De ce continuă românii să susțină partidele politice dacă 80% cred că țara merge într-o direcție greșită. Explicațiile unui analist

Aproape opt din zece români consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită, însă intențiile de vot pentru principalele partide au rămas relativ stabile față de luna august, potrivit celui mai recent sondaj CURS. Ce îi determină pe alegători să continue să susțină un partid chiar și atunci când sunt nemulțumiți de situația din țară și cât de mult contează lipsa alternativelor politice? Analistul politic Cristian Pîrvulescu explică, pentru „Adevărul”, ce influențează susținerea electorală și în ce condiții un lider politic își poate pierde sprijinul.

Cât contează lipsa alternativelor și teama de adversari în politică Foto: Arhivă

Potrivit sondajului CURS realizat în perioada 16-22 septembrie 2026, 79% dintre respondenți consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită, în timp ce numai 15% apreciază că țara merge într-o direcție bună. Alți 6% nu au exprimat o opinie. În ceea ce privește intenția de vot pentru alegerile parlamentare, AUR este creditat cu 34%, PSD cu 25%, PNL cu 18%, iar USR cu 8%.

Comparativ cu sondajele CURS din august, AUR se menține la 34%, PSD crește cu un punct procentual, iar PNL și USR scad cu câte două puncte procentuale. Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 1.100 de adulți, cu o marjă maximă de eroare de ±3%.

Deși sondajul nu arată în ce măsură nemulțumirea față de direcția țării influențează votul pentru un anumit partid, rezultatele ridică o întrebare pertinentă: ce îi determină pe alegători să își păstreze preferințele politice și în ce condiții sunt dispuși să le schimbe?

Cât contează lipsa alternativelor și teama de adversari

Preferințele electorale nu depind doar de încrederea într-un anumit politician. Alegătorii pot continua să susțină un partid și atunci când sunt nemulțumiți de liderii săi, dacă nu consideră că au la dispoziție o alternativă acceptabilă.

Cristian Pîrvulescu atrage atenția asupra regulilor care influențează competiția dintre partide și asupra consecințelor pe care le poate avea votul acordat pentru a împiedica victoria unui adversar politic.

„Lipsa alternativelor credibile nu este o fatalitate, ci rezultatul unor reguli care îi avantajează pe cei deja instalați, de la finanțarea partidelor la accesul în competiția electorală. Teama de adversar completează acest avantaj. Logica răului mai mic le asigură partidelor mari voturi fără efort de reformă, dar le erodează în timp legitimitatea și deschide drumul extremei drepte”, explică analistul politic pentru „Adevărul”.

De ce un scandal nu înseamnă automat pierderea susținerii

Un scandal de corupție, o promisiune încălcată sau o declarație controversată nu sunt întotdeauna suficiente pentru ca un politician să piardă susținerea alegătorilor. Unii continuă să aibă încredere în el, în timp ce alții îl condamnă pentru aceleași fapte.

În opinia analistului politic, reacția alegătorilor la scandalurile în care sunt implicați politicienii trebuie înțeleasă și prin felul în care funcționează instituțiile statului și partidele politice.

„Susținerea pentru un politician compromis se explică mai puțin prin psihologia alegătorilor și mai mult prin starea instituțiilor. Acolo unde justiția este lentă, partidele nu își sancționează liderii, iar resursele publice circulă prin rețele politice, un scandal nu are un preț real. Cazul lui Călin Georgescu arată un mecanism diferit, dar la fel de instituțional. Un lider care și-a construit întreaga legitimitate împotriva instituțiilor transformă fiecare anchetă într-o confirmare a propriului discurs. Cu cât instituțiile sunt percepute drept parte în conflict, cu atât sancțiunea lor devine un argument pentru cel sancționat”, declară Cristian Pîrvulescu.

Atunci când un politician este implicat într-un scandal, reacțiile susținătorilor și ale adversarilor săi pot fi foarte diferite. O faptă considerată de unii suficient de gravă pentru a-i cere demisia poate fi privită de ceilalți ca o greșeală care nu justifică retragerea sprijinului.

„Judecăm diferit aceleași fapte pentru că partidele au încetat să mai fie organizații de reprezentare și au devenit comunități de apartenență. Într-o astfel de comunitate, greșeala propriului lider este tratată ca accident, iar a adversarului ca dovadă de caracter. Dublul standard devine inevitabil atunci când nu mai există instituții acceptate de toate părțile ca arbitri imparțiali”, adaugă analistul.

De ce unele scandaluri afectează imaginea unui politician, iar altele nu

Un alt aspect important este imaginea pe care politicianul și-a construit-o în fața publicului. Analistul oferă două exemple, din Statele Unite și din România, pentru a explica modul în care scandalurile pot avea consecințe diferite asupra susținerii unui lider.

„Imaginea publică rezistă cât timp scandalul confirmă personajul. Un politician nu cade atunci când este surprins greșind, ci atunci când este surprins făcând contrariul a ceea ce a promis că reprezintă. Donald Trump a trecut prin procese fără pierderi majore pentru că nu și-a construit niciodată imaginea pe corectitudine, iar Klaus Iohannis a pierdut mult prin cheltuielile de deplasare pentru că își construise imaginea pe sobrietate”, spune Cristian Pîrvulescu.

Ce îi poate determina pe alegători să renunțe la un politician pe care l-au susținut

Există însă și situații în care un lider politic pierde sprijinul de care s-a bucurat o perioadă îndelungată. Richard Nixon, fostul președinte al Statelor Unite, și Liviu Dragnea, fostul lider al PSD, sunt două dintre exemplele invocate de Cristian Pîrvulescu.

„Susținerea se retrage definitiv atunci când liderul devine o povară pentru organizația care îl susține. De regulă, partidul renunță primul, iar alegătorii urmează. Richard Nixon a căzut când senatorii republicani au refuzat să-l mai apere, iar Liviu Dragnea și-a pierdut influența în 2019, după ce PSD a înțeles că pierde alegeri din cauza lui. Alegătorii rareori abandonează singuri un lider. O fac atunci când instituția care îi ținea alături de el le oferă acest semnal”, completează analistul politic.

În interpretarea lui Cristian Pîrvulescu, retragerea sprijinului politic nu depinde exclusiv de gravitatea unei greșeli sau de reacția imediată a publicului. Contează și felul în care partidul și instituțiile reacționează la comportamentul liderului, precum și alternativele pe care alegătorii consideră că le au la dispoziție.