Europa riscă să ajungă „aperitivul” din meniul lui Trump și Xi, avertizează Bloomberg

În timp ce președintele american Donald Trump și liderul chinez Xi Jinping discută la Washington despre inteligența artificială, comerț și instabilitatea globală, Europei i se reamintește încă o dată rolul de spectator. Motivul: ani în care continentul nu și-a valorificat potențialul în apărare și tehnologie, scrie Lionel Laurent pentru Bloomberg.

Xi Jinping și Donald Trump Foto: AFP

„Dacă nu suntem la masă, suntem în meniu", avertiza la începutul anului premierul canadian Mark Carney, într-un mesaj adresat celorlalte „puteri de mărime medie". Urmărind summitul din această săptămână, Uniunea Europeană înțelege exact ce a vrut să spună liderul de la Ottawa.

Dependența Europei de echipamentul militar american, precum avioanele F-35, lipsa unor companii tehnologice de top și disputele interne au făcut ca vocea UE să nu se audă în Orientul Mijlociu. Blocul nu este invitat nici la negocierile de pace dintre Ucraina și Rusia și ar fi neputincios fără acces la modelele americane de inteligență artificială. Deși din 2020 Europa și-a dublat cheltuielile de apărare și a încurajat dezvoltarea IA, decalajul față de SUA și Asia a continuat să crească.

Riscul comercial

Perspectiva de a deveni „aperitivul" din meniul lui Trump și Xi este o amenințare reală pentru UE și pentru președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Aceasta este preocupată de „dependențele periculoase", precum gazul american sau deficitul comercial cu China. Noile aranjamente vamale dintre Washington și Beijing ar putea duce la intrarea în Europa a și mai multor produse chinezești ieftine, într-un moment în care „șocul chinezesc" subminează deja industria și alimentează nemulțumirea electoratului populist.

Măsurile europene de protecție comercială nu au împiedicat companii chinezești precum BYD să obțină o cotă record pe piețele auto europene. Guangzhou Automobile Group a anunțat că intenționează să vândă în Franța, până în 2030, zece noi mărci de mașini electrice și hibride.

UE depinde în mare măsură și de giganții din Silicon Valley și Seattle: Amazon și alte companii controlează 70% din piața de cloud computing din regiune. În privința AI, blocul ar putea ajunge doar să aplice reguli stabilite de alții, dacă SUA și China vor lua vreodată decizii comune privind ritmul de dezvoltare a celor mai avansate modele. Nu este deloc sigur că se va ajunge acolo, întrucât ambele părți concurează pentru supremație tehnologică, dar Bruxellesul ar putea face puține lucruri. Fără propriile dezvoltări în domeniu, UE nu va avea influență.

Există și riscul unei noi escaladări prin folosirea comerțului ca armă. Presiunile și intimidările lui Trump, de la ideea preluării Groenlandei până la rolul SUA în NATO, nu sunt singura amenințare. UE importă aproximativ 70% din metalele rare din China, iar Beijingul folosește bucuros aceste resurse ca pârghie față de Europa.

Antonio Barroso, de la Bloomberg Economics, consideră că stabilizarea relațiilor dintre SUA și China și orice prelungire a armistițiului comercial la summit i-ar putea oferi lui Xi mai multă libertate de a presa UE, care ia deja în calcul măsuri mai dure împotriva mașinăriei chineze de export, aparent de neoprit. Economia europeană, dependentă de comerț, pare acum deosebit de vulnerabilă.

Ce poate face Europa

Apropierea UE de Canada ar trebui să compenseze parțial aceste presiuni, având în vedere accesul Ottawei la vaste rezerve de combustibili fosili și minerale critice. „Clubul puterilor medii" visat de Carney nu este însă o soluție miraculoasă. Asemenea parteneriate sunt prin natura lor instabile, chiar și când nu se întind pe ambele emisfere, lucru pe care îl poate confirma și UE. Ele nu scutesc blocul nici de nevoia de a accelera procesul anevoios de formare a consensului și de a-și îmbunătăți capacitatea de a lua decizii dure în materie de comerț. UE are deja un acord comercial cu Canada, care încă așteaptă să fie ratificat.

Merită menționat că UE vorbește, în sfârșit, despre reziliența lanțurilor de aprovizionare, cheltuielile de apărare, investițiile în rețelele energetice și planurile de a folosi „toate instrumentele" împotriva dezechilibrelor comerciale cu China. Adevărata provocare este transformarea cuvintelor în fapte și folosirea corectă a influenței de piață unică. SUA și China trebuie să înțeleagă că presiunea are consecințe economice.

Orice măsuri de protecție, precum barierele vamale pentru importurile chineze, trebuie însoțite de investiții serioase în sectoarele critice, pentru a crea pârghii de influență. Economistul Jean Tirole consideră că Europa ar trebui să-și dubleze eforturile în tehnologie și să construiască un ecosistem în jurul companiei ASML, furnizor esențial pentru producătorii americani și asiatici de cipuri.

„Scopul este să controlezi o parte, nu întregul lanț valoric al semiconductorilor. A avea un atu în negocierile internaționale este o necesitate geopolitică", a spus el.

Europa are opțiuni și în materie de securitate, dacă va fi suficient de îndrăzneață să le urmeze. Giuseppe Spatafora, de la think tank-ul EUISS, indică parteneriate promițătoare cu Ucraina, precum proiectul de apărare antirachetă Freyja, și legături mai strânse cu Canada în Arctica.

Luna viitoare, oficiali ai UE plănuiesc să meargă în China. Claritatea obiectivelor va fi decisivă, mai ales într-un moment în care partidele populiste înregistrează creșteri îngrijorătoare în Franța și Germania. Este posibil să mai fi rămas puține șanse ca Europa să treacă din meniu la masă, notează comentatorul.