Câți bani a valorat viața lui Corneliu Zelea Codreanu. Filmul asasinării întemeietorului Mișcării Legionare și sumele de bani puse la bătaie de Carol al II-lea
0Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare din România, sfârșea în noaptea dintre 29 și 30 noiembrie pe un câmp din localitatea ifloveană Tâncăbești. Deși, oficial, uciderea sa a fost motivată de o tentativă de evadare, în realitatea șeful legionar a fost asasinat.
În noaptea dintre 29 și 30 noiembrie 1938, pe un câmp din apropierea pădurii de la Tâncăbești, un sat aflat astăzi în comuna Snagov, județul Ilfov, sfârșea Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mișcării Legionare și unul dintre cei mai de succes lideri de extremă dreapta ai României interbelice. Alături de el sfârșeau și două grupuri legionare faimoase în epocă, „Decemvirii” și „Nicadorii”, adică asasinii deputatului Mihai Stelescu și ai prim-ministrului I.G. Duca. În momentul morții, Zelea Codreanu avea 39 de ani și devenise inamicul numărul unu al regelui. Moartea sa a fost mult timp controversată, învăluită în mister, prinsă între versiunea oficială a autorităților și acuzele legionarilor. După 86 de ani, prin prisma cercetărilor ulterioare și a documentelor scoase la iveală, s-a conturat filmul uciderii celui care a reușit să transforme extrema dreaptă românească într-o forță politică a României interbelice.
„Progresia în trei etape”
Politicienii și intelectualii democrați nu vedeau cu ochi buni ascensiunea extremei drepte și nici modul în care legionarii spuneau că-și fac dreptate, adică cu revolverul. A se vedea cazul lui I.G Duca și Stelescu. Alegerile din 1937 au pus însă capac, mai ales regelui, care-l simțea pe Codreanu drept o amenințare personală. Îl îngrijora și faptul că, în Germania Nazistă, Hitler ajunsese la putere și ar fi putut face o înțelegere cu legionarii pentru a-l detrona. Pe de altă parte, nu-l suporta pe seriosul, misticul și revoluționarul Codreanu. Mai ales că legionarii îi criticau camarila și pe Elena Lupescu, cunoscută ca având origini evreiești. Practic, arată documentele și mărturiile vremii, Carol al II-lea și Armand Călinescu, ministrul de Interne de la aceea vreme, au pus la cale suprimarea lui Codreanu. Situația era însă delicată. O acțiune fățișă, directă le-ar fi creat probleme cu electoratul Mișcării Legionare, ar fi dus la tulburări în țară și probleme cu Germania Nazistă.
Așa că s-a preferat o variantă care să îmbrace haina legalității. Aveau nevoie de un „cârlig” pentru a-l prinde pe liderul legionar într-un proces. Ceva care să-l aducă în custodia Poliției, la îndemâna lui Armand Călinescu și a regelui. În acest scop a fost elaborat un plan, numit „progresia în trei etape”. În acest scop, Armand Călinescu s-a folosit mai ales de prefectul Poliției Capitalei, Gavril Marinescu. Despre Gavril Marinescu se spune că avea din partea Guvernului „fonduri special destinate” pentru inflitrarea oamenilor Siguranţei în cuiburi legionare şi pentru diferite diversiuni. Doctorul Şerban Milcoveanu spunea că „în tabăra puterii de stat, Armand Călinescu, Victor Iamandi, Gavrilă Marinescu, Mihail Moruzov şi Niky Ştefănescu concepeau progresia în trei etape”, adică descotorosirea de legionari, în primul rând prin arestări, apoi eliminarea lui Codreanu şi, în cele din urmă, uciderea restului legionarilor.
Prima etapă: orgoliile lui Iorga și „cârligul” în care a fost prins Codreanu
Prima etapă a fost pusă în aplicare folosindu-se de academicianul Nicolae Iorga, consilier regal și un apropiat al regelui Carol al II-lea. Iorga a criticat, în revista „Neamul Românesc”, iniţiativa lui Codreanu de a deschide magazine şi pieţe legionare. Era încurajat și de Carol al II-lea, care spera la o reacție dură din partea liderului legionar. Codreanu a căzut fără să-și dea seama în capcană și i-a trimis o scrisoare în care îi aducea diferite acuze de ordin moral.
„Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig: Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte. Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.)”, se arată într-un fragment din lunga scrisoare trimisă de liderul legionar istoricului. Profitând de orgoliul exacerbat al marelui istoric, Armand Călinescu îl îndeamnă să-l dea în judecată pe Codreanu pentru ultraj. Acesta este momentul în care soarta liderului legionar a fost pecetluită.
Au urmat două procese, în ambele implicându-se Armand Călinescu şi aranjând în cele din urmă o condamnare de 10 ani de muncă silnică pentru liderul legionar. „Primul, pentru „ultraj”, intentat la sugestia lui Armand Călinescu de Nicolae Iorga, în aprilie 1938, iar cel de-al doilea pentru „trădare, al ordinul aceluiaşi sanguinar Ministru de Interne (care, depăşindu-şi atribuţiile, a redactat personal actul de punere sub acuzare şi în plus, a stabilit personal pedepsele- 6 luni închisoare corecţională şi respectiv 10 ani de muncă silnică), în mai acelaşi an”, scria Radu Dan Vlad, în ”Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)”.
Etapa a doua: o strangulare plătită cu 200.000 de lei
Imediat după condamnare au apărut presiuni din partea Germaniei pentru achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu. „Peștele cel mare” era gata să le scape din mâini. „Asta înseamnă că va trebuie să rejudecăm procesul lui Codreanu să-l punem în libertate şi cu popularitatea lui, în două-trei luni ajunge la guvernare”, preciza Armand Călinescu. Pe 28 noiembrie 1938, la Armand Călinescu a venit prefectul Poliției Capitalei. În discuție, prefectul indică ca ținte ale asasinatului pe Codreanu și Maniu. „Gavrilă la mine: Codreanu şi Maniu. Eu: numai Codreanu, Maniu - nu”, scria Armand Călinescu.
Ordinul de asasinare a fost primit de la Carol al II-lea când acesta s-a întors în țară pe 28 noiembrie 1938. „În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Călinescu şi cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci şi patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29-30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeştilor de către călăii regelui”, arăta M. Sturdza în „România şi sfârşitul Europei. Amintiri”.
După proces, Corneliu Zelea Codreanu a fost închis la Râmnicu Sărat alături de alți 13 legionari, respectiv „Decemvirii”, cei care-l asasinaseră pe Stelescu, și „Nicadorii”, ucigașii lui I.G. Duca. Atunci s-a dat ordinul ca deținuții să fie mutați în fortul de la Jilava. Urmau să fie transportați cu un camion cu prelată. Paza era asigurată de jandarmi. Maiorul Constantin Dinulescu era cel care trebuie să ducă deținuții și tot el primise ordinul să scape de ei. „Într-o zi am fost chemat de către fostul Preşedinte de Consiliu, Călinescu. În cabinetul lui de lucru se găsea şi generalul Bengliu, comandantul Jandarmeriei. Călinescu mi-a declarat atunci că, pentru motive politice, Codreanu şi 13 adepţi ai lui trebuiau să fie ucişi; aceasta ar fi fost şi dorinţa regelui”, preciza Dinulescu în declarația dată la Comisia de anchetă instituită de Înalta Curte de Casaţie Bucureşti și publicată în volumul „Din luptele tineretului român 1919–1939“. Transferul deținuților a început pe data de 29 noiembrie, la ora 22.00. Legionarii au fost poziționați în așa fel încât să nu se poată mișca și să poată privi doar în față.
„În ziua de 29 noiembrie 1938, la orele 10 seara, Codreanu şi camarazii lui au fost scoşi din închisoarea de la Râmnicu-Sărat, unde erau închişi, şi au fost puşi într-un camion. Legionarii au fost puşi în aşa fel ca să poată vedea numai înainte, fiind în acelaşi timp legaţi cu braţele la spate. Ei nu puteau face nici cea mai mică mişcare; erau chiar constrânşi să stea continuu cu capul în sus”, adăuga Constantin Dinulescu. În dreptul localității Tâncăbești, județul Ilfov, Dinulescu a dat un semnal cunoscut doar de jandarmi, iar aceștia s-au poziționat în spatele fiecărui legionar. Au scos din buzunare bucăți de frânghie și i-au strangulat. Totul s-a petrecut în timp ce camionul mergea. Ulterior, ajunși la Jilava, groapa era deja pregătită. Cadavrele au fost scoase afară și s-a tras în trupurile legionarilor, în spate, ca și cum ar fi încercat să fugă.
„Eu m-am aşezat lângă şofer. Se călătorea pe şoseaua dintre Ploieşti şi Bucureşti, când în zorii zilei de 30 noiembrie, după ce am dat semnalul fixat, cu lanterna, jandarmii au scos din buzunare o sfoară (frânghie), pe care au strâns-o în jurul gâtului legionarului ce stătea în faţa fiecăruia dintre ei. În felul acesta, Codreanu şi cei 13 camarazi ai lui au fost sugrumaţi, în timp ce maşina îşi continua drumul în plină viteză. Puţin timp după aceea, am ajuns la Bucureşti, de unde ne-am îndreptat către fortul de la Jilava, în interiorul căruia era săpată, deja de trei zile, o groapă mare. După ce camionul a intrat în fort, asupra cadavrelor strangulaţilor s-a tras — în urma ordinului primit de la prim-procurorul militar, col. Zeciu — câte un foc de revolver sau de puşcă”, adăga maiorul. Viața lui Codreanu, cel puțin pentru maiorul Dinulescu, a valorat 200.000 de lei. Ceilalți 14 jandarmi care au participat la acțiune au primit fiecare câte 20.000 de lei.
„Certificatele de moarte se confecţionaseră la Jilava de către colonelul de la Curtea militară Zeciu, locotenent-colonel Dumitru şi de primul comisar regal, colonel Pascu. S-a aruncat pământ în groapă; însă a doua zi cadavrele au fost dezgropate şi purtate într-o altă groapă. Asupra lor s-au vărsat multe sticle de acid sulfuric; apoi au fost acoperite cu pământ, iar deasupra s-a turnat o placă grea de ciment. Jandarmii, deşi involuntar, au trebuit să iscălească actele de deces, în care se spunea că cei 14 legionari au fost împuşcaţi pentru că încercaseră să fugă de sub escortă. Fiecare jandarm a fost răsplătit cu 20.000 lei. Eu am primit 200.000 de lei“, mărturisea Constantin Dinulescu .
Concluziile oficiale: deținuți împușcați în timp ce evadau
În urma simulacrului de anchetă dispus de ochii lumii în urma morții lui Codreanu și a celorlalți 13 legionari, Parchetul Militar a venit cu o concluzie: deținuții au încercat să fugă, ajutați de alți legionari din păduri. „În noaptea de 29–30 noiembrie a.c. s-a făcut un transfer de condamnaţi de la închisoarea R. Sărat la Bucureşti–Jilava. În dreptul pădurii ce corespunde km 30 de pe şoseaua Ploieşti–Bucureşti, pe la orele 5, automobilele au fost atacate cu împuşcături de necunoscuţi care au dispărut şi în acel moment, transferaţii, profitând de faptul că transportul se făcea în automobile Brek tip jandarmi, deschise şi pe timp de noapte şi ceaţă densă, au sărit din maşini, îndreptându-se cu vădită intenţie de a dispărea în pădure. Jandarmii, după somaţiile legale, au făcut uz de armă”, au precizat reprezentații Parchetului militar de la acea vreme. A urmat și a treia etapă, mai mulți legionari fiind arestați în toată țara.
.
Se încarcă comentariile...
