Tinerii privesc şomajul ca pe o provocarePersoanele peste 45 de ani se obişnuiesc greu cu pierderea

Persoanele peste 45 de ani se obişnuiesc greu cu pierderea locului de muncă, dar tinerii consideră faptul ca fiind unul normal într-o economie de piaţă "Este greu la muncă, dar mai greu

Persoanele peste 45 de ani se obişnuiesc greu cu pierderea locului de muncă, dar tinerii consideră faptul ca fiind unul normal într-o economie de piaţă

"Este greu la muncă, dar mai greu este fără ea", zâmbeşte amar o fostă croitoreasă trecută de prima tinereţe, care îşi aşteaptă cuminte rândul pentru verificarea lunară, la Agenţia Locală de Ocupare a Forţei de Muncă din sectorul 6 (ALOFM). Alături de croitoreasă, încă 10-12 persoane de vârste diferite aşteaptă informaţii despre posturile nou-venite.

"Spre deosebire de tineri, cei mai avansaţi în vârstă resimt un şoc destul de mare atunci când rămân fără loc de muncă", spune Cristina Ionescu, şefa de birou a ALOFM. Dintre cei peste 460.000 de şomeri, 87.000 au peste 50 de ani şi au şanse minime de angajare.

Alţi 89.000 au vârsta de până în 25 de ani şi sunt convinşi că până la urmă vor găsi de lucru. "Dar nici ei nu stau bine cu şansele, dat fiind că angajatorii doresc în general personal bine calificat", precizează Cristina Ionescu.

"Ruşinea" de a fi şomer

Doina Calomfirescu a cusut haine încă de pe băncile şcolii. Ea este, de altfel, şi absolventă a unui liceu de profil. La seral. Are 51 de ani. "Sunt în şomaj de trei luni. Deşi a trecut atâta timp, tot nu-mi vine să cred că am rămas pe drumuri, că nimeni n-are nevoie de mine… De fiecare dată când îmi ridic banii de şomaj, am senzaţia că stau cu mâna întinsă la capu' podului", spune croitoreasa.

Domnul de lângă ea pare şi mai în vârstă. Nu vrea să-şi dea numele. " Ce, vreţi să afle toţi vecinii că am rămas fără serviciu? Ei ştiu că în fiecare dimineaţă pe la ora şapte plec la <> ! De fapt, mă duc să am grijă de nepoţi. Mă întorc acasă abia după ce vine noră-mea de la institut. Vecinii s-ar uita la mine ca la ultimu' om dac-ar şti de fapt unde <> …", spune vecinul de aşteptare al Doinei Calomfirescu. "Cu trei milioane nu fac mare lucru. Dar se simte în casă, un pic…", spune Marius Cristea. Are 20 de ani şi a lucrat, de când a terminat liceul, la un butic care a dat faliment. Este optimist totuşi şi nu vede o ruşine în a fi şomer.

Lângă el este o fată care se arată mai preocupată de jocul de pe telefonul mobil decât de situaţia de a nu avea un loc de muncă. Se recomandă simplu: Andreea. "Mai am o lună şi ies din plată. Asta e… Nu cred că mai caut de muncă, pentru că am nevoie de timp pentru a mă pregăti de facultate. Asta-i situaţia! Doar n-o să-mi pun cenuşă-n cap pentru că n-am găsit ceva până acum…", spune ea cu indiferenţă.

Pierderea locului de muncă este percepută în mod greşit ca un stigmat din partea celorlalţi. Cu cât şomerii sunt mai în vârstă, cu atât sunt mai afectaţi.

Pentru tineri, şomajul este de fapt o provocare! Ei îl percep şi ca pe un semn că trebuie să se reorienteze profesional. În schimb, cei vârstnici rar concep să schimbe meseria.
Monica Petrescu, psiholog clinician