Cine i-a învățat pe turci să joace fotbal. Povestea sportului interzis otomanilor și destinul fotbalistic care i-a legat pe români de turci

Turcia a fost prima țară predominant musulmană, în care tinerii au obținut dreptul de a jucat fotbal. Cei care i-au învățat pe turci cum să practice acest sport au fost englezii, iar primul meci oficial al naționalei Turciei a fost în compania României.

Constantinopole FC în 1889 FOTO wikipedia

Turcia are o tradiție aparte a jocului de fotbal fiind prima națiune musulmană care și-a lăsat populația să practice acest sport. În plus, legătura fotbalistică cu România este una profundă la nivel de echipe naționale. Și asta în condițiile în care primul meci oficial din istoria naționalei de fotbal a Turciei a fost jucat împotriva României. Atunci, turcii au marcat și primele goluri din istoria echipei lor naționale. Cei care i-au învățat pe turci să joace fotbal au fost englezii ajutându-i să elaboreze un stil aparte de joc care îmbină contactele dure și disciplina tactică, cu pasiunea și exuberanța meditaraneeană și orientală. 

Marinarii și soldații englezi erau cu fotbalul iar turcii doar cu privitul

Practicarea fotbalului are rădăcini adânci în Turcia. Mai precis, de la sfârșitul secolului al XIX lea. Cei care au adus fotbalul în Imperiul Otoman au fost marinarii și militarii britanici care ajungeau în porturile turcești sau erau cantonați în zonă. Ei au fost cei care au înființat și primele echipe de fotbal de pe teritoriul Turciei de astăzi. Localnicii au văzut cum se practică, ba chiar au învățat și cum se joacă dar nu aveau voie să participe la meciuri. Pe scurt, turcii rămâneau doar cu privitul, pe margine.

Și asta în condițiile în care interpretările stricte ale legii islamice, de la acea vreme, susțin că Aurat (partea corpului care trebuie acoperită, de obicei între buric și genunchi pentru bărbați) trebuie acoperit. Șorturile specifice jocului de fotbal încălcau adesea această regulă, determinându-i pe unii teologi să considere acest sportul ca fiind impropriu pentru musulmani. Alți teologi islamici conservatori considerau că fotbalul poate duce la o distragere a atenției de la rugăciune și obligațiile religioase, îndepărtând atenția de la moschee. Nu în ultimul rând erau îngrijorările legate de pasiunea pe care o stârnea jocul de fotbal, considerată drept haram (adică interzisă, nepotrivită).

În concluzie primul meci de fotbal de pe teritoriul Imperiului Otoman a avut loc în Salonicul de astăzi (care în prezent se află pe teritoriul Greciei) între două echipe turcești, dar numai cu fotbaliști englezi (evident erau jucători amatori, mai ales marinari englezi). Prima echipă de fotbal de pe teritoriul Imperiului Otoman a fost înființată tot în 1875 și se numea F.C. Smyrna. Ulterior a fost înființat un alt club în Izmir și în cele din urmă la Istanbul în 1895. 

Primele meciuri între cluburile din Izmir și Istanbul au avut loc în 1897, 1898, 1899 și 1904. Echipa din Izmir era cea mai tare, câștiga fiecare meci. Așa cum am precizat jucătorii erau în mare parte britanici, dar mai erau selectați și marinari francezi, nemți, greci, armeni sau evrei. Musulmanii participau în număr foarte mare ca spectatori. Practic, fotbalul i-a vrăjit pe turci de la prima atingere de balon între marinarii și soldații englezi. 

Patima turcilor pentru fotbal mai mare decât frica de autorități

Fotbalul a stârnit patimi adânci în rândul privitorilor turci. Aceștia susțineau o echipă sau alta și erau fani înfocați. Sătui să stea pe tușă, turcii au format prima echipă ilegală în 1899. A fost prima echipă de fotbal formată exclusiv din turci și s-a numit Black Stockings FC. În această echipă a jucat și primul mega-star turc a fost Fuat Hüsnü Kayacan, un soldat din Izmir care a învățat să joace de la englezi. 

La primul meci oficial, însă, forțele de ordine ale Imperiului Otoman au intrat direct pe teren și au arestat mai mulți jucători. Pe scurt, așa s-a încheiat prima aventură fotbalistică a turcilor. Fotbalul a continuat să fie jucat în Imperiul Otoman, dar numai de creștini. Pe 14 ianuarie 1889, o selecționată din Smyrna, formată în principal din jucători englezi și francezi, a călătorit la Constantinopol pentru a înfrunta Constantinople FC, o altă echipă engleză. Cei din urmă i-au învins pe primi cu 3-0 pe Yaourt Tchesme, în Moda, în fața a 1000 de spectatori turci absolut dezlănțuiți. Alte echipe au fost înființate destul de rapid pe tot teritoriul Imperiului Otoman. Prima ligă de fotbal de pe teritoriul Imperiului Otoman  a fost creată în 1904.

Cu sediul la Istanbul și intitulată „Liga de Fotbal din Constantinopol”, aceasta era formată din patru cluburi: Cadi Keuy FRC, Moda FC, Elpis și Imogene FC. Evident, jucătorilor turci le era încă interzis să concureze. După 1908, lucrurile s-au schimbat însă radical. Tinerii turci dar și numărul mare de fani ai sportului cu balonul rotund au pus o mare presiune atât pe sultan cât și pe liderii religioși. Așa că în 1908, „Comitetul Uniunii și Progresului” a dat undă verde la fotbal. Imediat au apărut cluburi de fotbal formate exclusiv din jucători turci. Așa s-a născut, de altfel marile cluburi turcești precum Fenerbahçe,  Galatasaray și Beșiktaș. Dintre acestea, cel mai vechi a fost Galatasaray, fondat în 1905, de elevii Liceului Galatasaray și reprezenta elita occidentalizată a societății turce.

De cealaltă parte, Fenerbahçe, fondat în anul 1907 în Kadıköy (partea asiatică a Istanbulului) era un simbol al naționalismului turc. Beșiktaș, deși fondat în 1903, a început ca un club de gimnastică, îmbrățișând fotbalul, mai târziu, până în 1911.

Republica Turcă și fotbalul ca simbol al unității și modernizării

După 1908 în Imperiul Otoman au fost înființate mai multe ligi de fotbal, la care participau atât echipe turcești cât și echipe formate din străini, fie că erau englezi, francezi sau greci.  Încă din sezonul 1908-1909, exista o ligă organizată în Izmir, cunoscută pe atunci sub numele de Smyrna, în care se disputau meciuri între echipe grecești, armene și levantine, precum Apollon Smyrna, Panionios, Bournabat Football Club, Maccabi de Fotbal, Wanderer.

Această ligă s-a încheiat tragic odată cu arderea Smyrnei, în septembrie 1922, marcând sfârșitul Războiului Greco-Turc (1919-1922) și al prezenței elene în Asia Mică. O nouă ligă pentru echipele turcești a fost creată la Smirna în 1915 până în 1917 între Altay S.K., Karşıyaka S.K., Turan și Tripoli. Altay S.K. a câștigat 3 campionate.

Cea mai puternică ligă a fost întemeiată însă la Istanbul, în 1912. Liga se numea „Liga de Vineri” fiindcă toate meciurile se jucau vinerea. Liga era formată din Darülfünun S.K., İstanbul J.K, Anadolu S.K., Sanayii F.K., Şehremini S.K. și Fenerbahçe S.K. A mai existat și o „Ligă de Duminică”.

Ambele ligi au fuzionat ulterior, dezvoltându-se o singură ligă turcească care cuprinde echipe din mai multe orașe. Proclamarea Republicii Turce în 1923 a dat un avânt excepțional fotbalului turc. Așa a apărut Federația Turcă de Fotbal pe 23 aprilie 1923 sub numele de Futbol Hey'et-i Müttehidesi. Fotbalul devenise un liant al națiunii turce și un simbol al drumului către modernizare. Au fost create ligi de fotbal în multe orașe din țară, iar în 1937 lua ființă Milli Küme, o competiție între cele mai bune cluburi din Ankara, Istanbul și Izmir. 

Primele ligi profesioniste au fost înființate în 1952 în cele trei orașe mari iar în 1959 lua naștere prima ligă națională profesionistă sub numele de Milli Lig. Fenerbahçe a fost campioana primei Milli Lig iar Metin Oktay de la Galatasaray a fost primul goalgetter al Ligii turcești. 

România, primul adversar internațional

După fondarea Federației Turce de Fotbal pe 23 aprilie 1923, a avut loc și primul meci al naționalei Turciei. Acesta a avut loc în compania României, pe 26 octombrie 1923. Culmea, meciul a fost organizat tot acasă la turci, pe stadionul Taksim din Istanbul și s-a terminat la egalitate, 2 la 2. 

Zeki Rıza Sporel a marcat primele două goluri din istoria echipei naționale de fotbal a Turciei. Pentru naționala României a marcat, tot de două ori, Isidor Gansl. În același timp, ca parte a protocolului încheiat între cele două federații aveau loc și meciuri de club, între reprezentate ale ligilor din Turcia și România.

La partida din Turcia au participat peste 7500 de spectatori, într-o atmosferă specifică stadioanelor turcești. Directorul tehnic al Turciei a fost Ali Sami Yen. Partida revanșă dintre România și Turcia s-a disputat pe 1 mai 1925 la București, turcii reușind să câștige cu  2-1.