Povestea celui mai misterios deținut politic din Europa. Identitatea sa nu este cunoscută cu exactitate nici după secole
0Unul dintre cei mai misterioși deținuți politici ai istoriei a fost fără îndoială celebrul „om cu mască de fier”. Nici până astăzi nu se știe cu excactitate cine a fost de fapt acel om care a murit efectiv ascuns în pușcărie și care a fost vina sa. Specialiștii au emis o serie de ipoteze.
În anul 1850, în Franța, apărea romanul „Vicontele de Bragelonne”, ultima parte a trilogiei dedicate lui D'Artagnan, scrisă de faimosul Alexandre Dumas, din care mai făceau parte și „Cei trei muschetari” și „După douăzeci de ani”. În acest roman apare și povestea „Omului cu mască de fier”, un personaj misterios care a fost întemnițat la ordinul regelui Ludovic al XIV-lea și obligat să poarte, așa cum spune și numele, o mască de fier. Totodată, numele prizonierului era un secret absolut. Povestea acestui prizonier politic, poate cel mai misterios din istorie, a fost abordată de mai mulți autori în opere de ficțiune, dar cea mai celebră a fost cea a lui Dumas. De altfel, autorul francez a dezvăluit și identitatea prizonierului susținând că era fratele geamăn, identic, al regelui Ludovic al XIV-lea. Evident, era doar o părere a autorului. În realitate nimeni nu știe cine a fost cu adevărat „omul cu mască de fier” și pentru ce a fost pus să ispășească o pedeapsă atât de cumplită. Specialiștii care au studiat problema au emis, însă, mai multe ipoteze.
„Valetul” misterios închis la secret în pușcăria celebrităților
Deși personaj al diferitelor opere de ficțiune, „omul cu mască de fier” a fost un personaj cât se poate de real din punct de vedere istoric. Este fără îndoială că a fost vorba despre un prizonier politic, în condițiile în care numele său real a fost ascuns cu mare grijă, probabil știut de cel mult doi sau trei oameni, printre care și regele. Totodată, chipul său nu trebuia văzut de restul prizonierilor și nu avea voie să vorbească decât strictul necesar, adică să ceară ce avea nevoie și să răspundă la întrebările esențiale.
De altfel, gardienii și comandanții închisorii erau nevoiți să discute cu el doar lucrurile de strictă utilitate. Dacă ar fi vorbit orice altceva sau ar fi îndrăznit să-și arate chipul ar fi fost ucis. Prima dată, „omul cu mască de fier” a fost închis la Pignerol, o fortăreață-închisoare în care erau deținuți doar oameni cu ștaif, demnitari, prinți sau ambasadori care erau considerați o rușine sau o amenințare la adresa regatului Franței. Pignerol era o închisoare politică. Primul document în care este menționat „omul cu mască de fier” este din 19 iulie 1669, atunci când ministrul de război al Franței, marchizul de Louvois, un apropiat al regelui Ludovic al XIV-lea, i-a trimis o scrisoare lui Bénigne Dauvergne de Saint-Mars, guvernatorul închisorii Pignerol (acum Pinerolo în Piemont, Italia. S-a aflat sub ocupație franceză până în 1639). În scrisoarea sa, Louvois l-a informat pe Saint-Mars că un prizonier pe nume „Eustache Dauger” urma să sosească în următoarea lună. Se preciza că era „doar un simplu valet”
Povestea, așa au arătat specialiștii de mai târziu, era clar cusută cu ață albă. Ce să caute un valet într-o închisoare politică și de ce nu avea voie să-și arate chipul? Scrisoarea arată că numele prizonierului, „Eustache Dauger”, a fost adăugat mai târziu de Louvois personal. Povestea acestui misterios prizonier începe de fapt pe 28 iulie 1669, atunci când a fost arestat de căpitanul Alexandre de Vauroy, comandantul garnizoanei din Dunkerque. Respectivul personaj era adus din Calais, dar în mare secret. Nici măcar guvernatorul din Dunkerque nu știa de misiunea căpitanului Vauroy. Acesta credea că omul său căuta soldați spanioli rătăciți prin Franța, de prin Țările de Jos. Așa cum arată diferența de date dintre scrisoarea trimisă de Louvois și prinderea lui „Eustache Dauger”, arestarea sa a fost pusă la cale cu mult timp înainte. Comandantul închisorii a fost informat că va primi un prizonier cu 10 zile înainte ca acesta să fie prins. La Pignerol, prizonierul a fost cazat într-o celulă cu uși speciale care împiedicau pe oricine să tragă cu urechea la ce se vorbea înăuntru, cu atât mai mult să-l vadă pe prizonier.
„Omul cu mască de fier” era de fapt „omul cu mască de catifea”
În fortăreața de la Pignerol erau închiși doar oameni cu ștaif. Erau puțini prizonieri și se bucurau de condiții speciale: hrană conform rangului, încălzire, haine de schimb, igienă și un servitor personal la dispoziție. Printre cei închiși la Pignerol se aflau, de exemplu, Nicolas Fouquet, marchiz de Belle-Île, fost superintendent al finanțelor, arestat pe 5 septembrie 1661 din ordinul lui Ludovic al XIV-lea, sub acuzația de delapidare. Fouquet a fost escortat la Pignol de celebrul d'Artagnan, împreună cu o companie de 100 de mușchetari.
Alături de Fouquet, la Pignerol se afla și marchizul de Lauzun, cel care care se logodise, fără acordul regelui, cu ducesa de Montpensier, verișoara lui Ludovic al XIV-lea. Un alt prizonier aflat în custodia lui Saint-Mars a fost contele Ercole Antonio Mattioli, un diplomat italian care îl păcălise pe Ludovic al XIV-lea la achiziționarea orașului Casale, de la granița cu Mantua. Mattioli a fost răpit de lângă Torino de un grup de trupe de elită franceze și adus la Pignerol. Pentru a nu fi recunoscut de ceilalți prizonieri, misteriosul „valet” era obligat să poarte o mască. În lucrările de ficțiune este vorba despre o mască de fier, probabil pentru efectul dramatic. În realitate, prizonierul purta o mască de catifea. În plus, nu o ținea pe față tot timpul. Era obligat să pună ori de câte ori interacționa cu cineva. Dacă nu făcea acest lucru, era ucis.
Probabil nici comandantul fortăreței nu știa cine se află în spatele măștii. Faptul că acest prizonier era periculos pentru regalitatea franceză îl demonstrează și dorința ministrului Louvois de a-l izola complet de restul prizonierilor. De exemplu, atunci când Saint-Mars i-a cerut permisinea lui Louvois de a-l folosi pe „Eustache Dauger” ca servitor al marchizului de Lauzun a fost categoric refuzat. Saint-Mars chiar crezuse că „Eustache Dauger” era un „simplu valet”, așa cum îi spuse Louvois, și era gata să-l folosească ca atare. Istoricii cred că Louvois avea motive serioase să-i țină departe pe Lauzun de Dauger. Se pare că cei doi se cunoșteau sau „valetul Dauger” ar fi putut fi recunoscut de marchiz. În plus, atunci când s-a bănuit că Lauzun și Fouquet ar fi încercat să afle identitatea prizonierului secret, „valetul” a fost mutat de urgență într-un turn în partea opusă a fortăreței.
A murit în închisoare
Este misterios și faptul că soarta prizonierului secret era legată și de cea a comandantului pușcăriei. Este posibil ca acestuia din urmă să-i fost dezvăluită identitatea deținutului și să fi fost numit custode personal al acestuia, tocmai pentru a se asigura că nimeni nu află secretul. De aceea, pe unde se muta Saint-Mars era adus și „omul cu mască de fier”. De exemplu, în 1681, Saint-Mars ajunge guvernator al închisorii fortului Exiles (acum în Italia). Prizonierul secret este mutat acolo odată cu el. Așa se face că „omul cu mască de fier” l-a însoțit pe Saint-Mars pe la Sainte-Marguerite și la Bastilia, în Paris. De fapt, Bastilia a fost ultima casă a condamnatului. Era deja descris, în corespondența purtată între comandantul închisorii și miniștrii regelui, drept „bătrânul prizonier”. „A adus cu el în palanchinul său un vechi prizonier pe care îl avea la Pignerol, pe care îl ține mereu mascat și al cărui nume nu este rostit”, preciza locotenentul Etienne du Junca la sosirea noului comandant al închisorii.
Deținutul misterios a fost cazat într-o cameră mobilată a turnului Bertaudière iar mâncarea îi era adusă de adjunctul închisorii, Rosarges, ceea ce indica faptul că nu era vorba de un simplu „valet”. Prizonierul mascat a murit, la Bastilia, pe 19 noiembrie 1703. „În această zi, luni, 19 noiembrie 1703, prizonierul necunoscut cu masca de catifea neagră, adus aici de guvernator, M. de Saint-Mars, când a venit de pe insula Sainte-Marguerite și care fusese în grija sa de mult timp, s-a simțit puțin rău după ce a participat la slujbă și a murit astăzi, la ora 10 seara, fără a suferi o boală gravă”, scria Etienne du Junca.
Cine a fost „Omul cu mască de fier”
Misterul acestui prizonier a rămas nedeslușit de-a lungul secolelor. Nici astăzi nu se știe cu adevărat cine a fost „Omul cu mască de fier”. Au fost însă emise o serie de ipoteze. Bârfele de la curtea Franței arătau că prizonierul era de fapt un lord englez implicat cumva în disputa dintre ducele de Berwick și regele William al III-lea. Mai precis, Elisabeta Charlotte, cumnata regelui Ludovic al XIV-lea, îi trimisese o scrisoare mătușii sale în care spunea că prizonierul era păzit de doi muschetari, în permanență, care ar fi trebuit să-l ucidă dacă scotea masca. Tot ea afirma că aflase dintr-o sursă că era „un milord englez legat de afacerea Ducelui de Berwick împotriva Regelui William al III-lea”.
O altă sursă, mai de încredere, adică celebrul filosof Voltaire, mărturisea că prizonierul de la Bastilia, adică „Omul cu mască de fier”, era fratele vitreg al lui Ludovic al XIV-lea, rodul unei relații extraconjugale a Annei de Austria și un nobil necunoscut. Fratele vitreg a fost închis în secret pentru a nu fi folosit de adversarii regelui pentru o lovitură de palat. Mai târziu, un scriitor din secolul XX, pasionat de istoria Franței, Marcel Pagnol, susținea ideea lui Dumas, aceea că „Omul cu masca de fier” ar fi fost fratele geamăn al regelui Ludovic al XIV-lea. Acesta argumentează spunând că la nașterea lui Ludovic al XIV-lea au fost prezente marile personalități politice și religioase ale regatului. Cu toate acestea, Pagnol spunea că regele, tatăl lui Ludovic al XIV-lea ar fi creat o diversiune mutând repede martorii la un Te Deum în capela Castelului Saint German, contrar obiceiurilor, tocmai pentru ca regina să poată naște și al doilea copil, asistată doar de moașă. Tot în secolul XX, în deceniul al cincilea, un istoric cunoscut, Hugh Ross Williamson, susținea că adevăratul „Om cu mască de fier” era de fapt tatăl natural al lui Ludovic al XIV-lea. Era cunoscut faptul că Ludovic al XIII-lea se înstrăinase de 14 ani de soția sa, Anna de Austria. În acest condiții, regina l-ar fi conceput pe Ludovic al XIV-lea, cu acordul lui Richeliu, prim ministrul, cu un nepot ilegitim al lui Henric al IV-lea. Imediat după concepere, acest nepot al lui Henric al IV-lea ar fi fost trimis în America, în colonii, pentru a-și pierde urma. Greșeala lui a fost că s-a întors, încercând să șantajeze pe regele Ludovic al XIV-lea. A fost imediat prins la Calais, cum a pus piciorul pe pământ francez, și închis. În fine, o altă ipoteză plauzibilă este că prizonierul era de fapt Eustache Dauger de Cavoye, fiul unui căpitan de muschetari ai lui Richeliu și al unei doamne de onoare a reginei Anna de Austria. Maurice Duvivier susține că acest Eustache Dauger de Cavoye a fost implicat în mai multe povești scandaloase, printre care și magie neagră, dar și otrăviri la comandă. Ludovic al XIV-lea și-ar fi dorit ca individul să dispară tocmai fiindcă în poveste era implicată și amanta sa, Madame de Montespan. În scrisorile ministrului Louvois către comandantul închisorii ar fi existat referințe la faptul că prizonierul mascat era bănuit de otrăvirea lui Fouquet.
Se încarcă comentariile...
