Interviu Dr. Ciprian Cristescu, șef Secție Chirurgie Ginecologică Laparoscopică la Spitalul Clinic SANADOR: „Sunt multe femei care, după ce au făcut copii, nu mai vin la control și ajung apoi când deja este prea târziu“

Orice senzație persistentă de mâncărime sau usturime ori orice modificare neobișnuită a secreției vaginale trebuie să determine fără amânare o consultație la medicul ginecolog, care poate depista și trata la timp afecțiunea. Infecțiile genitale pot să afecteze și fertilitatea, dar și să ne pună viața în pericol.

Dr. Ciprian Cristescu, medic primar obstetrică-ginecologie Foto: SANADOR

Dr. Ciprian Cristescu, medic primar obstetrică-ginecologie, șef Secție Chirurgie Ginecologică Laparoscopică la Spitalul Clinic SANADOR, a explicat într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ care sunt infecțiile cu transmitere sexuală cel mai frecvent întâlnite la femei, ce simptome ar trebui să determine o femeie să se prezinte la medicul ginecolog, ce complicații pot apărea atunci când o infecție cu transmitere sexuală nu este diagnosticată și tratată la timp, dar și ce riscuri pot avea infecțiile cu transmitere sexuală pentru evoluția sarcinii și pentru sănătatea copilului.

„Weekend Adevărul“: Din experiența dumneavoastră, în ce situație ajunge cel mai des o femeie la medic și descoperă că are o infecție cu transmitere sexuală?

Dr. Ciprian Cristescu: De obicei, pacientele ajung la noi atunci când se modifică cantitatea de secreție, dar aici vorbim de bolile cu transmitere sexuală întrucât sunt multe alte motive pentru care o femeie vine la specialitatea noastră: când apare un miros sau când apar usturimi, sau când apar mâncărimi, și atunci pacienta se prezintă cu unul din aceste simptome, iar noi, pentru a vedea ce are, trebuie să facem niște examene microbiologice din secreție.

Se întâmplă frecvent că aceste infecții să fie descoperite la paciente care nu aveau un simptom?

Da, se întâmplă frecvent. De obicei sunt infecții cu transmitere sexuală care nu au niciun simptom, cum ar fi infecția cu Chlamydia trachomatis, uneori și gonoreea, infecția cu Mycoplasma genitalium, trichomoniaza sau infecția cu HPV, în care secrețiile nu se modifică. Aceste infecții pot fi depistate prin screening la femeile asimptomatice, în funcție de vârstă și factorii de risc, și sunt investigate și în contextul infertilității sau înaintea anumitor proceduri, cum ar fi histeroscopia sau histerosalpingografia.

De asemenea, sunt infecții cu transmitere sexuală care nu au repercusiuni asupra aparatul genital. Putem vorbi despre hepatita B, care se poate transmite pe cale sexuală, și despre hepatita C, în cazul căreia transmiterea sexuală este posibilă, dar mai puțin eficientă. Cea mai gravă este infecția cu HIV, care la fel nu dă niciun simptom la nivelul vaginului. Tot periculos este și HPV, deși majoritatea infecțiilor se elimină spontan. Problema apare atunci când persistă o infecție cu un tip HPV cu risc oncogen, care poate determina în timp leziuni precanceroase și, în lipsa depistării și tratamentului acestora, cancer de col uterin.

Care sunt infecțiile cu transmitere sexuală cel mai frecvent întâlnite la femei și care dintre ele pot avea consecințe serioase?

Exact cum ziceam mai devreme, ele pot să afecteze fertilitatea, în sensul că unele infecții ale tractului genital, în special cele cu Chlamydia trachomatis sau gonococ, pot ascensiona spre uter și trompe și pot determina boală inflamatorie pelvină. Sunt așa-numitele anexite care pot să influențeze calitatea trompelor uterine și atunci femeia se prezintă pentru infertilitate, că nu rămâne gravidă.

Simptomele cele mai frecvente

Care sunt simptomele care ar trebui să trimită o femeie la medic?

Pot fi erupțiile cutanate la nivelul vulvei sau chiar în interiorul vaginului și pacienta poate observa modificări la nivelul vulvei sau vaginului, o secreție foarte abundentă care o supără, care are nevoie de tampon zilnic ca să nu păteze lenjeria, dar și mâncărime, usturime, disconfort sexual, căci în momentul în care vaginul e inflamat pacientele spun că au un disconfort sexual și atunci viața de cuplu este modificată.

Foto: SANADOR

Care dintre aceste infecții pot evolua în timp fără manifestări evidente?

Fără manifestări evidente sunt Chlamydia trachomatis și Mycoplasma genitalium, care pot să evolueze. În cazul unei infecții persistente cu HPV oncogen, evoluția către leziuni precanceroase și ulterior, în unele cazuri, către cancer se produce de regulă pe parcursul mai multor ani. Poate dura între 10 și 15 ani, în funcție de imunitatea pacientei, și de-abia atunci apar manifestări, din păcate. Sunt multe femei care după ce au făcut copii nu mai vin la ginecolog, că au zis că au terminat cu viața și vin când deja este prea târziu.

„Cel mai greu în Medicină este să pui diagnosticul“

Ce riscuri există dacă pacienta începe un tratament cu ovule, de exemplu, din propria inițiativă, înainte de a veni la consultație?

Cel mai greu în Medicină este să pui diagnosticul. După ce ai pus diagnosticul, pentru orice boală, te duci la carte și ai tratamentul. Când se face tratament neadecvat, neștiind ce microb a determinat boala, pacienta poate să facă tratamentul degeaba. Și atunci vine la noi, că nu i-a trecut după ce i-au dat unul-altul tratament.

Ce presupune consultația ginecologică în cazul suspiciunii unei infecții cu transmitere sexuală?

Consultația ginecologică presupune un examen cu valve și o recoltare de culturi pentru bacterii și poate fi completată, în funcție de vârstă, istoricul pacientei și recomandările de screening, cu testarea HPV și testul citologic. Pentru HPV acum există acest vaccin foarte bun, în țările civilizate îl fac atât fetițele, cât și băieții. Vaccinarea HPV este recomandată ideal înainte de începerea vieții sexuale, când beneficiul preventiv este maxim, dar poate fi indicată și ulterior, în funcție de vârstă și de situația individuală. Deci, în funcție de suspiciunea clinică, se recoltează probe pentru examen microbiologic și teste moleculare, inclusiv pentru Chlamydia trachomatis, gonococ și, în anumite situații, Mycoplasma genitalium.

Cum stabilește medicul ce teste sunt necesare și cât de mult contează momentul prezentării la medic?

În funcție de ce tip de secreție vaginală, pentru că anumite infecții au un miros specific. Apoi, nu toate modificările secreției vaginale sunt produse de infecții cu transmitere sexuală. De exemplu, în candidoză, secreția are un aspect albicios, brânzos și în funcție de asta ne orientăm, punem un diagnostic și recoltăm pentru fiecare în parte.

Există un set de analize care poate exclude toate infecțiile cu transmitere sexuală?

Nu există un singur set de analize care să excludă toate infecțiile cu transmitere sexuală. Testele se aleg în funcție de istoricul pacientei, de simptome și de tipul de expunere. În funcție de infecția investigată, pot fi necesare probe vaginale sau cervicale, urină ori analize de sânge.

Foto: SANADOR

Dacă testele pentru infecții sunt negative, ce alte cauze pot explica simptomele vaginale?

Pacienta poate să nu aibă nicio infecție, dar să nu mai aibă bacilii care trăiesc de obicei, se cheamă lactobacili. Și atunci are disconfort. La femeile la menopauză, scăderea estrogenilor poate modifica mucoasa și flora vaginală, inclusiv prin reducerea lactobacililor, ceea ce poate contribui la disconfort. Tratamentul este stabilit în funcție de cauza simptomelor.

Ce complicații ginecologice pot apărea atunci când o infecție cu transmitere sexuală nu este diagnosticată și tratată la timp?

Dacă vorbim de HPV, el poate duce la leziuni care, în timp, se pot transforma în cancer de col uterin. Sifilisul poate evolua prin mai multe stadii, primar, secundar, latent și, în lipsa tratamentului, terțiar și atunci nu are implicație numai la nivelul aparatului genital, ci asupra întregului organism. Dacă vorbim de cele locale, cum ar fi trichomoniaza, care este o parazitoză, se tratează foarte ușor. Implicațiile importante sunt mai ales la infecțiile bacteriene, acelea dau și anexite, dar pot da și abcese ovariene sau ale trompelor. Se pot chiar sparge aceste abcese și se ajunge la peritonită, caz în care viața este pusă în pericol.

Infecțiile ginecologice și fertilitatea

Cum afectează fertilitatea unei femei aceste infecții netratate?

Dacă există antecedente de infecții cu transmitere sexuală, de obicei primul lucru care îl faci pentru infertilitate este testarea trompelor, pentru a vedea dacă sunt permeabile sau nu. Ca femeia să rămână gravidă, spermatozoidul trebuie să întâlnească ovocitul în trompă. Dacă trompa este „înfundată“, pe românește, atunci normal că fertilitatea e afectată.

Spuneți-ne, vă rog, despre boala inflamatorie pelvină și cum poate afecta fertilitatea.

Boala inflamatorie pelvină este o infecție a tractului genital superior, care poate afecta uterul și trompele și, în forme severe, poate determina abcese tubo-ovariene. Inflamația poate produce leziuni și cicatrici la nivelul trompelor, cu risc ulterior de infertilitate și sarcină extrauterină. În formele complicate, cu abcese importante, poate fi necesară și intervenția chirurgicală, cu extirparea trompelor și a ovarelor pentru a salva femeia. Și astfel, din acest punct de vedere, e mai grav. Pot să fie lăsate ovarele dacă infecția este localizată doar la trompe, iar pentru asta s-a inventat fertilizarea in vitro, femeia poate să aibă copii și fără trompe.

Aceste infecții pot crește riscul de sarcină extrauterină?

Da. Infecțiile și inflamația pot afecta structura și funcția trompei, inclusiv transportul embrionului către uter, crescând riscul ca acesta să se implanteze la nivelul trompei și să apară o sarcină extrauterină.

Ce riscuri pot avea infecțiile cu transmitere sexuală pentru evoluția sarcinii și pentru sănătatea copilului?

O parte din infecțiile cu transmitere sexuală se pot transmite la copil și atunci copilul poate să se nască cu boli congenitale, cum ar fi sifilisul congenital. De aceea, de la începutul sarcinii se dorește să se depisteze aceste boli, tocmai pentru a vedea dacă e nevoie de tratament sau nu, întrucât majoritatea celor cu transmitere sexuală se tratează. Chiar și în caz de infecție cu HIV sunt tratamente. Din experiența mea, nu am avut niciun caz în care copilul să se fi născut HIV-pozitiv din mamă pozitivă.