Până la ce vârstă ne adresăm cu „domnișoară”. De la câți ani devin femeile „doamne” și care este apelativul pentru o femeie divorțată

Doamnă sau domnișoară? Iată o dilemă care apare în societatea românească atunci când trebuie să ne adresăm corect unei femei fără să o jignim. Codurile bunelor maniere arată însă clar care sunt limitele și cum trebuie să procedăm în diferite situații. 

Este important să ne adresăm corect persoanelor Foto: imagine creata cu AI

Formulele de adresare sunt extrem de importante pentru o primă impresie într-o discuție. Dacă o dăm în bară din prima, riscăm ca acea conversație să fie aproape compromisă din cauza barierelor care apar din start. De multe ori însă, modul de a ne adresa unei femei, în special, ne poate da bătăi de cap. Mai ales dacă nu știm mare lucru despre acea persoană sau, la polul opus, dacă știm un pic prea mult. De exemplu, cum ne adresăm unei femei dacă nu știm starea sa civilă sau dacă am aflat că este divorțată? Dar în cazul unei femei necăsătorite de 50 de ani? Ei bine, în realitate regulile sunt cât se poate de simple. Cel puțin asta arată codurile bunelor maniere.

Diferența între doamnă și domnișoară

Atunci când trebuie să ne adresăm unei femei, oscilăm în a-i spune doamnă sau domnișoară, mai ales dacă nu știm diferența dintre doamnă și domnișoară. Diferența este făcută, arată codurile bunelor maniere, de mai mulți factori: în primul rând de relația pe care o avem, de statutul său în societate, de starea civilă, dar și de vârstă. Haideți să le luăm pe rând.

Vom începe cu partea cea mai ușoară, adică dacă nu știm nimic despre statutul său marital. Dacă pentru unii reprezintă cea mai complicată problemă, pentru că nu știu în această situație cum să se adreseze, codul bunelor maniere arată că de fapt atunci suntem în cea mai privilegiată poziție, adică trebuie să îi spunem „doamnă” și atât.

„În comunicarea formală, dacă nu cunoaștem nici vârsta, nici starea civilă a persoanei, este elegant să ne adresăm cu apelativul doamnă, urmat de numele de familie. Chiar dacă nu este căsătorită, femeia nu trebuie să corecteze greșeala. Nu întrebăm o persoană pe care tocmai am cunoscut-o cum preferă să i se adreseze, doamnă sau domnișoară”, precizează cei de la bunemaniere.org.

În concluzie, dacă nu știm nimic despre acea persoană, cu apelativul „doamnă” am scăpat de toate problemele. Ulterior, intervine criteriul stării civile. Dacă îl cunoaștem și o femeie este căsătorită, ne vom adresa cu apelativul „doamnă”, chiar dacă este foarte tânără. Dacă este necăsătorită, îi vom spune „domnișoară”.

Totodată, atunci când ne adresăm unei femei în funcție de profesia acesteia, folosim mereu „doamnă”, indiferent de starea civilă sau vârstă. De exemplu, nu folosim „domnișoara doctor”, ci „doamna doctor”. Profesia trebuie rostită la masculin neutru: nu „doamna directoare”, ci „doamna director”. Atenție, de asemenea, la combinația aceasta eronată, „doamna Veronica”, de exemplu. Atunci când folosim apelativul „doamnă”, adăugăm automat numele de familie sau profesia, nu prenumele. Ori suntem foarte apropiați și ne tutuim, folosind doar prenumele „Veronica” (pe baza exemplului folosit), fie suntem oficiali și folosim „doamna” plus numele de familie.

Până la ce vârstă îi spunem unei femei „domnișoară” dacă e necăsătorită

Un alt criteriu important este și vârsta. În momentul în care cunoaștem vârsta, atunci de asemenea există anumite limite.

„În comunicarea informală, fetelor sub 18 ani ne vom adresa cu apelativul domnișoară. Nu ne vom adresa unei femei necăsătorite trecută de 30–40 de ani cu apelativul domnișoară”, adaugă cei de la bunemaniere.org.

Adică unei fete minore ne putem adresa cu apelativul „domnișoară”. La fel putem face și cu o tânără până la 30 de ani, dacă nu este căsătorită, adică îi spunem „domnișoară”. Dacă o tânără de 18–19 ani este căsătorită, atunci îi spunem „doamnă”, chiar dacă este foarte tânără. După vârsta de 30 de ani, unei femei, chiar și necăsătorite, ne adresăm cu apelativul „doamnă”, pentru a nu-i lăsa impresia că este tratată ca un copil sau pentru a scoate în evidență, de multe ori neavenit, starea ei civilă.

Nu în ultimul rând, atenție ca nu cumva, din dorința de a ne face foarte plăcuți, să devenim penibili. Adică să nu ne adresăm soției unui ministru, de exemplu, cu „doamna ministru”, mai ales dacă femeia respectivă are cu totul altă meserie.

„Cât de hilară este pentru noi astăzi situația în care unei femei casnice, căsătorită cu un ministru sau cu un medic, i se spune «doamna ministru» sau «doamna doctor»!”, preciza Aurelia Marinescu în lucrarea Codul bunelor maniere astăzi.

Cum ne adresăm unei femei divorțate

De multe ori aflăm că o femeie este divorțată și este o persoană oficială, căreia nu ne puteam adresa la per-tu. Cum îi spunem acelei femei, „doamnă” sau „domnișoară”? Ei bine, și aici dilema este mai mult în capul nostru și mai ales pentru cei care nu cunosc codul bunelor maniere. În realitate, totul este cât se poate de simplu.

Folosim întotdeauna apelativul „doamnă”, însoțit opțional de numele de familie sau de funcție, de exemplu: „doamna Popescu” sau „doamna profesor”. Trebuie să încercăm să evităm termenii nepotriviți, adică să nu folosești niciodată termenul „domnișoară” pentru o femeie adultă care a fost căsătorită, indiferent de vârstă.

În societatea modernă și conform etichetei, după divorț o femeie poate reveni la numele de fată sau poate păstra numele din căsătorie. Folosește numele pe care îl poartă în prezent sau adresarea generală politicoasă, fără a insista asupra subiectului numelui sau al trecutului ei. În conversație, evită întrebările indiscrete, curiozitățile legate de motivele divorțului sau comentariile despre fosta căsnicie, tratând-o cu aceeași demnitate.