Cel mai scurt război din istorie a durat 38 de minute, dar a ucis 500 de persoane

Cel mai scurt război din lume a durat doar câteva zeci de minute. Cu toate acestea a făcut în jur de 500 de victime. Conflictul a izbucnit în paradisul sclavilor de pe coasta de est a Africii și a reprezentat o etapă a războaielor coloniale. 

Palatul din Zanzibar după bombardamente Foto: wikipedia

Atunci când ne gândim la războaie, ne vin în minte mai ales conflictele lungi și devastatoare care au marcat istoria umanității, asedii istovitoare și lupte de tranșee chinuitoare. Cine nu a auzit de Războiul de 100 de ani, de cel de 30 de ani sau chiar de cel de șapte ani? Ba chiar au fost războaie care s-au întins și pe câteva secole (evident, cu intermitențe). Ei bine, nu toate războaiele au fost lungi și devastatoare.

La polul opus se află cel mai scurt conflict militar din istorie. A durat doar între 38 și 46 de minute (părerile sunt împărțite) și, dacă nu ar fi murit câteva sute de oameni în cele trei sferturi de oră, probabil ar fi fost și tragicomic. Este vorba despre războiul dintre Sultanatul Zanzibarului și Imperiul Britanic, unul dintre multele conflicte coloniale de pe continentul african, dar niciunul atât de scurt.

Un paradis exotic și o poveste sângeroasă a sclaviei și colonialismului

Zanzibarul este astăzi un adevărat paradis exotic pe coastele de est ale Africii și una dintre destinațiile turistice de top la nivel mondial. În spatele plajelor spectaculoase, cu nisip alb, fin și ape limpezi de culoarea turcoazului, se află o istorie tulbure și sângeroasă, marcată de conflicte militare, de sclavie și colonialism. Zanzibarul a fost cel mai mare și mai important centru al comerțului cu sclavi din Africa de Est în secolul al XIX-lea. Oamenii erau capturați din interiorul continentului african și aduși până în zona de coastă.

De aici, sclavii erau vânduți și trimiși în Orientul Mijlociu, India sau pe plantațiile locale de mirodenii (în special cuișoare). Ultima mare piață de sclavi din lume a funcționat în zona Mkunazini din Stone Town până în 1873, când a fost închisă oficial sub presiunea Marii Britanii. Inițial, insula a fost ocupată de negustorii arabi încă din secolul al VIII-lea și transformată în antrepozit, pe ruta comerțului arăbesc dintre coastele africane și India. Tot arabii au răspândit islamul pe insulă, dar și pe coastele estice ale Africii. În secolul al XVI-lea, stăpânirea arabă de pe insulă este înlocuită cu cea portugheză. În secolul al XVII-lea, Zanzibarul trece din nou sub stăpânire arabă, mai precis a sultanatului din Oman. În această perioadă, a luat naștere comerțul cu sclavi în regiune, Zanzibarul și Madagascarul numărându-se printre centrele importante ale comerțului cu sclavi și fildeș din Oceanul Indian. Arabii din Oman transformă complet insula, construind „orașul de piatră”, dar și un palat.

În plus, se dezvoltă o infrastructură specifică comerțului cu sclavi, care înflorește la Zanzibar. Aproximativ 10.000 de sclavi erau vânduți la Zanzibar. După 1856, profitând de moartea sultanului Omanului, negustorii de sclavi, dar și aristocrația din Zanzibar au constituit propriul sultanat. Sultanatul de Zanzibar a devenit o forță politică și economică importantă pe coasta de est a Africii. Mai precis, s-a extins până la Lacul Tanganyka, cuprinzând regiuni din Tanzania și Kenya de astăzi. La finele secolului al XIX-lea, Zanzibarul, odată cu interdicțiile apărute privind comerțul cu sclavi și distrugerea rețelelor de comerț cu sclavi, a decăzut politic și economic. Sultanatul se reduce, în 1890, doar la insula Zanzibar și Perma. Din punct de vedere politic, ajung sub protectorat britanic. Ei bine, povestea celui mai scurt război din istorie exact cu această perioadă are de-a face.

O moarte misterioasă și un sultan care-și face de cap

Din 1890, cum am precizat, Zanzibarul devine protectorat britanic, dar și-a păstrat o formă de conducere monarhică. Sultanii din Zanzibar luau decizii, dar numai cu aprobarea Coroanei Britanice. De asemenea, sultanii ajungeau să conducă numai dacă erau acceptați de reprezentanții Imperiului Britanic. Totodată, o parte a populației și a aristocrației zanzibareze avea simpatii pro-germane. De precizat faptul că Imperiul German controla, la finele secolului al XIX-lea, Tanzania (dar fără Zanzibar). În acest context, pe 25 august 1896, sultanul Zanzibarului, pro-britanic, Hamad bin Thuwaini, moare în condiții suspecte. În locul său ajunge pe tron Khalid bin Barghash, un sultan bănuit de simpatii pro-germane. În plus, Barghash nu a respectat prevederile acordului de protectorat dintre Sultanatul din Zanzibar și Imperiul Britanic privind desemnarea sultanului. Pe scurt, nu a cerut acordul englezilor să conducă Zanzibarul. Mai mult decât atât, britanicii îl preferau pe Hamoud bin Mohammed, un alt om al lor în Zanzibar. La scurt timp, britanicii i-au trimis lui Khalid bin Barghash un ultimatum, cerându-i să părăsească palatul și să ordone trupelor sale să predea armele.

Un război de 38 de minute, cu 500 de morți

Khalid bin Barghash nici nu s-a gândit să cedeze. Așa că și-a mobilizat cei 1.000 de luptători din garda palatului, dar a adunat și o întreagă armată formată din civili, soldați zanzibarezi, servitori și sclavi. În total, bin Barghash adunase o armată de 2.800 de oameni. Aceștia aveau mai multe piese de artilerie și câteva mitraliere. Palatul a fost baricadat. Pe 27 august, la ora 9.00, ultimatumul britanic a expirat. Așa că englezii au adus în zona portului din Zanzibar două crucișătoare, trei nave de luptă și 150 de soldați. La aceștia se adăugau și în jur de 900 de zanzibarezi pro-britanici. Deși aveau mai puțini oameni decât sultanul, britanicii aveau o experiență militară, dar și o putere de foc covârșitoare. La 9:02, a început bombardamentul britanic.

Palatul din Zanzibar a luat foc, iar artileria sultanului a fost scoasă din joc. Cu alte lovituri de tun, direct de pe navele de luptă, britanicii au făcut praf cele câteva nave zanzibareze, dar și o bună parte a apărării de la palat. Ulterior, trupele zanzibarereze pro-britanice, dar și soldații britanici au luat cu asalt palatul. În doar 46 de minute de la începutul atacului, steagul sultanatului de Zanzibar a fost dat jos, iar focul a încetat. Au murit 500 de oameni din tabăra sultanului de Zanzibar. Britanicii au avut un singur rănit. Și acela ușor. Khalid bin Barghash a fugit și s-a refugiat în teritoriile coloniale germane din Tanzania, reușind astfel să scape de pedeapsa britanică. În unele cazuri se consideră că sultanul a cerut capitularea după doar 38 de minute. Înlăturarea steagului ar fi avut loc după capitulare.