Video Fost agent CIA, în Parlamentul European: „Trebuie să vă construiți propriile arme, SUA nu au niciun interes să vă lase independenți”
0Doi foști agenți ai serviciilor secrete americane au pus sub semnul întrebării nu doar siguranța instituțiilor europene, ci și capacitatea Uniunii Europene de a funcționa ca actor geopolitic independent, într-o dezbatere la Parlamentul European.
Parlamentul European a fost, recent, scena unei discuții neobișnuit de directe despre securitate, spionaj și geopolitică. Invitați de europarlamentarul cipriot Fidias Panayiotou, doi foști agenți ai serviciilor secrete americane – Andrew Bustamante, fost ofițer CIA, și Evy Poumpouras, fost agent special al Serviciului Secret al SUA – au susținut un masterclass care a pus sub semnul întrebării nu doar siguranța instituțiilor europene, ci însăși capacitatea Uniunii Europene de a funcționa ca actor geopolitic independent.
Mesajul lor central a fost unul dur: Europa este una dintre cele mai atractive ținte pentru spionajul internațional, iar această vulnerabilitate nu este accidentală, ci rezultatul unor decizii politice și culturale luate în ultimele decenii.
„Europa este un mediu permisiv”: de ce spionează toată lumea Bruxelles-ul
Andrew Bustamante a explicat fără ocolișuri de ce capitalele europene, și în special Bruxelles-ul, sunt extrem de atractive pentru spionajul marilor puteri:
„China, Rusia, Iran, Statele Unite. Toate aceste țări spionează. Și știu că trebuie să fie în Europa. Pentru că Europa este ceea ce noi numim un mediu permisiv. Permisiv înseamnă că nivelul de conștientizare a securității este foarte scăzut.”
Spre deosebire de Washington, Moscova sau Beijing – descrise ca „medii non-permisive”, puternic securizate – orașe precum Bruxelles, Paris sau Viena sunt percepute ca ușor accesibile, atât fizic, cât și informațional.
Bustamante a oferit un exemplu concret, care a stârnit rumoare în sală:
„Câți dintre voi aveți acum un badge de hârtie? Asta e nebunie. Dacă ești american, știi că e nebunie ca o bucată de hârtie să-ți permită accesul într-o clădire guvernamentală fără escortă”.
Bruxelles, „un mediu bogat în ținte”
Pentru serviciile de informații, valoarea Bruxelles-ului nu stă doar în ușurința accesului, ci și în densitatea decidenților. „Acesta este un mediu bogat în ținte”, a explicat Bustamante.
„Într-o singură încăpere poți influența sau colecta informații de la 25 de țări diferite. Este extrem de eficient și foarte ieftin”, a precizat acesta.
Spionajul, a subliniat fostul ofițer CIA, nu este costisitor:
„Spionajul este mult mai ieftin decât un război. Mult mai ieftin decât un acord comercial ratat.”
Metodele sunt adesea banale, dar eficiente: conversații aparent inocente, telefoane compromise, monitorizarea „pattern-ului de viață” al unui oficial.
„Îți iau telefonul, îl conectez la alte telefoane, apoi îți urmăresc locațiile. Așa ajungem, pas cu pas, de la un consilier la un ministru sau la un membru al Consiliului European.”
Toată lumea spionează pe toată lumea
Evy Poumpouras a subliniat un adevăr incomod, dar esențial:
„Toată lumea spionează pe toată lumea. Nu ar trebui să fie o surpriză.”
Problema Europei, spune ea, nu este existența spionajului, ci naivitatea cu care este tratat acest fenomen: „Există o anumită naivitate în UE. Ideea că toată lumea vrea diplomație, că toată lumea are intenții bune. Nu este adevărat.”
Ea a atras atenția asupra riscurilor tehnologice și asupra lipsei unor reguli stricte:
„Nu ar trebui să scrieți niciodată pe telefon lucruri despre ce se discută aici. Niciodată. În anumite țări, guvernul SUA nici nu ne lăsa să luăm telefonul cu noi. Iar când ne întorceam, telefonul mergea direct la gunoi.”
Efectele spionajului: influență, manipulare și decizii slăbite
Scopul spionajului nu este doar furtul de secrete, ci influențarea deciziilor politice.
„Vor să știe cum veți vota. De ce veți vota într-un anumit fel. Dacă există diviziuni între Franța și Germania. Și dacă acele diviziuni pot fi exploatate”, a explicat Bustamante.
În acest context, Bruxelles-ul devine un loc unde marile puteri nu doar observă, ci modelează politicile europene înainte ca acestea să fie adoptate.
Unul dintre cele mai controversate momente ale masterclass-ului a fost analiza lui Andrew Bustamante despre Statele Unite:
„Noi spunem des că Statele Unite sunt o democrație. Adevărul este că sunt o țară capitalistă pe primul loc. Democrația vine pe locul doi.”
El a explicat că atâta timp cât democrația servește capitalismului american, ea este protejată. Când îl amenință, este „ajustată”:
„Când democrația amenință capitalismul, începem să abandonăm anumite piloni ai democrației pentru a ne menține poziția de superputere.”
Exemplul Venezuelei a fost invocat explicit:
„Intervenția SUA în Venezuela a fost ilegală în orice sens. A trebuit să inventăm excepții, să etichetăm un lider drept narco-terorist, un termen care nici măcar nu există legal.”
Dependența Europei de SUA: o vulnerabilitate strategică
Atât Bustamante, cât și Poumpouras au fost categorici: Europa este dependentă de Statele Unite în materie de apărare, tehnologie și informații.
„Dacă vreți independență strategică, trebuie să vă construiți propriile arme, propriile capacități. SUA nu au niciun interes să vă lase independenți”, a spus Bustamante.
Poumpouras a completat cu o analogie personală:
„Nu e nimic mai rău decât să aștepți ca altcineva să pornească căldura pentru tine. Încălzește-ți propria casă.”
Un alt punct dur a fost critica la adresa birocrației europene, descrisă ca o frână majoră în calea securității.
„Birocrația vă omoară”, a spus Bustamante.
„Răspunsul vostru implicit la orice problemă este: ce formular completăm? câte voturi ne trebuie?”
El a sugerat chiar activarea unor puteri de urgență pentru a ocoli procedurile lente:
„Mai bine patru țări complet dedicate, decât 27 care se întreabă dacă mai sunt dedicate.”
Ce ar trebui să facă Europa pentru a câștiga independența?
Mesajul final a fost clar și incomod:
Investiții rapide în securitate și apărare proprie.
Reducerea dependenței tehnologice de SUA.
Creșterea nivelului de conștientizare a securității.
Limitarea birocrației și prioritizarea clară a obiectivelor.
„Nu puteți avea diplomație dacă nu sunteți respectați sau, uneori, dacă nu sunteți temuti”, a concluzionat Poumpouras.
Masterclass-ul din Parlamentul European a fost mai mult decât o discuție despre spionaj. A fost un diagnostic dur al vulnerabilităților Europei și un avertisment: fără voință politică, fără investiții rapide și fără o schimbare de mentalitate, Uniunea Europeană riscă să rămână un spațiu influențat, nu un actor care influențează.
„Aveți totul aici. Resurse, oameni, capacități. Totul, mai puțin voința de schimbare rapidă”, a spus Andrew Bustamante.
Se încarcă comentariile...
