Mamaia regală: de la verile Regelui Mihai și „Cara Dalga“ a Reginei Maria la ruină. „Pe podelele pe care altădată dansam creșteau acuma buruieni“

După sfârșitul Marelui Război, românii învățau să trăiască din nou. Se bucurau de soare și de vară în Mamaia, stațiunea care renăștea din tranșee și sârmă ghimpată. După ce Familia Regală și-a ridicat aici palat, oamenii cu stare au investit bani în construcții din care puține au mai rămas până în zilele noastre, majoritatea fiind distruse odată cu sistematizarea stațiunii în perioada comunistă.

Palatul Regal de la Mamaia. Foto: Imagoromaniae

După sfârșitul Primului Război Mondial, Mamaia își lingea rănile, așa cum făcea întreaga Europă. Supraviețuitorii redescopereau libertatea și, odată, cu ea, vacanța. Trupele bulgaro-germane care ocupaseră Dobrogea plecaseră, iar administrația română revenise în acest colț de țară. Primarul liberal Virgil Andronescu și-a reluat mandatul. Trebuia să asigure populației hrană, apă și școli, dar nu a uitat nici de Mamaia, care a fost redeschisă în anul 1920. Din păcate, primul pavilion de băi a fost distrus într-un incendiu. Pentru Mamaia se sfârșise o epocă, dar începea o alta, marcată de Familia Regală.

La acea vreme, în Constanța, clădirea de astăzi a Tribunalului Constanța a fost prima reședință regală la Marea Neagră. Primul cuplu regal, Carol și Elisabeta, venea aici în mod deosebit în lunile aprilie-mai când se termina călătoria pe Dunăre și aveau loc diferite evenimente la Constanța, iar constănțenii vedeau, uneori, pe terasa lui, silueta dreaptă a Regelui Carol I, „ochiul său de vultur îmbrățișând până departe portul și împrejurimile“. Însă, cât timp construcția fusese ocupată de Comandamentul german, ea fusese devastată și nu mai putea fi locuită de reprezentanții Casei Regale. Așa că, în anul 1922, într-o cameră a Hotelului Palas, acolo unde era găzduit Regele Ferdinand, autoritățile locale, în frunte cu primarul Virgil Andronescu, au purtat o discuție cu ministrul Justiției și cu alți reprezentanți ai autorităților centrale și au hotărât să transforme clădirea Palatului Regal din oraș în instanță de judecată, iar Familia Regală să primească la schimb un teren la Mamaia unde să se construiască noua reședință.

Acest moment s-a întâmplat doi ani mai târziu, când terenul din centrul stațiunii, în suprafață de peste 34.000 de metri pătrați, a fost oferit la 5 decembrie 1924 de către Primăria Constanța Familiei Regale. „Pătrunși de adânc respect și admirațiune către Făuritorii României Mari, către adevărații Părinți ai Patriei, păstrând neștearsă în sufletul constănțenilor amintirea zilelor grele, când dușmanul cotropitor călcase peste zidurile Constanței, când toată încurajarea și speranța zilelor fericire veneau de la Auguștii noștri Suverani, (...) decide să roage pe Majestatea Sa Regele Ferdinand I și pe Majestatea Sa Regina Maria, a primi ca donație terenul în suprafață de 34.968 mp, aflat pe plaja Mamaia lângă parcul comunal I.C. Brătianu, ca loc destinat pentru castelul de vară al Majestăților Lor și cu drept de proprietate absolută și personală“.

Vedere cu fosta Vilă Regală de la Mamaia văzută dinspre mare. Foto: Imagoromaniae

Construirea Palatului Regal de la Mamaia a mers cumva paralel cu ridicarea celui din Balcic, numai că această clădire a fost gândită ca reședință regală pentru întreaga familie, spre deosebire de Balcic, care era mult mai mică și era gândită mai degrabă ca o vilă a Reginei Maria. Pentru realizarea palatului, i-a fost recomandat arhitectul italian Mario Stoppa care este cunoscut pentru construirea Bisericii Italiene din București, dar și pentru vila familiei Știrbei de la Brașov. Arhitectul a avut o misiune grea, întrucât regina a spus că vrea o construcție diafană, nu o reședință regală clasică, ci una adaptată mediului marin. După propunerile ei, tânărul arhitect a realizat primele schițe, iar în proiect a fost implicat un al doilea arhitect, Constantin Dobrescu.

Castelul regal, „lovitura de grație orașului Constanța“

Construirea reședinței de vară a început aşadar în anul 1924, fiind combinate elemente din arhitectura mediteraneeană cu cele balcanice. Palatul era gândit cu terase, dar și cu un turn foișor. Pavilionul central avea 16 încăperi la demisol unde erau bucătăria, camerele servitorilor, 14 încăperi la parter, iar la mansardă erau șapte încăperi unde fusese amenajat apartamentul Principelui Mihai. Acoperișul și toată tâmplăria au fost realizate de o echipă de meșteri din satul Boian din Cernăuți. „Nu încape îndoială că într’un viitor, mai mult sau mai puțin apropiat, palatul regal ce se construește la Mamaia va fi acela care va da lovitura de grație orașului Constanța considerat ca stațiune balneară. Suntem, prin urmare, îndrituiți să ne întrebăm, ce va deveni ea atunci când în jurul conacului regesc se vor construi la Mamaia hoteluri, pensiuni, vile, restaurante? Terenul este cât se poate de propriu. Plaja întinsă va da naștere unui loc monden de întâlnire și întrucât Constanța nu va oferi nimic excepţional,este natural ca ea să decadă în situația unui simplu punct de trecere pentru Techirghiol și Mamaia“, scria ziarul local „Dacia“ în anul 1925.

Regele Carol I (mijloc) la Mamaia. Foto: Imagoromaniae

În anul 1926, când construcția era aproape gata, la Mamaia a ajuns și ministrul plenipotențiar al SUA, cu ocazia unei călătorii în provinciile istorice. În raportul pe care l-a trimis la Washington a spus cam așa: „La Cazinou se joacă baccarat și alte jocuri de noroc. Am fost și la Mamaia unde miroase a mâl și a nămol, și unde Regina Maria și-a ridicat o vilă“.

După inaugurarea palatului, a urmat un boom imobiliar. Românii înstăriți care voiau să-și petreacă sezonul de vară la Mamaia își construiau propriile case de vacanță, astfel că Primăria Constanța a fost nevoită să întocmească un nou regulament. Tot terenul care a rămas liber a fost împărțit și scos la vânzare, iar metrul pătrat se vindea cu 600 de lei.

„Valul negru“ al reginei

Regele și regina nu au apucat să se bucure de acest palat. Ferdinand a murit la 20 iulie 1927. Venise o singură dată în inspecție, la palatul de la Mamaia, declarându-se foarte încântat, spre bucuria generalului Angelescu care coordona aceste lucrări. Doborâtă de durere, regina a hotărât să dea acest palat principesei-mamă Elena și Regelui Mihai, ca o compensație pentru suferințele pe care aceasta le suportase în căsnicia cu Carol al II-lea. Ea și-a păstrat un teren în suprafață de 2.780 de metri pătrați unde a ridicat „Cara Dalga“ (Valul negru), construcția pe care noi o știm sub denumirea de „Club Orient“, unde stătea împreună cu fiica sa, Ileana.

Frumoasa principesă venea adesea la Mamaia și la Constanta pentru a naviga cu vasul „Isprava“, ambarcațiune care a fost botezată în Portul Constanța și cu care se plimba de-a lungul malului alături de prieteni. „Scumpa casă albă, mică și simplă, dar deschisă tuturor celor ce bat la ușă. Nu e un castel, nici un palat, ci o simplă locuință în culoarea zăpezii, unde domnește armonia completă. Adorat refugiu, clădit cu totul după gustul meu, simplu, rustic, nu poți ajunge la el decât pe jos. Dar marea se sparge pe terase. Nu marea copilăriei mele, nu marea Tatei, dar Marea Neagră, care nu e neagră, ci albastră și câte o dată verde, culoarea speranței. Și în serile când luna argintează locașul nostru alb, ea și cu mine pe pridvorul ce pare că atârnă peste apă și ascultăm eternul cântec al valurilor“, scria Regina Maria.

Mamaia cu parfum de epocă Foto: Imagoromaniae

Reședința regală a fost inaugurată în 1927, însă fără solemnități, întrucât Familia Regală era în doliu. Presa vremii consemna totuși evenimentul: „Eri dimineață, la ora 7 și jumătate, cu un tren regal a sosit în localitate M.S. Regele Mihai I al României, însoțit de Principesa mamă Elena. La descinderea pe peronul gării s-a făcut primirea oficială auguștilor oaspeți. Erau de față d-nii Radu Roșculeț, prefectul județului, Francisc Sachetti, primarul municipiului, precum și șefii autorităților locale, civile și militare. O companie a Regimentului 34 a dat onorurile“.

Un rege și un prinț la Mamaia

Până în anul 1932, palatul a devenit locul preferat în care Familia regală venea să petreacă sezonul estival. A fost o perioadă frumoasă. Principesa Elena a iubit micul palat, unde a petrecut clipe minunate alături de Mihai, viitorul rege. Memorabile au rămas imaginile de epocă în care micul rege se joacă pe plaja de la Mamaia alături de vărul său, Philip al Greciei și Danemarcei, cel care avea să devină consortul Reginei Elisabeta a II-a.

Regele Mihai la Mamaia. Foto: ANR

Tot aici în Mamaia și-a început cariera de șofer Regele Mihai, așa cum povestește istoricul Delia Cornea: „Este o povestioară pe care am găsit-o într-un volum publicat după ’90 în care se relatează că mașina a fost lăsată de șofer în fața palatului cu cheia în contact. Regele Mihai, care avea atunci vreo 7-8 ani, a intrat în mașină, și, deși cu greu ajungea la pedale, a reușit să o pornească. La un moment dat, biata regină, când și-a dat seama că Mihai a dispărut, a alergat înnebunită în căutarea micului năzdrăvan. L-au găsit cu mașina intrată într-o dună de nisip. Fericirea a fost atât de mare, că principesa l-a iertat pe Mihai pentru mica sa aventură“.

De la Palat Regal la flotila de Hidroaviație

Palatul Regal scrie o nouă pagină de istorie după anul 1935, când Principesa Elena a vândut cu suma de 27.000 de lei construcția Flotilei de Hidroaviaţie din Mamaia, iar din banii obținuți și-a cumpărat Vila Sparta de la Florența, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. La acea vreme, comandantul Flotilei era căpitanul aviator Constantin Negru, a cărui fiică, Anca Theodora Popp, a povestit, mulți ani mai târziu, pentru „Adevărul“, cum a trăit la malul mării doi dintre cei mai frumoşi ani ai vieţii sale, până când, în anul 1938, ultimul zbor al tatălui ei s-a sfârşit în mare, într-un exercițiu de antrenament. „Mamaia era mică. Nu erau decât câteva construcţii pe lângă palat şi întinderi nesfârşite de nisip. Atunci a început să se ridice Hotelul Rex. Nici turişti nu erau în Mamaia, doar familiile ofiţerilor şi câţiva constănțeni. Ţin minte că la Ciupercă mi-am rupt două costume de baie, tot dându-mă pe toboganele cu apă, iar la Cazino se făceau nişte pateuri formidabile. Mama venea pe la 11.00 şi mă lua de pe plajă, în picioarele goale, mă ducea la Cazino și-mi cumpăra pateuri – era un regal“.

Și regele Carol al II-lea a dat o deosebită importanță stațiunii Mamaia. Astfel, între 5 şi 30 iulie 1934 s-a desfășurat a treia jamboree națională, o mare adunare națională a cercetașilor, din care a făcut parte însuși Principele Mihai. „La Mamaia a răsărit un oraș de corturi îngrijite și artistice. E așezarea cercetașilor adunați în jamboree, la care participă și cercetașii francezi, cehoslovaci, olandezi, unguri, turci etc.“.

Buruieni în sala de bal

După mulți ani, Ileana, arhiducesă de Austria, s-a întors în locurile copilăriei. A fost ultimul reprezentant al Casei Regale care a venit la Palat. Ajungând la Mamaia, a mărturisit că nu a mai recunoscut nimic din clădirea vandalizată de generalii sovietici. „Am făcut o vizită pe minunata plajă de la Mamaia, pe care părinții mei construiseră o vilă frumoasă în stil italian. Acolo, pe când eram tânără, am organizat de câteva ori petreceri în zilele de 15 august, Ziua Marinei la noi. Prima dată nu am putut găsi locul, atâtea case apăruseră în jurul ei. Toate erau în ruină și, pe când umblam printre ele, am recunoscut deodată vila după forma ei. Și ea era tot o ruină. Sârmele și conductele fuseseră smulse din pereți, șemineele erau sparte în bucăți și din podelele pe care altădată pășeam ușor în timp ce dansam, creșteau acuma buruieni“, conform volumului de memorii „Trăiesc din nou“.

Stațiunea cu cazinou, pasarelă și „ucidomobile“

Dar nu doar Familia Regală petrecea la Mamaia. Aici veneau tot felul de personalități politice, de la membri ai guvernului până la ambasadori. În luna august mai ales, era un moment de mare bucurie pentru că Regina Maria era și protectoarea Ligii Navale și în mod tradițional toată Familia Regală participa la sărbătorile de Ziua Marinei pe 15 august, iar după aceea, pe 18 august, era ziua principelui Nicolae, un moment prin care toți se adunau după festivități.

Cu un cazinou, orice stațiune era datoare

Tinerii obișnuiau să se ducă la balurile organizate la Cazinoul din Mamaia. Această superbă construcție a fost ridicată chiar pe locul unde cândva, în anul 1906, exista primul pavilion de băi. Necesitatea realizării unui cazinou se impunea după ce la Mamaia au început să apară tot mai mulți vizitatori străini și atunci autoritățile locale au înțeles că trebuiau să mai facă unele modificări. Cazinoul a fost construit de doi oameni de afaceri constănțeni, Jacob Aristide şi Gheorghe Timiraş, investiția ridicându-se la suma de 10 milioane de lei. Tot în aceeași perioadă s-a amenajat și pasarela din Mamaia, ce avea 130 de metri lungime. „Renumele stațiunii îl face însă grandiosul său cazinou. Deşi de curând isprăvit, faima lui s-a răspândit totuşi repede, încât mulţi dintre vizitatorii care trec pe la Mamaia vin deseori numai ca să-i vadă cazinoul. În construcţia sa, cât şi a anexelor sale destinate băilor de mare, s-ar putea spune că modernismul şi-a spus ultimul său cuvânt. În dreapta și stânga cazinoului se întind ca nişte uriaşe braţe, ce parcă vor să cuprindă marea, şirurile celor 600 de cabine individuale, aşezate în două etaje, cu intrări având aspectul unor pontice napolitane. Câte două săli mari pentru duşuri, cu mozaic pe jos si cu plăci de porțelan pe pereți, stau la dispoziția vilegiaturiștilor. În faţa fiecărui şir de cabine se întinde câte un patio spaniolesc, cu covoare de iarbă şi flori şi cu câte un bazin în care fântâni lasă să cadă şuşotind şuviţe de apă cristalină“, scria „Ziarul științelor și călătoriilor“ din 1937.

Cazino Mamaia Foto: Imagoromaniae

Spre mare, cazinoul îşi desfăcea ca un uriaș evantai trei terase pardosite cu mozaic, așezate în amfiteatru. „Terasa cea mai de sus este acoperită de o uriaşă platformă de beton, susținută de grațioase colonade tot de beton. Această terasă, mai ales, este necontenit plină de lume care, dimineața, oferă privitorului aspectul încântător al costumelor de bae multicolore, croite în formele cele mai variate, iar seara spectacolul tot atât de armonios al toaletelor elegante scornite de ultima modă. Ultima terasă, care este şi cea mai mare, este străjuită deoparte şi de cealaltă de două obeliscuri înalte şi svelte, terminate prin câte o mică platformă, de care atârnă globuri electrice cari o luminează feeric“, aflăm din aceeași descriere cu parfum de epocă. Pasarela a fost inaugurată la 15 august 1935 în prezenţa regelui Carol al II-lea, a membrilor guvernului şi a autorităților Municipiului şi Portului Constanța.

Tot în anul 1935, în cadrul serbărilor dedicate Marinei Române, a fost inaugurată la Mamaia „Casa Vapor“. Clădirea era situată pe malul lacului Siutghiol și găzduia un restaurant elegant cu terase, cabine pentru schimbatul ținutelor, garderobe și dușuri, magazine, coafor, debit de tutun, dar și un garaj mare pentru bărci, un atelier de reparații și construcții de ambarcațiuni.

Primul bloc cu locuințe de vacanță

Din construcțiile ridicate în perioada interbelică au mai rămas doar câteva, majoritatea fiind demolate în perioada comunistă când a avut loc sistematizarea stațiunii. „Acum, când vă plimbați prin Bulevardul Mamaia, mai vedeți din când în când vile vechi. Sunt viluțe foarte cochete care au fost ridicate în anii ’30 și care era locuințe de tip familial, de vacanță, și aparțineau unor doctori, avocați, funcționari din București“, povestește istoricul Cristian Cealera de la Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța. Chiar în centrul stațiunii a rămas una dintre aceste amintiri ale perioadei interbelice. Este Hotelul Albatros, care inițial s-a numit Vila Edilitatea. Numele provine de la societatea din București care avea sediul pe strada Brezoianu, clădire construită după planurile arhitectului C.I. Roșu. Acest imobil ce avea demisol, parter și cinci etaje a devenit primul bloc cu locuințe de vacanță din Mamaia.

Băile de la Mamaia. Foto: Imagoromaniae

„Pe unica plajă maritimă din lume care posedă la minimă distantă un lac cu apă dulce, în parcul Băilor Mamaia la 80 m. depărtare de cazinou, între Bulevard şi linia ferată, în plin soare, se construește un mare imobil cu garsoniere și apartamente de vânzare, având fațadele orientate spre mare, parc și lac. Singurul bun plasament pentru cei ce dispun de sume între 150.000 și 500.000 lei, deoarece cu aceste sume nu se poate avea o locuinţă în plin centru, întrucât terenurile s'au scumpit trecând în a doua şi a treia mână spre vânzare, iar condițiunile de construcţie cer învestiţiuni mari“, era un anunț din ziarul „Dimineața“ din anul 1936. „Fiecare apartament are vastă terasă proprie în plin soare, iar împrejurul clădirii s'a lăsat o curte de 500 m.p. În sezon la 70 m. distanţă circulă autobuzele din 10 în 10 minute de la 6 dimineața până la 12 noaptea şi 2 perechi de trenuri pe zi între Mamaia și Constanţa“, se mai arată în articol.

Zona istorică a stațiunii Mamaia Foto: CIMEC

Printre locuințele de vacanță, aproape de Palatul Regal, o altă construcție aduce istoria interbelică a stațiunii în zilele noastre: vila prințului Barbu A. Știrbei, un apropiat al Casei Regale. Construcția a început cam în aceeași perioadă în care Regina Maria și-a clădit „Cara Dalga“ și poartă tot semnătura arhitectului italian Mario Stoppa. Barbu Știrbei nu a apucat să locuiască aici, deoarece în 1930, după încoronarea lui Carol al II-lea, a plecat în exil.

Hotelul unde găseai „tot guvernul dezbrăcat“

În anul 1936, o altă construcție-simbol a stațiunii Mamaia a apărut: Hotelul Rex, ridicat după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino, din inițiativa lui Carol al II-lea, inaugurat la 15 august 1936 în prezența acestuia. Până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, aici obișnuiau să se întâlnească oameni politici, diplomați și lumea bună a Bucureștiului. În epocă era o anecdotă care spunea că „dacă vrei să găsești tot guvernul dezbrăcat, vino la Rex pe plajă, în sezonul estival“.

„Datorită, în bună parte sugestiilor M. S. Regelui, administraţia căilor ferate a realizat, la Mamaia, un hotel care se va putea număra printre cele mai reuşite palasuri din Europa, înzestrat cu cel mai modern confort. Prevăzut cu utilajul cel mai perfecţionat, acest hotel va corespunde, cu prisosinţă atât înaltului gând regal, cât şi scopului pentru care a fost creat. Interioarele lui Rex sunt realizate, începând de la vestibulul de primire, trecând prin saloane, restaurante şi baruri şi terminând cu cochetele camere şi băi particulare, după cel mai autentic bun gust. O adevărată uzină, cu bucătării electrice, camere frigorifice, fabrică proprie de ghiaţă şi apă gazoasă, bolere, etc., asigură buna funcţionare a acestei adevărate industrii hoteliere. Nu au fost uitate nici distracţiile, pentru reuşita cărora s-au amenajat terenuri speciale, cu profesori de înot, pescuit, tenis, volleyball, etc. Opera realizată la Mamaia şi pentru reuşita căreia merită laude neprecupeţite de ing. I. Apostolescu, directorul administrativ al căilor ferate, care, personal, a supraveghiat totul, prezintă o importanţă nu numai naţională, ci şi economică, având în vedere că o întreagă regiune va prospera, de pe urma instituţiunei creiate cu atâtea sacrificii“, scria publicația „Argus“.

Restaurant deschis și noaptea

Mamaia era deja o legendă. O reclamă din perioada interbelică, publicată în ziarul „Dacia“, anunța: „Se aduce la cunoștința publicului constănțean și onoraților vizitatori că băile Mamaia s-au renovat complect. S-au făcut instalații de dușuri cu apă dulce din Siutghiol, astfel că vizitatorii care fac baie nu mai sunt expuși la diferite boli de piele sau la înec, cum este la alte plaje. Prețul unei băi în costum 15 lei. Restaurantul de pe plajă este zilnic aprovizionat cu tot felul de băuturi și mâncări românești și străine. Prețurile sunt la fel ca la restaurantele din oraș. Restaurantul e deschis și în timpul nopții, la orice oră. Servicii a la Herăstrău. Pescărie proaspătă în tot momentul. Orchestră clasică și muzică militară“. În acea perioadă, băile erau administrate de frații Moscu, care se trăgeau dintr-o familie renumită de antreprenori.

Vila lui Barbu Stirbey Foto: CIMEC

Traficul era de-a dreptul nebunesc pentru Mamaia acelor timpuri, iar presa scria că automobilele ar trebui să-și schimbe numele în „ucidomobile“ pentru că făceau multe victime. Bărbații conduceau mașini Ford, iar în Constanța, în Piața Ovidiu exista chiar și o reprezentanță a brandului auto. Din 1927, la modă pe drumurile stațiunii era brandul american Chrysler. Au dispărut corsetele, doamnele au început să se îmbrace după moda de la Paris și miroseau a Chanel no. 5. Noile tendințe de la Mamaia îi scandalizau pe conservatori care nu înțelegeau cum se poate ca o haină să se termine mai sus de genunchi. La bărbați a apărut freza garçon din „Marele Gatsby“ și din paginile revistelor de modă de la Paris.

Vasile Canarache, pe atunci un tânăr arheolog cu aspirații de ziarist, scria un articol într-un ziar constănțean că este greu de crezut că la Mamaia, unde există o așa de mare dezvoltare și atâta modernism, să existe băi de femei și băi de domni, că vine omul cu soția la mare și nu pot sta împreună că era departajarea pe sexe: băi de doamne și băi de bărbați. Și astfel, din perioada interbelică, au început să se deschidă băile la comun, mai ales că foarte multe familii doreau acest lucru.

După 23 August 1944, trupele sovietice au pătruns și în Mamaia, iar cele mai importante vile au fost rechiziționate de armata sovietică, ai cărei militari au vandalizat întreaga stațiune.