Regina care a avut 24 de sarcini și a rămas fără dinți la 32 de ani. Povestea unei vieți între nașteri, putere și amanți

Maria Luisa de Parma, regina Spaniei, a rămas în istorie cu un record uluitor: 24 de sarcini, dintre care 14 duse la termen. Căsătorită la numai 14 ani și mamă de la 15 ani, a ajuns la 32 de ani fără niciun dinte, după ce numeroasele sarcini și problemele de sănătate i-au afectat grav înfățișarea. Viața ei la curtea regală a fost însă marcată și de ambiții politice, scandaluri și zvonuri despre o relație cu unul dintre cei mai influenți oameni din Spania.

Maria Luisa de Parma Foto: wikipedia

Până prin secolul al XIX-lea, reginele, la fel ca majoritatea femeilor căsătorite, făceau mulți copii. De fapt, făceau atâția câți se putea. Așa se ajungea la un număr de sarcini considerat astăzi de-a dreptul imposibil. De exemplu, faimoasa împărăteasă austriacă Maria Tereza a avut nu mai puțin de 16 sarcini, dintre care 13 duse cu bine la termen. De asemenea, reginele consoarte ale Regatului Unit, Charlotte și Anne, au avut 15 și, respectiv, 17 sarcini.

Cea care deține recordul absolut este însă regina Maria Luisa de Parma, a Spaniei, care a avut nu mai puțin de 24 de sarcini. Dintre acestea, 14 au fost duse la bun sfârșit. Pentru regina Spaniei, care a trăit în turbulentul secol al XVIII-lea, un număr atât de mare de sarcini a avut un efect dezastruos asupra aspectului fizic. Chiar și așa, au existat zvonuri că regina a avut mai mulți amanți.

O copilă născută într-o lume marcată de revoluții și războaie

Maria Luisa s-a născut la începutul lunii decembrie a anului 1751, în Parma, Italia. Deși s-a născut în Peninsula Italică, Maria Luisa era spanioloaică. Mai precis, era fiica cea mai mică a lui Filip, Duce de Parma, al patrulea fiu al lui Filip al V-lea al Spaniei, și al Elisabetei Farnese. Explicația este simplă: în 1748, prin Tratatul de la Aix-la-Chapelle, Parma a fost atribuita ramurii spaniole a familiei Bourbon, iar Filip, tatăl ei, domnea asupra acestui ducat italian.

Maria Luisa a fost un copil, dar și mai apoi o adolescentă frumoasă și atrăgătoare, deși era destul de mică de statură. În plus, era inteligentă, ambițioasă și autoritară. Așa cum se va observa ulterior în timpul vieții de adolescentă și tânără femeie, Maria Luisa era pasionată de modă, mai ales de ținute extravagante și bijuterii.

Tânăra prințesă spaniolă s-a născut într-o epocă dominată de războaie între marile puteri europene, dar și de revoluții. Mai precis, în timpul Războiului de Șapte Ani, dar și al tranziției de la Absolutismul Luminat la Era Revoluțiilor și expansiunea Imperiului Napoleonian.

Spania, odinioară o superputere globală, se afla într-un declin structural profund, prinsă la mijloc în jocurile geopolitice dintre Franța și Marea Britanie. Cu toate acestea, jocurile politice și dinastice erau la mare preț. Când a împlinit 12 ani, Maria Luisa era considerată deja bună de măritiș. Mama sa îi căuta pețitori din înalta aristocrație. Și nu ne referim la duci sau conți, ci de-a dreptul la prinți moștenitori. Inițial, mama Mariei Luisa a încercat să o logodească cu Ludovic, Duce de Burgundia, moștenitorul tronului Franței. Dar tânărul duce a murit în 1761. În 1762, María Luisa s-a logodit în schimb cu vărul său, Carol, Prinț de Asturia, care avea să devină mai târziu regele Carol al IV-lea al Spaniei. Cu toate acestea, când sora ei mai mare, Isabella, a murit în 1763, s-a propus ca Maria Luisa să se căsătorească cu împăratul Iosif al II-lea, proaspăt văduv.

Mireasă la 14 ani, mamă la 15 ani, fără dinți la 30 de ani

Propunerea de a lua locul surorii decedate în viața conjugală a cumnatului a fost însă refuzată. Evident, totul s-a făcut în mare secret, pentru a nu strica viitorul fetei, iar logodna cu Prințul de Asturia a fost confirmată. Nunta a avut loc la 4 septembrie 1765, la Palatul La Granja. Mireasa avea doar 14 ani. Soțul ei era moștenitorul tronului spaniol, așa că Maria Luisa a devenit prințesă de Asturia, adică, la rândul ei, moștenitoare a tronului spaniol. Tânăra prințesă spaniolă, dar și soțul ei și-au făcut din plin datoria de cuplu și au început să dea urmași tronului spaniol. Maria Luisa a avut nu mai puțin de 24 de sarcini. Dintre acestea, doar 14 au fost duse la termen. La rândul lor, dintre aceștia, doar șapte au supraviețuit copilăriei și au ajuns la vârstă adultă.

Numărul mare de nașteri și avorturi spontane se spune că ar fi drenat-o de vitamine și minerale pe tânăra regină. În secolul al XVIII-lea, fără vitamine și o stomatologie modernă, existau credințe populare conform cărora o mamă pierde „un dinte pentru fiecare copil”. Ei bine, Maria Luisa i-a pierdut pe toți. La vârsta de 32 de ani, tânăra regină spaniolă era de-a dreptul știrbă. În plus, pielea i se îngălbenise, avea cearcăne, iar corpul i se modificase.

„Nașterile repetate, indispozițiile și poate un germene de boală ereditară au desăvârșit ofilirea ei: nuanța galbenă a tenului și pierderea dinților au fost lovitura de grație adusă frumuseții sale”, preciza ambasadorul rus Stepan Zinoviev, care a văzut-o personal.

În plus, declinul ei fizic a fost adesea exploatat în bârfe de curte și pamflete politice ale vremii. Maria Luisa se pare că nu prea se sinchisea. Ca să poată mânca cum trebuie și să mai salveze din aparențe, se spune că regina purta o proteză primitivă, cu dinți din porțelan, puși pe sârme ascunse în spatele lor.

Cea mai puternică femeie de la Curtea Spaniei și amantul preferat

Având în vedere că socrul ei, Carol al III-lea al Spaniei, era văduv, încă de la început, Maria Luisa era una dintre cele mai puternice femei din Spania. În ciuda declinului fizic, cu inteligența și ambiția pe care le avea, regina Spaniei cam făcea legea. În plus, se spune că își domina copios soțul. Spre deosebire de tatăl său, un reformator, Carol al IV-lea era un rege slab, pasionat mai degrabă de vânătoare și meșteșugărit decât de politică. Așa că soția, Maria Luisa, făcea jocurile în locul lui. După ce soțul ei a ajuns rege în mod oficial în anul 1788, ea îl promovează în mod neașteptat la curte pe un tânăr din garda regală, Manuel de Godoy. Ba chiar urcă cu viteza fulgerului pe scara administrativă și politică. La numai 25 de ani, Godoy devine prim-ministru.

Zvonurile vremii au susținut că Godoy era amantul reginei. Ba chiar se spunea că toți cei șapte copii care i-au supraviețuit reginei, ajungând la vârsta adultă, erau făcuți cu Godoy. Istoricul iberic Juan Eslava Galán, în lucrări precum „Historia de España contada para escépticos”, preciza că regina Maria Luisa și amantul său, Manuel Godoy, luau majoritatea deciziilor. Drept dovadă sunt pomenite și discuțiile lor prea intime, purtate prin scrisori. Ea i se destăinuia în legătură cu întârzierea ciclului menstrual sau cu probleme legate de menopauză, în timp ce Godoy o consola.

Povestea a fost alimentată și de acel document sub formă de testament lăsat de părintele Juan Almaraz, biograful reginei, mort în exil în 1819. În acel document, acesta preciza că „niciunul dintre fiii și fiicele sale nu provenea din uniunea legitimă cu regele Carol al IV-lea” și că erau făcuți cu Godoy. Evident, se referea la cei care erau în viață. Există și alți istorici, precum Emilio La Parra López, considerat cel mai mare specialist modern în biografia lui Godoy, care a demonstrat în cartea sa „Manuel Godoy. La aventura del poder” că imaginea de „amant” a fost fabricată de o brutală campanie de discreditare orchestrată de prințul moștenitor Fernando, viitorul rege Fernando al VII-lea, și de aristocrația spaniolă care îl ura pe Godoy. Pamfletele și caricaturile obscene din epocă aveau rolul de a submina legitimitatea regelui Carol al IV-lea.

Prizonierii lui Napoleon

În orice caz, la numai un an de la preluarea puterii, a venit Revoluția Franceză, care a schimbat totul. În 1791, Napoleon a început campania sa furibundă prin Europa. În cele din urmă, după invazia Spaniei în 1808, propriul fiu al Mariei Luisa și al regelui Carol al IV-lea a complotat cu Napoleon pentru a-și da tatăl jos de pe tron. Profitând de haosul și certurile din familia regală spaniolă, Napoleon i-a atras pe Carol al IV-lea, Maria Luisa și Ferdinand la o întâlnire în Franța, la Bayonne. Acolo, printr-o mișcare de șah politic genială și brutală, Napoleon i-a forțat pe toți să renunțe la tronul Spaniei, oferind coroana propriului său frate, Joseph Bonaparte. Maria Luisa a murit în 1819, la 67 de ani.