Slujitorii faraonilor ar fi fost uciși pentru a-i însoți în viața de apoi. Ce au descoperit cercetătorii pe craniile vechi de 5.000 de ani

O analiză medico-legală realizată asupra unor rămășițe umane descoperite lângă mormintele regilor din Egiptul antic aduce noi dovezi în sprijinul ipotezei că unii slujitori erau sacrificați după moartea monarhilor. Din cele 46 de cranii examinate de cercetătoarea Roselyn A. Campbell, 18 prezintă urme ale unor traumatisme craniene care ar fi putut provoca moartea.

Slujitorii faraonilor ar fi fost uciși pentru a-i însoți în viața de apoi. Foto: Arhivă

Rămășițele provin din necropola regală Umm el-Qa'ab, situată în apropiere de Abydos, în estul Egiptului. Mormintele datează de aproximativ 5.000 de ani, din perioada primei dinastii egiptene, când conducătorii erau înhumați în complexe funerare înconjurate de numeroase alte morminte, notează CNN. 

Arheologii care au cercetat zona la începutul secolului al XX-lea au suspectat că persoanele înhumate în apropierea regilor fuseseră sacrificate pentru a-i însoți în lumea de apoi. La vremea respectivă, însă, nu au fost identificate dovezi clare care să confirme cauza morții.

Noile rezultate, publicate pe 5 octombrie în revista Frontiers in Environmental Archaeology, susțin ipoteza că cel puțin o parte dintre acești oameni au fost uciși în apropierea momentului în care au murit regii pe care îi slujeau. Cercetarea nu demonstrează însă că toate persoanele înhumate în aceste locuri au fost victime ale sacrificiilor umane.

Urme de lovituri care ar fi putut provoca moartea

Roselyn A. Campbell, cercetătoare postdoctorală la Universitatea Purdue din Statele Unite, a reanalizat craniile folosind cunoștințe moderne de medicină legală și bioarheologie. Aceste metode permit diferențierea mai precisă a leziunilor produse în apropierea momentului morții de deteriorările apărute ulterior, în timpul descompunerii sau al conservării rămășițelor.

„Consultând studii medico-legale moderne și noile descoperiri privind modul în care corpul uman reacționează la traumatisme și la procesele de descompunere în timp, am reușit să identific dovezi clare ale unor traumatisme craniene la unele dintre aceste persoane, survenite în perioada decesului”, a explicat cercetătoarea.

În total, 18 dintre cele 46 de cranii analizate, adică aproximativ 39%, prezentau leziuni potențial letale. Cele mai frecvente erau fracturile liniare, care ar fi putut provoca pierderea rapidă a cunoștinței, hemoragii interne și, în cele din urmă, moartea.

Unele cranii prezentau și urme de traumatisme produse de obiecte ascuțite, inclusiv o leziune provocată printr-o lovitură în zona ochiului.

Potrivit lui Campbell, tipul fracturilor sugerează că ar fi putut fi folosite obiecte late și plate. Cercetătoarea a subliniat că urmele identificate, interpretate împreună cu poziția mormintelor și contextul arheologic, susțin ipoteza unor ucideri deliberate.

De ce ar fi fost sacrificați slujitorii regilor

În unele societăți antice, sacrificarea persoanelor apropiate conducătorului avea legătură cu credința că acestea își vor continua serviciul și după moartea acestuia. Slujitorii și membrii curții regale ar fi urmat să-l însoțească pe monarh în viața de apoi.

Există însă și o altă posibilă explicație pentru asemenea ritualuri: demonstrarea puterii conducătorului, inclusiv prin capacitatea sa de a decide asupra vieții celor din jur.

Campbell a atras atenția că nu toate persoanele ar fi ajuns în această situație în aceleași împrejurări. Unele s-ar fi putut oferi voluntar, în speranța dobândirii unui statut special sau a vieții veșnice, în timp ce altele ar fi putut fi alese ori constrânse să participe.

Arheologul britanic Flinders Petrie, care a cercetat necropola la începutul secolului trecut, bănuia că numărul mare de morminte din jurul celor regale indica existența sacrificiilor umane. La momentul respectiv, lipsa unor dovezi evidente ale unor răni mortale a făcut însă ca ipoteza să rămână controversată.

Petrie a fotografiat rămășițele și a păstrat o parte dintre cranii, în timp ce majoritatea oaselor au fost reînhumate. Campbell a identificat ulterior 46 de cranii în colecțiile Universității Cambridge, unde acestea au fost păstrate pentru cercetare.

Cercetătorii avertizează că nu toate decesele pot fi explicate

Rezultatele nu permit stabilirea cu certitudine a cauzei morții pentru fiecare persoană înhumată în apropierea mormintelor regale. Eșantionul analizat este redus în raport cu numărul total de morminte, iar o mare parte din rămășițe nu mai pot fi examinate în condiții similare.

Este posibil ca unii dintre cei înhumați să fi murit din cauze naturale. Alții ar fi putut fi uciși prin metode care nu lasă urme vizibile pe craniu, precum asfixierea. Fără acces la întregul schelet și la toate informațiile despre fiecare înhumare, aceste variante nu pot fi excluse.

Katherine Slinger, lector în arheologie egipteană la Universitatea din Manchester, a declarat că sacrificarea însoțitorilor regali era o ipoteză discutată de multă vreme, însă modalitatea în care ar fi fost uciși aceștia rămăsese neclară. Teoriile anterioare includeau strangularea și otrăvirea.

La rândul său, Karl Harrison, arheolog criminalist la Universitatea din Exeter, a descris rezultatele drept fascinante, dar a avertizat că identificarea unor leziuni nu oferă automat certitudini despre intenția din spatele lor.

„Deși știința medico-legală poate ajuta la înțelegerea tiparelor leziunilor, trebuie dat dovadă de prudență în evaluarea semnificației acestora din perspectiva intenționalității”, a explicat Harrison.

Studiul arată astfel cum metodele moderne pot schimba interpretarea unor descoperiri arheologice vechi de peste un secol. Pentru Campbell, următorul pas este să aprofundeze cine erau aceste persoane, ce rol aveau în societatea egipteană și cum trebuie înțelese violența și sacrificiile în lumea antică. Cercetătoarea lucrează la o carte despre acest subiect, programată să apară în 2027.