De ce nu se spune „te rog” în Danemarca, Suedia și Norvegia. Cum să fii politicos în țările nordice

În daneză, suedeză, norvegiană, islandeză și finlandeză nu există un echivalent direct al cuvântului „te rog”, așa cum îl folosim în mod uzual, astfel că a fi politicos presupune cu totul altceva. În plus, politeţea excesivă poate părea neobişnuită.

Nordicii apreciază mai mult eficienţa dialogului decât politeţea. Foto: arhivă

Când călătorești într-o țară străină, printre primele expresii pe care încerci să le înveți se numără cele pentru salut, rămas-bun, mulțumire și rugăminte. Sunt formule simple, utile în aproape orice situație, de la comandarea unei cafele sau a unui fel de mâncare până la solicitarea unui serviciu.

În țările nordice, însă, cei care vor să învețe câteva cuvinte de bază descoperă că lucrurile nu funcționează chiar la fel. Asta pentru că în daneză, suedeză, norvegiană, islandeză și finlandeză nu există un cuvânt care să aibă aceeași utilizare ca termenul englezesc „please”, echivalentul lui „te rog”. Asta nu înseamnă că oamenii nu sunt politicoși, ci că își exprimă amabilitatea în alte moduri, care nu au întotdeauna o traducere directă, notează BBC.

James Puchowski, lingvist și cercetător la Nynorsk Kultursentrum, Muzeul Norvegian al Culturii Scrise, spune că, în limbile nordice, politețea depinde adesea de modul în care formulezi solicitarea, de intonație și de context.

De exemplu, atunci când vor să comande ceva într-un restaurant sau să ceară un produs într-un magazin, danezii pot folosi expresia „må jeg bede om”, care înseamnă „aș putea să vă cer...”. În Suedia, adăugarea cuvântului „tack” („mulțumesc”) la o solicitare poate transmite politețe, în timp ce în Norvegia, tonul vocii și un zâmbet pot contribui la același efect.

Daniela Hummelgren, profesoară de limba daneză, explică faptul că exprimarea directă face parte din stilul obișnuit de comunicare.

„Aici, eficiența este apreciată, iar comunicarea este, în general, directă”, spune ea. Din acest motiv, insistența asupra unor formule de politețe poate părea exagerată dacă face ca o conversație sau o solicitare simplă să dureze mai mult.

Regulile nescrise ale politeții

Diferențele vin în primul rând din modul în care societățile nordice privesc relațiile dintre oameni. Potrivit lui James Puchowski, egalitatea are un rol important în aceste culturi, iar statutul social este mai puțin vizibil în limbajul de zi cu zi.

Formele de adresare formale, precum Herr și Frue, care înseamnă „domnule” și „doamnă”, au dispărut în mare parte din conversațiile cotidiene. Schimbarea reflectă o societate în care oamenii se consideră mai degrabă egali, iar relațiile sunt mai puțin influențate de apartenența la o anumită clasă socială.

Această perspectivă este asociată cu Legea lui Jante, un principiu cultural scandinav potrivit căruia nimeni nu ar trebui să se considere mai important sau mai special decât ceilalți.

În interacțiunile obișnuite, explică James Puchowski, acest lucru înseamnă că oamenii pun mai puțin accent pe exprimarea diferențelor de statut, astfel că politețea nu trebuie neapărat marcată printr-un cuvânt precum „te rog”, ci poate fi transmisă prin alegerea expresiilor, ton și context.

Norme asemănătoare se întâlnesc și în Finlanda, chiar dacă finlandeza aparține unei familii lingvistice diferite de cea a danezei, suedezei, islandezei și norvegienei.

„Limba înseamnă mai mult decât cuvinte”, a explicat James Puchowski, punctând: „Contează și felul în care prezinți o idee”.

Cum se pot adapta turiștii

Pentru turiști, adaptarea la aceste diferențe presupune mai ales să observe cum comunică localnicii. În acest sens, Prof. Daniela Hummelgren le recomandă acestora să fie atenţie la situațiile cotidiene și la felul în care oamenii se adresează celor din jur, inclusiv angajaților din magazine, restaurante sau alte unități de servicii.

„Trebuie să-ți adaptezi nivelul de politețe la locul în care te afli”, a spus ea. „Observă situațiile din jurul tău, pentru a te obișnui cu ceea ce este considerat politicos și cu ceea ce nu este.”

Chiar și fără să cunoască limba, vizitatorii pot urmări tonul vocii, limbajul corpului și modul în care localnicii formulează cererile.

În Suedia, de exemplu, o variantă simplă este folosirea cuvântului „tack”, care înseamnă „mulțumesc”, la finalul unei solicitări. Cuvinte similare sunt folosite în mai multe limbi din regiune: „tak” în daneză și „takk” în norvegiană și islandeză. În finlandeză, formula uzuală pentru „mulțumesc” este „kiitos”.

Cei care vizitează țările nordice nu trebuie să se îngrijoreze prea mult dacă uită să folosească aceste formule. De altfel, potrivit Danielei Hummelgren, mai degrabă politețea „excesivă” poate părea neobișnuită și chiar poate fi interpretată ca un semn de suspiciune.

„Nu am auzit niciodată de cineva care să trimită o felicitare fizică de mulțumire după un interviu de angajare sau ceva asemănător”, a spus ea. „Ar părea puțin exagerat și poate chiar ar da impresia că persoana respectivă încearcă să obțină anumite favoruri.”