Un nou fenomen ne lovește copiii. Brain rot - putrezirea creierului - este dat de dependența de ecrane a copiilor. Cum se manifestă

Psihoterapeuții avertizează că fenomenul supranumit „brain rot” (putrezirea creierului - n.r.) are un impact sever asupra dezvoltării cognitive și emoționale a celor mici, manifestând simptome tot mai asemănătoare cu cele ale unei dependențe.

FOTO Arhivă

Tot mai mulți părinți și profesori observă schimbări vizibile în comportamentul copiilor și adolescenților care petrec ore în șir în fața ecranelor, fie că este vorba despre jocuri video, YouTube, TikTok sau alte aplicații cu derulare rapidă de conținut. Termenul informal de „brain rot” a fost preluat din discursul public și face referire la efectele negative pe care consumul excesiv și necontrolat de conținut digital le are asupra funcționării cognitive și emoționale a celor mici.

„Termenul de brain rot deși este o metaforă, reflectă realitatea observată în multe cabinete de psihoterapie: o deteriorare treptată a capacității copilului de a se concentra, de a relaționa și de a se autoregla. Prevenția, echilibrul și intervenția timpurie rămân cele mai eficiente forme de protecție în fața acestui fenomen”, avertizează psihoterapeutul Laura Găvan.

Copii care nu se mai pot concentra și reacționează impulsiv

În practica sa psihoterapeutică din cabinet, în special în lucrul cu copii și adolescenți, devin evidente o serie de simptome și comportamente recurente asociate consumului excesiv de ecrane, susține aceasta. „Copiii întâmpină dificultăți în a menține atenția pentru mai mult de câteva minute, chiar și în activități care anterior le făceau plăcere. Lectura, jocurile imaginative, conversațiile sau sarcinile școlare devin rapid plictisitoare în comparație cu stimularea intensă oferită de mediul digital”, explică Laura Găvan.

Toleranța scăzută la frustrare, reacțiile impulsive și lipsa de autocontrol sunt printre cele mai frecvent întâlnite efecte: „Cei mici răspund adesea automat, fără a reflecta sau a putea amâna recompensa. Mulți experimentează crize de furie, plâns sau chiar manifestări violente atunci când sunt opriți din joc sau li se interzice accesul la telefon sau tabletă. Aceste reacții pot fi comparabile cu sevrajul din adicțiile clasice,” explică ea

Un alt semnal de alarmă: izolarea socială. „Copiii par tot mai retrași, preferând lumea virtuală în detrimentul interacțiunilor directe, chiar și atunci când au ocazia de a socializa cu colegi sau prieteni. Captivi într-o lume imaginară, care nu îi provoacă intelectual sau social, aceștia pierd instrumentele valoaroase de socializare și nu mai știu sau nu mai au capacitatea să își facă prieteni în mediul real”, continuă Laura Găvan.

Mecanismele din spate sunt în mare parte explicate neuroștiințific. Aplicațiile și jocurile sunt concepute pentru a oferi recompense rapide și constante (like-uri, niveluri noi, efecte vizuale și sonore), ceea ce conduce la un sistem de recompensă hiperactivat. Creierul se obișnuiește cu această formă de stimulare și începe să perceapă activitățile obișnuite ca fiind fade sau plictisitoare, conform spuselor specialistului.

Succesiunea rapidă de stimuli vizuali și sonori, specifică jocurilor și aplicațiilor sociale, antrenează mintea copiilor să reacționeze impulsiv și superficial. În timp, acest tip de consum slăbește răbdarea, capacitatea de planificare și rezistența la sarcini intelectuale mai lungi. „Funcțiile executive (planificare, inhibiția impulsurilor, organizare) se dezvoltă prin experiențe concrete, în relație cu ceilalți și cu lumea. Tehnologia reduce acest tip de interacțiune, înlocuindu-l cu o stimulare pasivă și fragmentată”, completează psihoterapeutul.

Studiu internațional: imaginile absurde din digital pot tulbura gândirea logică

Fenomenul a atras și atenția lumii academice. Potrivit unui studiu realizat de Dr. Melly Latifah, lector la Universitatea IPB (Indonezia), expunerea la conținut absurd și rapid, promovat intens pe platforme ca TikTok, poate avea efecte serioase asupra dezvoltării cognitive și emoționale. Printre exemplele virale se numără clipuri cu „rechini care poartă pantofi” sau „cappuccino cu cap de balerină”, imagini atipice care par inofensive, dar perturbă în mod real procesul de învățare și gândire logică.

„Copiii mici, aflați în stadiul preoperațional, nu pot distinge între fantezie și realitate. Vizualurile hiper-absurde pot declanșa o eliberare excesivă de dopamină, afectând concentrarea și emoțiile. Narațiunile incoerente pot distorsiona înțelegerea limbajului”, arată cercetarea.

La adolescenți, acest tip de conținut repetitiv generează tipare de gândire ilogice și reduce capacitatea de a urmări structuri logice.

„Se întărește ideea că, cu cât e mai absurd, cu atât e mai interesant, ceea ce slăbește gândirea critică și organizarea mentală”, avertizează Dr. Latifah.

Tot ea subliniază că „brainrot-ul” digital afectează și empatia, prin ruperea de contextul emoțional. Adolescenții pot deveni pasivi emoțional în viața reală, în ciuda reacțiilor explozive din online.

Ce pot face părinții: reguli

„Intervenția eficientă nu presupune demonizarea tehnologiei, ci regândirea relației copilului cu mediul digital, în funcție de vârstă și nivelul de dezvoltare”, mai subliniază psihoterapeutul Laura Găvan.

Aceasta propune câteva măsuri simple, precum adoptarea unor reguli clare și limite ferme în privința timpului petrecut pe ecrane. „Copiii au nevoie de un cadru predictibil, în care timpul de ecran este clar delimitat și echilibrat cu alte activități (joacă liberă, citit, timp în natură, relații reale).  E important ca părinții să ofere alternative reale și atractive, nu doar să interzică accesul la device. Un copil care are o viață offline interesantă va fi mai puțin atras de refugiul digital”, declară specialistul.

În opinia sa, părinții și educatorii trebuie să fie conștienți de propriul consum digital.

„Un adult care e mereu pe telefon transmite involuntar mesajul că acesta este comportamentul „normal”. Noi suntem modelul lor și este necesar să ne autocenzuram consumul iresponsabil al device-urilor.  În cazurile în care dependența de tehnologie este avansată sau copilul are dificultăți majore de reglare emoțională, este necesară intervenția unui psiholog sau psihoterapeut”, conchide Laura Găvan.