Dronele nu au trimis la fier vechi tancul. Operațiunea Vivaldi arată NATO cum pot funcționa din nou blindatele

Exercițiile militare ale NATO i-au convins pe unii că dronele au făcut tancul perimat. Operațiunea Vivaldi a Ucrainei sugerează însă că blindatele încă își au rostul.

Tancurile pot fi folosite și în războiul modern Foto: Shutterstock

Lecția pentru NATO nu este să renunțe la războiul blindat, ci să regândească modul în care îl poartă. Acesta este argumentul pe care observatorul militar ucrainean Oleksandr Kovalenko îl trage din Operațiunea Vivaldi, contraofensiva Corpului 3 de Armată de lângă Liman. După el, operațiunea arată că tancurile mai au un loc pe un câmp de luptă de pe care mulți le dăduseră deja la o parte.

Vivaldi este contraofensiva Ucrainei menită să dejoace planurile forțelor ruse de a încercui dinspre nord și dinspre sud orașele din centura fortificată a regiunii Doneț. Printre ele se numără Sloviansk, Kramatorsk, Druj­kivka și Kosteantinivka. Aceste orașe ajută din 2014 la oprirea înaintării rușilor și protejează regiunea de ocupația completă.

Afirmația lui Kovalenko contrazice o opinie care s-a întărit pe măsură ce dronele au ajuns să domine frontul: aceea că blindatele folosite în masă sunt depășite și supraviețuiesc doar din inerție.

Subiectul contează pentru că exercițiile recente ale NATO au alimentat această opinie. În ele, echipe mici ucrainene de drone au învins în repetate rânduri blindatele Alianței. Kovalenko spune că Alianța riscă acum să tragă concluzia greșită din propriile înfrângeri.

Ce au înțeles greșit exercițiile NATO despre tanc

Kovalenko indică două exerciții. La exercițiile „Hedgehog“ din Estonia, din mai 2025, unitățile ucrainene de drone FPV i-ar fi întrecut cu mult pe militarii NATO, care, spune el, au pierdut zeci de vehicule și au eșuat la o sarcină după alta. Într-un episod, piloții ucraineni au scos din luptă, în simulare, un mare grup de luptă construit în jurul unei brigăzi britanice.

Un an mai târziu, la exercițiile „Aurora 26“ de pe insula suedeză Gotland, scenariul s-ar fi repetat, iar unitățile NATO, după relatarea lui, și-au pierdut într-un fel controlul asupra insulei.

Pe aceste rezultate s-a sprijinit argumentul sceptic, spune Kovalenko. Mulți au concluzionat că Alianța a eșuat, în parte, pentru că mai folosește încă multe blindate, o armă despre care ei cred că și-a pierdut relevanța în războiul modern.

Cum a pus Corpul 3 de Armată blindatele din nou în mișcare

Kovalenko consideră că Vivaldi este contraexemplul. În timpul operațiunii, Corpul 3 de Armată a desfășurat două asalturi mecanizate care au pătruns în spatele frontului rusesc. Blindatele nu au fost folosite însă ca în trecut.

O idee asemănătoare apăruse în operațiunea de la Kursk din 2024, observă el, atunci asociată cu un război electronic intens. Vivaldi a lărgit pachetul, cu recunoaștere mai în profunzime și cu acțiuni dedicate împotriva sistemelor de lovire ale inamicului.

Vehiculele au avut protecție pasivă și activă suplimentară, echipajele au fost instruite pentru misiune, iar forțele ucrainene au acționat pentru a bloca supravegherea și comunicațiile rusești.

Niciunul dintre aceste ingrediente nu este nou în sine, spune Kovalenko. Important a fost adaptarea formulelor care funcționau pentru a ataca un inamic net superior numeric.

„Forțele ucrainene arată că până și ceea ce pare la prima vedere un anacronism pe câmpul de luptă poate fi adaptat și poate primi o funcție nouă“, spune Kovalenko.

Comandantul corpului: manevra blindatelor rămâne posibilă

Comandantul corpului a spus același lucru despre blindate în mod special.

„Aceste operațiuni dovedesc că manevra blindatelor rămâne posibilă pe un câmp de luptă tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie“, a declarat generalul de brigadă Andrii Bilețki, care conduce Corpul 3 de Armată.

Armatele NATO au rămas aproape de șabloanele din Războiul Rece pentru atac și apărare. Dacă nu studiază și nu preiau ce s-a făcut în timpul operațiunii Vivaldi, Alianța ar putea ajunge într-o zi să fie înfrântă nu într-un exercițiu, ci pe un câmp de luptă real.