Epuizat, dar neînfrânt. Kievul seamănă tot mai mult cu un oraș din prima linie. Cum își păstrează locuitorii hotărârea în pragul iernii

Atacurile rusești asupra Kievului nu mai fac pauză nici ziua. Capitala Ucrainei se simte tot mai mult ca un oraș de front, dar locuitorii ei spun că nu renunță.

Doi bărbați încearcă să scape din clădirea Academiei Naționale de Științe, cuprinsă de flăcări Foto: Profimedia

În cea mai mare parte a războiului declanșat de invazia pe scară largă a Rusiei, atacurile masive asupra Kievului aveau loc în principal noaptea.

Locuitorii au învățat, pe cât posibil, să-și organizeze viața în jurul lor. Dormeau pe holuri sau în băi, urmăreau în întuneric mesajele de pe Telegram pentru a afla ce se întâmplă, iar dimineața ieșeau din nou pe străzi. Mergeau la serviciu, la cafenele, la concerte sau la cină.

Această separare fragilă dintre nopțile de război și zilele relativ normale începe însă să dispară.

În ultimele săptămâni, Rusia a intensificat atacurile cu drone propulsate de motoare cu reacție asupra capitalei, inclusiv în timpul zilei. Sirenele de raid aerian, focul sistemelor de apărare antiaeriană și exploziile au ajuns să întrerupă programul de lucru, deplasările prin oraș și activitățile cotidiene.

Rușii lovesc Kievul zi și noapte Foto: Getty Images

Campania de atacuri, începută la sfârșitul lunii august, a schimbat ritmul vieții în capitala Ucrainei.

„În acest sens, Kievul poate fi deja, într-o anumită măsură, considerat o regiune de pe front”, spune Oleksii Antipovici, directorul Rating Group, o organizație ucraineană de cercetare sociologică.

O săptămână de atacuri aproape neîntrerupte

Ultimele zile din septembrie și primele zile din octombrie au fost deosebit de intense.

Pe 25 septembrie, o dronă rusească a lovit un bloc de locuințe din districtul central Pecerski. Un băiat de 14 ani a fost ucis.

În dimineața următoare, până la ora 10:00, locuitorii au auzit deja de cinci ori sirenele de raid aerian. Pe 27 septembrie, o nouă serie de atacuri a dus la o alertă care a durat aproximativ nouă ore.

Pe 28 septembrie, dronele rusești au lovit centrul Kievului în plină zi. Două persoane au fost ucise și 26 au fost rănite.

Un atac a provocat un incendiu la o clădire aparținând Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, instituție implicată în unele dintre cele mai importante proiecte științifice ale țării. Imagini filmate la fața locului au arătat oameni încercând să iasă pe ferestre, în timp ce fumul se ridica din interiorul clădirii.

1/3

Persoane încearcă să scape din clădirea Academiei Naționale de Științe, cuprinsă de flăcări în urma unui atac cu dronă rusească la Kiev Foto: Profimedia

În noaptea următoare, rachete și drone rusești au lovit o instituție de învățământ, blocuri de locuințe, un depou feroviar, centre de date și clădiri de birouri.

Pe 30 septembrie, Rusia a atacat din nou, de această dată infrastructura energetică a capitalei, deja afectată de atacurile repetate din sezonul rece precedent.

În aceeași după-amiază, autoritățile au anunțat întreruperi de urgență ale alimentării cu energie electrică.

Pe 1 octombrie, atacurile au pătruns și mai mult în rutina de zi cu zi a orașului. O dronă a lovit o școală, iar alte două au lovit Podul de Sud în timp ce pe acesta circulau mașini și un tren de metrou.

A doua zi, restricțiile impuse pe poduri au provocat blocaje majore în trafic. Unii locuitori au traversat pe jos râul Nipru pentru a ajunge la serviciu.

Potrivit unei numărători realizate de publicația Kyiv Independent pe baza informațiilor oficiale, cel puțin 16 persoane au fost ucise și peste 100 au fost rănite în Kiev și în regiunea din jurul capitalei între 25 septembrie și 2 octombrie.

Cel mai mare număr de răniți a fost înregistrat pe 25 septembrie, când cel puțin 59 de persoane au fost rănite în timp ce atacurile cu drone au surprins locuitorii în timpul programului de lucru.

La finalul acestei perioade, Kievul era acoperit de o perdea densă de ceață cenușie.

Nu era însă doar ceață de toamnă. Fumul produs de atacurile anterioare se acumulase deasupra orașului, pe fondul aerului stagnant. Autoritățile le-au cerut locuitorilor să țină ferestrele închise.

Clădirile se pierdeau în cenușiul dens, temperaturile scădeau, iar unele zone ale orașului rămâneau fără electricitate.

După mai mult de o săptămână de atacuri aproape continue, capitala părea epuizată.

Iarna nici măcar nu începuse.

Un oraș tot mai apropiat de front

Schimbarea nu este vizibilă doar în frecvența atacurilor.

Sociologii observă că, pe anumite criterii, locuitorii Kievului încep să semene tot mai mult cu populația din regiunile estice ale Ucrainei, aflate mult mai aproape de linia frontului.

Oleksii Antipovici spune că printre aceste criterii se numără deteriorarea stării de sănătate, pierderea veniturilor și distrugerea sau avarierea locuințelor și a altor proprietăți.

„În acest sens, Kievul poate fi deja, într-o anumită măsură, considerat o regiune de pe front”, spune el.

Potrivit sociologului, atmosfera din capitală nu este dominată de panică, ci de anxietate și incertitudine, în special în legătură cu securitatea, capacitatea orașului de a se apăra și ceea ce urmează.

„Înainte, cel puțin te puteai aștepta ca ce era mai rău să se întâmple noaptea și, dacă voiai, te puteai pregăti. Acum se simte pur și simplu ca o loterie.”

Un sondaj realizat între 21 august și 10 septembrie de Institutul Internațional de Sociologie din Kiev (KIIS) arăta că 83% dintre locuitorii capitalei considerau că Ucraina ar trebui să continue rezistența armată chiar dacă Rusia ar încerca să priveze populația de electricitate, încălzire și apă în timpul iernii.

„Kievul a avut cea mai mare proporție de persoane, comparativ cu celelalte regiuni incluse în sondaj, care au susținut continuarea rezistenței armate indiferent de circumstanțe”, a declarat Anton Grușețki, directorul executiv al KIIS.

Un alt sondaj, realizat la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august, indica o creștere a ponderii locuitorilor capitalei dispuși să suporte războiul atât timp cât va fi necesar: de la 61% în aprilie la 69%.

Faptul că oamenii continuă să locuiască, să muncească și să-și construiască viața în Kiev arată că populația se adaptează, spune Antipovici.

Totuși, sondajele au fost realizate înaintea perioadei de presiune militară intensă asupra capitalei din ultima săptămână.

Nu este clar, așadar, cum se va modifica această atitudine după cele mai recente atacuri.

„Viața normală a fost uitată”

Daria Lisici, o poetă în vârstă de 28 de ani, locuia în Kiev de numai trei luni când atacurile s-au intensificat la sfârșitul lui august.

Locuiește la ultimul etaj al unei clădiri cu cinci etaje. A rămâne în capitală înseamnă, în parte, să-și păstreze puțina energie care i-a mai rămas, spune ea. O nouă mutare ar fi și mai dificilă.

„Mutarea înseamnă un efort uriaș și o schimbare majoră. Vreau doar ca totul să se termine sau măcar să devină mai ușor”, spune ea.

Timp de patru zile consecutive, zona în care locuia a fost atacată de forțele ruse.

În a patra zi, o lovitură a avut loc chiar lângă locuința ei. A decis să părăsească temporar orașul.

A plecat la Liov pentru trei săptămâni.

Când s-a întors în capitală, atacurile au continuat.

Semen Kriștal, un specialist în marketing creativ în vârstă de 27 de ani, se gândește de mai mult timp să părăsească Kievul. Atacurile recente i-au întărit această intenție.

„Vreau să mă mut la Odesa, dar situația de acolo este chiar mai rea iarna decât în Kiev”, spune el.

Pentru Kriștal, noua realitate a devenit evidentă pe 28 septembrie, când o dronă rusească a lovit clădirea Academiei Naționale de Științe din centrul capitalei.

Se afla într-un troleibuz pe bulevardul Taras Șevcenko, cu căștile pe urechi, ascultând o piesă pop.

În acea zi, sirenele și exploziile se succedaseră deja în oraș, iar el dădea muzica tot mai tare pentru a acoperi zgomotul.

„Noaptea înseamnă medicamente și somn profund. Ziua înseamnă muzică dată la maximum”, spune el. „Doar pentru ca mintea mea să poată funcționa la un nivel de anxietate mai mic decât cel critic, măcar moderat.”

Dar zgomotul războiului a răzbătut și prin muzică.

O nouă explozie a întrerupt melodia. Câteva minute mai târziu, mașini de poliție și ambulanțe au început să treacă în viteză pe lângă troleibuz.

Kriștal a coborât și s-a îndreptat spre Academia Națională de Științe.

Când a ajuns, echipele de intervenție desfășurau deja scări pentru a ajunge la oamenii rămași în interiorul clădirii în flăcări.

S-a oprit și a privit.

„Viața normală este un concept uitat de mult în Kiev”, spune Krishtal, citat de Kyiv Independent.

Pentru locuitorii capitalei, diferența dintre o zi obișnuită și o noapte de război se estompează tot mai mult.

Iar întrebarea care rămâne este cât timp va mai putea orașul să-și păstreze rutina și cât de mult va trebui să se adapteze unei realități în care atacurile pot veni în orice moment.