premierului.

Atuurile recunoaşterii sale

Geert Wilders s-a făcut un renume după ce a rostit un discurs în 2010, la comemorarea a nouă ani de la atacurile din 11 septembrie 2001, asupra turnurilor gemene de la New York. În cuvântarea sa, el s-a declarat împotriva construirii unui centru islamic în apropiere de site redenumit „Ground Zero” şi a făcut scos în evidenţă cum „forţele jihadului” se dezvoltă pe fondul toleranţei populaţiei din New York, toleranţă pe care a asemănat-o cu cea a olandezilor faţă de afluxul de imigranţi musulmani.

Discursul a fost atât de dur încăt nicio televiziune din Olanda nu a difuzat cele 17 minute de monolog, iar unii politicieni conaţionali au încercat chiar să impună o interdicţie asupra difuzării înregistrării sale pe internet de către Wilders.

Întrebat ce părere are despre controversele pe care le-a creat discursul său, Wilders a declarat: „Nu acesta era scopul, dar se poate ca unii oameni să se simtă jigniţi. Ştiu asta. Dar, ce naibi? Este problema lor, nu a mea!”

Retorica anti-imigranţi a determinat chiar şi statele europene să acţioneze împotriva lui. Guvernul Regatului Unit a încercat să-i interzică pătrunderea lui în ţară pe motiv că reprezintă o ameninţarea la securitatea publică, dar iniţiativa a fost respinsă de justiţia britanică.

Dincolo de retorica inconfundabilă, tabloidele din Olanda i-au mai atribuit un atu: părul. Podoaba capilară căruntă şi pieptănată pe spate au determinat jurnaliştii din presa de scandal să-i ofere porecla „Mozart”, care a fost ulterior preluată şi de publicaţiile quality.

Însă, la începutul carierei sale politice, vehemenţa nu părea să-l definească pe Geert Wilders.

Născut în oraşul Venlo în 1963, el a urmat cursurile şcolii romano-catolice din localitate, deşi nu avea nicio afinitate religioasă.

Fiul directorului unei companii ce oferea servicii de printare, el şi-a început cariera în asigurările sociale şi de sănătate. Cunoaşterea politicilor socio-economice ale Olandei l-a apropiat de politică, înscriindu-se mai întâi în Partidul Poporului pentru Libertate şi Democraţie (VVD) al liberalului de centru-dreapta Mark Rutte.

În 1997, a fost ales consilier al oraşului Utrecht, ajung membru al Parlamentului olandez un an mai târziu.

În 2002 a decis să părăsească partidul liberal moderat după ce nu s-a înţeles cu colegii săi pe politica de acces în ţară a cetăţenilor turci. Din proprie iniţiativă, şi-a dat demisia din VVD.

Din acel moment, retorica lui Wilders s-a orientat către anti-islamism, dar şi împotriva imigranţilor est-europeni.

Aversiunea faţă de musulumani „şi-a cultivat-o” prin scrierile lui Pim Fortuyn, om politic olandez, reprezentant al dreptei radicale şi luptător pentru drepturile homosexualilor, ale cărui scrieri descriau Islamul ca o „religie înapoiată”.  Fortuyn a fost ucis, în 2002, de un activist pentru drepturile omului, cu puţin timp înainte de alegeri.

Cariera sa a mai fost marcată de o crimă. În noiembrie 2004, producătorul olandez Theo van Gogh a fost ucis de un radicalist islamic după ce a lansat un scurtmetraj în care apărea o femeie îmbrăcată cu haine transparente prin care se vedea că are scrise pasaje din Coran pe piele. Deşi Wilders nu a avut niciun fel de participare la producţia filmului, a acceptat să aibă o gardă de corp permanentă în condiţiile în care discursul său era tot mai intolerant.

Printre declaraţiile care i-au asigurat recunoaşterea publicului, dar şi aversiunea multora se numără:

Islamul nu este o religie. Este o ideologie, ideologia unei culturi retardate. Am o problemă cu tradiţia islamică, cu cultura, cu ideologia, nu cu poporul musulman. Coranul este o carte fascistă care instigă la violenţă. Din acest motiv, la fel ca „ Mein Kampf” a lui Adolf Hitlter, trebuie interzisă. Nu este acceptabil ca oamenii să se acopere în întregime pe stradă. Ameninţă astfel ordinea şi siguranţa publică. Plus că este al dracului de înspăimântător! (referitor la burka purtată de femeile musulmane)

Pe de altă parte, s-au consemnat şi declaraţii mai tolerante, precum cele oferite publicaţiei britanice „The Guardian”: „Aliaţii mei nu sunt Jean-Mari Le Pen (Franţa) sau Jorg Haider (Austria). Nu mă voi alătura niciodată fasciştilor şi susţinătorilor lui Mussolini al Italiei. Îmi este teamă să nu fiu asociat cu grupurile fasciste de dreapta nepotrivite”.

„Cred că suntem prea toleranţi cu intoleranţii. Trebuie să învăţăm să devenim intoleranţi cu intoleranţii”, a mai declarat Wilders pentru BBC.

Pe ce mizează la alegerile parlamentare

Olandezii sunt chemaţi la vot miercuri, pe 12 septembrie, pentru alegerile parlamentare, prin care 150 de mandate vor fi împărţite partidelor politice. Mizele principale ale tuturor partidelor vizează măsurile de austeritate şi relaţia ţării cu Uniunea Europeană, potrivit BBC News.

PVV al lui Wilders susţine separarea de UE şi renunţarea la euro ca două priorităţi politice esenţiale şi-şi continuă discursul prin care cere oprirea „islamizării” Olandei.

Liderul extremist consideră că UE s-a transformat într-un proiect de caritate costisitor pentru ţara sa. Wilders a spus că ţări bogate din nordul Europei, aşa cum sunt Olanda şi Germania, au risipit miliarde de euro pentru salvarea unor ţări afundate în datorii ca Portugalia şi Grecia, care ar fi incapabile de reformă.

„Olanda va avea parte de zile bune dacă nu vom mai plăti pentru sudul Europei, dacă vom deveni stăpâni ai propriei noastre case şi vom putea să luăm din nou propriile noastre decizii.”