A căzut pe scări la 3 ani și s-a trezit spunând că a fost preoteasă în Egiptul Antic. Povestea lui Dorothy Eady

Unul dintre cele mai bizare cazuri din istorie este cel al unei englezoaice care, după un accident suferit în copilărie, a început să susțină că este reîncarnarea unei tinere care trăise în urmă cu peste 3.000 de ani. Femeia i-a uimit pe specialiști cu detaliile pe care le oferea despre acea epocă, iar cazul ei rămâne și astăzi fără o explicație științifică.

Dorothy Eady lucrând la piramide Foto: the history files /facebook

La începutul anului 1907, în casa familiei Eady din Anglia, Dorothy Louise, fiica de trei ani a croitorului Reuben Ernest Eady, a căzut pe scările interioare, de la etajul de sus. Fetița s-a rostogolit până jos și a rămas nemișcată. Mama ei, Caroline, care văzuse totul, a fost convinsă că și-a pierdut copilul.

Câteva clipe mai târziu, Dorothy și-a revenit, fără răni serioase. Dar ceva se schimbase. Fetița a început să vorbească cu un accent ciudat și să le ceară părinților, insistent, să o „ducă acasă”. Nu se referea la casa în care se afla.

Acesta a fost momentul zero al uneia dintre cele mai stranii povești ale secolului XX. Dorothy Eady avea să susțină toată viața că este reîncarnarea unei tinere preotese din Egiptul Antic, care trăise în urmă cu peste 3.000 de ani. Pentru pasionații de paranormal, cazul ei a devenit una dintre cele mai citate „dovezi” ale reîncarnării. Pentru egiptologi, a rămas un mister incomod: o femeie fără studii de specialitate care a învățat să citească și să scrie hieroglife, a ajuns să lucreze alături de arheologi și a descris detalii ale templului de la Abydos care, potrivit relatărilor, aveau să fie confirmate ulterior de săpături.

Englezoaica cu accent egiptean și viziunile care au băgat-o în sanatoriu

După ce și-a revenit din leșinul provocat de căzătură, Dorothy Louise a început să vorbească cu un accent ciudat, străin, ca și cum engleza nu i-ar fi fost limbă maternă, deși era englezoaică get-beget. Pe lângă accent, fetița le cerea insistent părinților să fie „dusă acasă”.

Au urmat și alte ciudățenii. A fost exmatriculată de la o școală de fete din Dulwich pentru că a refuzat să cânte un imn religios în care Dumnezeu era îndemnat să-i „blesteme pe egiptenii cei negricioși”. Mergea în schimb la o biserică romano-catolică să asiste la Liturghie, pentru că slujba îi amintea de „Vechea Religie”, cum numea ea religia Egiptului Antic. Vizitele au încetat după ce un preot catolic a mers la părinții ei și a supus-o unui interogatoriu. Toate acestea se întâmplau în cazul unei fetițe care nu studiase nimic despre acea civilizație.

Văzând-o atât de atrasă de antichitățile egiptene, părinții au dus-o la British Museum din Londra. Muzeul găzduia celebrele săli de egiptologie, cu sarcofage, mumii, statui, arme și obiecte de artă. La un moment dat, familia Eady a intrat în sala dedicată templelor din Regatul Nou (n.r.: aprox. 1550–1077 î.Hr.), epoca de aur a Egiptului Antic. Este perioada în care civilizația de pe Nil a atins apogeul puterii militare, al expansiunii teritoriale și al splendorii artistice. Cunoscută și ca Imperiul Egiptean, ea cuprinde dinastiile a XVIII-a, a XIX-a și a XX-a, iar Egiptul s-a transformat atunci dintr-un regat izolat într-o superputere a lumii antice.

În fața unei fotografii cu templul construit de faraonul Seti I, tatăl lui Ramses cel Mare, Dorothy a exclamat, spre uimirea tuturor: „Aceasta este casa mea!”. Apoi a întrebat: „Dar unde sunt copacii? Unde sunt grădinile?”. În imagine se vedeau doar câteva ruine înconjurate de deșert.

Dorothy Eady la vârsta de 27 de ani Foto: women in world history/facebook

Apoi a început să alerge prin sălile egiptene ale muzeului, „printre oamenii ei”, sărutând picioarele statuilor. Comportamentul ei ciudat nu s-a oprit aici. După ce a scăpat ca prin urechile acului dintr-un raid aerian din timpul Primului Război Mondial, Dorothy a plecat din Londra la casa bunicii din Sussex. Acolo a început să studieze serios Egiptul Antic, devenind o clientă fidelă a bibliotecii publice din Eastbourne.

La 15 ani a povestit că o vizitase noaptea mumia faraonului Seti I. Avea coșmaruri și era somnambulă, iar comportamentul ei a dus la internarea în sanatoriu de mai multe ori. A renunțat la școală la 16 ani și a început să viziteze muzee și situri arheologice din toată Marea Britanie, ajutată de faptul că tatăl ei investiga industria cinematografică, aflată atunci în plin avânt. Înapoi la Londra, mergea obsesiv la British Museum. Acolo l-a cunoscut pe egiptologul Wallis Budge, care a încurajat-o să învețe hieroglifele.

„M-am întors acasă pentru totdeauna”

La 27 de ani, Dorothy lucra la Londra pentru o revistă egipteană, unde scria articole și desena caricaturi. Acolo l-a cunoscut pe Emam Abdel Meguid, un student egiptean. Cei doi au continuat să-și scrie și după ce el s-a întors acasă, iar în 1931 Emam, devenit profesor de engleză, a cerut-o de soție. Dorothy a acceptat și s-a mutat în Egipt. Se spune că, la sosire, a sărutat pământul și a anunțat: „M-am întors acasă pentru totdeauna”. Cei doi au avut un singur copil, un băiat pe care Dorothy l-a numit Sety. De aici vine numele sub care avea să devină cunoscută: Omm Sety, „Mama lui Sety”.

Nu a trecut mult până când comportamentul ei a început să-i neliniștească pe cei din jur: căuta locuri legate de Egiptul Antic, aducea ofrande și rostea incantații. Secretara arheologului George Reisner, care a întâlnit-o întâmplător, a remarcat abilitatea ei aparentă de a fermeca șerpii. Mai târziu, la începutul anilor ‘50, egiptologul Klaus Baer a însoțit-o la Saqqara. Și-a amintit că, înainte să intre în piramida lui Unas, Dorothy și-a scos pantofii și a adus o ofrandă, ca un credincios care intră într-un loc sfânt.

Dorothy și Bentreshyt: două destine, un singur suflet

Pe cei din jur nu-i speriau atât ritualurile ei, cât viziunile nocturne. După nașterea fiului ei, Dorothy a spus că era vizitată noaptea de o entitate numită Hor-Ra, despre care susținea că este spiritul lui Seti I. Timp de douăsprezece luni, Hor-Ra i-ar fi dictat povestea vieții ei anterioare. Rezultatul a fost un manuscris de aproximativ 70 de pagini, scris în hieroglife cursive.

Piramidele și Sfinxul Foto: wikipedia

Potrivit poveștii pe care Dorothy a spus că i-a fost dictată de Hor-Ra, în viața anterioară ea se numise Bentreshyt, adică „Harpa bucuriei”. Ar fi trăit în jurul anului 1300 î.Hr., în timpul domniei faraonului Seti I. Provenea dintr-o familie modestă: mama vindea legume, iar tatăl era soldat în armata faraonului. Mama a murit când Bentreshyt avea doar trei ani. Neavând cu ce s-o întrețină, tatăl a dus-o la templul de la Kom el-Sultan, în Abydos, unde a fost crescută ca să devină preoteasă.

La 12 ani, marele preot a pus-o să aleagă între a pleca în lume și a rămâne în templu ca fecioară consacrată. Fără să înțeleagă pe deplin ce înseamnă și fără o altă variantă reală, Bentreshyt a depus jurământul de castitate. A ajuns astfel să joace un rol în drama anuală a lui Osiris, rezervat preoteselor fecioare consacrate zeiței Isis.

Lucrurile s-au complicat când faraonul Seti a început să viziteze templul. Tânăra i-a atras atenția, cei doi au devenit amanți și se întâlneau în secret în grădinile templului. În cele din urmă, Bentreshyt a rămas însărcinată.

Preoteasă egipteancă din Regatul Nou Foto: imagine generata cu AI

Bentreshyt i-a mărturisit marelui preot cine era tatăl copilului. Acesta a avertizat-o că ofensa adusă zeiței Isis era atât de gravă încât, la judecată, pedeapsa ar fi fost aproape sigur moartea. Ca să nu-l expună pe faraon unui scandal public, Bentreshyt și-a luat viața.

Povestea avea tot ce trebuie ca să fie romantică, dar familia soțului ei ajunsese la capătul răbdării din cauza coșmarurilor și a comportamentului ciudat al lui Dorothy. În 1935, când Emam a plecat să predea în Irak, cei doi s-au despărțit. Dorothy avea 31 de ani, iar fiul lor a rămas cu ea. Doi ani mai târziu, s-a mutat în Nazlet el-Samman, un sat de la poalele piramidelor de la Giza. Visul ei rămânea însă templul de la Abydos, locul pe care îl numea „acasă”.

„Acolo e casa mea”: drumul spre Abydos

La Giza, Dorothy își trăia din plin visul: aducea ofrande zeilor egipteni, rostea incantații într-o limbă moartă și ardea tămâie. În același timp, citea și studia fără oprire. Petrecea atât de mult timp printre piramide încât a atras atenția arheologului egiptean Selim Hassan, care conducea săpăturile de la Giza pentru Serviciul Egiptean al Antichităților. Impresionat de cunoștințele ei despre arta, istoria și scrierea Egiptului Antic, Hassan a angajat-o ca secretară și desenatoare. Dorothy a devenit astfel prima femeie angajată a instituției. A lucrat la monumentala lucrare a lui Hassan, „Excavations at Giza”, în zece volume, pe care a editat-o, a ilustrat-o și a corectat-o.

După moartea lui Hassan, a lucrat cu egiptologul Ahmed Fakhry la săpăturile de la Dahshur. Când proiectul s-a încheiat, la începutul lui 1956, Fakhry i-a oferit două variante: un post bine plătit la arhivele din Cairo sau unul de desenatoare, prost plătit, la Abydos. Dorothy n-a stat pe gânduri. Pe 3 martie 1956, la 52 de ani, ajungea în sfârșit „acasă”.

Templul de la Abydos Foto: wikipedia

Adică exact acolo unde își dorise să ajungă încă de la trei ani: la Abydos, locul în care credea că se născuse și trăise în viața anterioară. S-a stabilit definitiv în satul Arabet Abydos, la câțiva pași de Templul lui Seti I, pe care îl vizita în fiecare dimineață și în fiecare seară.

Poveștile despre ritualurile ei și despre presupusa reîncarnare au ajuns la urechile inspectorului-șef al Serviciului Antichităților. Acesta a decis să o pună la încercare. A dus-o pe englezoaică în templu, în întuneric total, și i-a cerut să se oprească în fața anumitor picturi murale și să le identifice, pe baza a ceea ce susținea că își amintește din viața de preoteasă. Pozițiile acelor picturi nu fuseseră încă publicate.

Faraonul Seti I Foto: wikipedia

Dorothy a trecut testul. Fără să vadă nimic, s-a orientat prin templu și s-a oprit, una câte una, în fața picturilor cerute de inspector, descriindu-le corect.

La Abydos, a lucrat ca desenatoare pentru Serviciul Antichităților și a ajuns o prezență nelipsită lângă arheologii care cercetau templul. Le povestea detalii despre locurile în care spunea că trăise în urmă cu peste 3.000 de ani. Cea mai cunoscută dintre ele a fost grădina templului, unde, în povestea ei, Bentreshyt îl întâlnise pentru prima dată pe Seti I. Nimeni nu a luat-o în serios, până când săpăturile au scos la iveală o grădină care corespundea descrierii ei.

Dorothy Eady a murit la Abydos, pe 21 aprilie 1981, la 77 de ani. Își construise un mormânt subteran, dar autoritățile nu i-au permis să fie înmormântată acolo. A fost îngropată într-un mormânt nemarcat, în deșert, lângă un cimitir copt, cu fața spre apus, direcția în care egiptenii antici credeau că se află tărâmul morților.

Egiptologii care au lucrat cu ea i-au respectat munca. Unii nu s-au îndoit niciodată de acuratețea observațiilor ei de teren. Cum a știut însă tot ce știa, rămâne o întrebare la care fiecare cititor își poate da singur răspunsul.