Basmul unei regine. Povestea a două surori care sunt îndrăgostite de același tânăr, scrisă de Regina Maria

Regina Maria, femeia care a făcut posibilă România Mare, a avut un suflet romantic, iar din talentul său s-au născut scrieri memorabile.

Pentru Regina Maria, pensula a fost un mijloc de eliberare – o fugă elegantă de rigorile Curţii, dar şi o afirmare a identităţii ei creative. A început să picteze în cadrul lecţiilor cu profesoara Ruth Mercier, specializată în flori acuarelă, şi recunoaşte: „Prinsesem bine meşteşugul lui Mercier în întrebuinţarea culorilor diluate într-un belşug de apă, aşa încât florile mele... păstrau o adâncime catifelată ce amintea natura şi desfată ochii“. Rezultatul: numeroase acuarele decorative în care domină crini, irişi, maci, flori din grădinile sale de la Pelișor şi Balcic.

Prima lucrare mai mare: o carte pictată pe hârtie japoneză. Apoi a pictat una şi pentru soţul său, Regele Ferdinand, pe pergament. Ea însăşi spunea despre aceasta: „E opera mea cea mai de seamă... şi a fost planificată cu gândul să las casei noastre ceva ce nu se putea înstrăina“.

De la pensulă la peniță

Regina Maria, femeia care a făcut posibilă România Mare, a avut un suflet romantic, iar din talentul său s-au născut scrieri memorabile. „Chiar din copilărie eram înzestrată cu o vie imaginație şi îmi plăcea să spun povești surorilor mele, iar mai târziu copiilor mei. Frumosul juca un mare rol în toate. Frumusețea de orice fel ar fi fost mă atrăgea, atât de limpede vedeam tot ce povesteam încât făceam pe ascultătorii mei să rătăcească prin locuri pustii, pe vârfuri de munţi, pe lungi ţărmuri de mare sau prin locuri îngrozitoare, unde se întâlneau cele patru vânturi. Într-o zi mi-a spus fetiţa mea Elisabeta: «Mamă, ar trebui să scrii toate astea, mare păcat să laşi să se şteargă tablouri atât de frumoase, ar trebui să le păstrezi. Eşti născută să scrii basme»“, își amintea regina.

Una dintre cărțile memorabile pe care le-a scris viitoarea regină a României este „The Lily of Life, a Fairy Tale“ („Crinul vieții, o poveste“), un volum pe care Alteța Sa Regală Principesa Maria a României l-a scris în anul 1913, fiind totodată și volumul de debut editorial al viitoarei Regine Maria a României. Una dintre primele ediții ale cărții a fost achiziționată recent de Biblioteca Județeană „I.N. Roman“ Constanţa. „Este un volum pe care l-am căutat destul de mult prin anticariatele din România, dar costurile de vânzare depășeau cu mult costurile de cumpărare ale unei biblioteci. Am avut norocul să-l găsim într-un anticariat din județul Bacău, de la care instituția noastră a mai cumpărat documente și care ne-a anunțat că deține această carte într-o stare excepțională de conservare“, spune pentru „Weekend Adevărul“ bibliotecarul Doina Moșoiu, de la secția de Colecții speciale.

Ilustrații Art Nouveau

Prețul de achiziție a fost de 2.700 de lei, dar valoarea cărții este una inestimabilă. „Păstrând legătura originală este foarte greu să găsești un volum din 1913 care să fie într-o stare de conservare atât de bună. El are o legătură foarte frumoasă din pânză crem, cu ornamente aurii și cu un medalion pe prima copertă. Volumul are și toate ilustrațiile realizate în stilul Art Nouveau de către Helen Stratton, imagini care completează textul, la fiecare capitol. Hârtia este frumoasă, groasă, cred eu făcută manual, legătura este excepțională, este un volum pe de-a-ntregul bibliofil. Este un volum complet și îi conferă și mai multă valoare“, spune bibliotecarul.

Cartea viitoarei Regine a României a fost publicată de o editură din Londra care încă există. Subiectul cărții este povestea a două surori care sunt îndrăgostite de același tânăr și una dintre ele renunță la băiat din dragostea ce-o purta surorii sale. Dar el se îmbolnăvește și ea pornește într-o călătorie pentru a găsi leacul miraculos, acest crin al vieții, ca să i-l aducă, să-l facă bine și sora sa să se bucure de viață de și iubire alături de el.

Cărți rare: un volum din castelul de la Balcic

Biblioteca din Constanța mai deține în patrimoniu și alte prime ediții ale scrierilor Reginei Maria. Spre exemplu, o carte despre istoria Orientului, scrisă în limba engleză, poartă pe pagina de gardă semnătura olografă a Reginei. Cartea a fost cumpărată din anticariat în anul 1975. „Pot să presupun că acest volum care are semnătura Reginei Maria a făcut parte din biblioteca sa de la Balcic și după anul 1940 cumva a ajuns prin anticariate. La vremea respectivă, avem prețul, a costat 100 de lei“, spune specialistul.

Din scrierile reginei, alte prime ediții sunt păstrate în colecțiile speciale: volumul „Țara mea“, publicat în 1916, care a apărut pentru prima dată în limba română în 1917, fiind tradus de Nicolae Iorga, „Visătorul de vise“, o poveste apărută în 1914, „lderim: poveste în umbră şi lumină“, carte apărută în 1915, volumul „Vocea de pe munte“, o primă ediție în limba engleză, volumul tipărit în onoarea vizitei pe care Majestatea Sa a făcut-o în SUA și care a avut un tiraj limitat de 600 de exemplare, numerotate. Cel care se află acum la Constanța este numerotat cu 444. Este un exemplar bibliofil, are paginile netăiate, la fel cum este și corpul cărții.

Regina care a dat tonul în modă

Regina Maria a fost pasionată de tot ce era frumos: a contribuit definitoriu la decorarea reședințelor sale, a promovat tinerii artiști și tradițiile din România. De asemenea, Majestatea Sa era cunoscută în întrega lume, chiar și peste Ocean, pentru pasiunea sa pentru modă și pentru cum a introdus în vestimentație costumul popular – era o prezență constantă în presa vremii și pe prima pagină a publicațiilor de prestigiu, atât pentru frumusețea sa, cât și pentru acțiunile sale la nivel diplomatic.

Îşi comanda toaletele la diferite case de modă cunoscute, trecând chiar de multe ori peste temutele restricţii ale Regelui Carol I. „În tinereţe, idealul meu erau rochiile purtate de actriţele mari pe scenele pariziene. Nu‑mi dădeam seama că uneori mă îmbrăcam în chip prea arătos“ , mărturisea peste ani Regina Maria. Îşi amintea, de asemenea, despre o „rochie în lungi falduri, din crêpe‑de‑Chine negru, brodată cu fir de aur şi cu albastru ca peruzeaua; mânecile erau lungi, strâmte şi se sfârşeau într‑un colţ ce acoperea puţin mâna; o purtam cu o mică pălărie neagră în formă de tricorn; mă prindea foarte bine, dar îmi închipui că totul era cam bătător la ochi“.