Robert Lazu, in dialog cu criticul Joseph Pearce

Reprezentand - in opinia domnului profesor Virgil Nemoianu - unul dintre numele cele mai importante ale criticii literare contemporane, Joseph Pearce a reusit o performanta publicistica rar intalnita

Reprezentand - in opinia domnului profesor Virgil Nemoianu - unul dintre numele cele mai importante ale criticii literare contemporane, Joseph Pearce a reusit o performanta publicistica rar intalnita in jurul varstei de 40 de ani. Autor si coordonator a peste 20 de volume publicate la edituri celebre precum HarperCollins sau Ignatius Press, a fost in repetate randuri apreciat pozitiv de critica de specialitate. Introdus in cultura romana prin intermediul eseului sau de sinteza "Individul si comunitatea in "Pamantul de Mijloc" al lui Tolkien" (publicat la Editura Hartmann in volumul coordonat de Virgil Nemoianu si Robert Lazu, J.R.R. Tolkien: Credinta si imaginatie, 2005), Joseph Pearce este un critic si un scriitor care, neindoielnic, aduce o contributie semnificativa la remodelarea "canonului" literaturii universale.
- Draga Joseph Pearce, daca ti-ai privi retrospectiv viata de pana in acest moment, cand tocmai citesti pe monitorul calculatorului personal intrebarile mele, care crezi ca au fost momentele cruciale ale existentei tale? A existat oare pentru tine o intalnire miraculoasa, asa ca cea a pelerinilor care mergeau spre Emmaus?
- Nu stiu daca am avut un "moment Emmaus" particular, in orice caz nu am avut unul la fel de dramatic ca cel pe care l-a experimentat Sfantul Paul. Mai curand am trait o serie de mici momente Emmaus pe drumul catre Cristos, fiecare dintre ele vindecandu-mi inima, intarindu-mi intelegerea si aducandu-ma tot mai aproape de Domnul nostru. Primul meu contact cu scrierile lui Chesterton a fost crucial. Dupa Chesterton au urmat alti scriitori precum Belloc, Newman, Lewis si Tolkien.
- Care sunt activitatile tale actuale? Presupun ca lucrezi la alte carti: ne poti spune care sunt acestea?
- Tocmai am terminat editarea unui volum ce cuprinde scrierile politice si economice ale lui Belloc. De asemenea, pregatesc pentru editorii mei americani editiile revazute ale unor carti personale, Small is Still Beautiful si Flowers of Heaven. Insa proiectul cel mai important la care lucrez in prezent este o lucrare despre Shakespeare, centrata pe chestiunea catolicismului sau. De asemenea, scriu constant pentru anumite periodice americane si sunt coeditorul revistei Saint Austin Review (StAR), un jurnal cultural transatlantic. La Universitatea Ave Maria din Florida predau literatura si, totodata, sunt coordonator al editurilor universitatii Sapientia Press si Catholic Faith Explorers. Am sustinut si sustin constant conferinte in Statele Unite si Europa. Agenda calatoriilor mele din anul 2005 include conferinte in Anglia, Spania si Portugalia, distincte fata de angajamentele din Statele Unite atat pe coasta de Est, cat si pe cea de Vest. Dupa cum se vede sunt foarte ocupat.
- Din primul tau raspuns am dedus cat de importanta a fost pentru tine intalnirea cu operele scrise de Chesterton, Newman, Tolkien si a altor scriitori asemenea lor. Ce ai putea raspunde la urmatoarea intrebare: cartile scrise de autori de inspiratie crestina pot fi "inima" convertirii la crestinism a anumitor persoane (asemenea tie), sau, de fapt, cartile sunt doar instrumentele pe care Dumnezeu le foloseste pentru a atinge sufletele cititorilor prin intermediul operelor literare? Este deci posibil ca un crestin sa se dedice literaturii cu scopul de a contribui la re-evanghelizarea (un termen drag Papei Ioan Paul al II-lea) lumii contemporane?
- Cred ca evanghelizarea poate urma trei cai distincte, constituind ceea ce se poate numi "o Treime a iubirii". Avem aici de-a face cu evanghelizarea puterii Ratiunii, cu evanghelizarea puterii Iubirii si cu evanghelizarea puterii Frumusetii. In cele din urma, desigur, toate acestea trei, desi distincte, sunt una. Evanghelizarea puterii ratiunii se infaptuieste prin apologetica, filosofie si teologie; puterea Iubirii rezida in exemplul de sfintenie oferit de sfinti si de cei care se straduiesc sa fie sfinti (Maica Tereza si Sfantul Parinte Ioan Paul al II-lea sunt exemple magnifice de evanghelizare prin puterea Iubirii); iar puterea Frumusetii se manifesta prin cultura si arte. Imi vad propria vocatie ca fiind in aria evanghelizarii culturii prin Frumusete, in special prin frumusetea operelor unor mari scriitori precum Tolkien, Chesterton, Lewis si a altora. Este adevarat ca Chesterton si Lewis au evanghelizat si prin Ratiune in operele lor de apologetica. De asemenea, in ce ma priveste, nutresc speranta de a creste in virtute astfel incat sa pot transmite Evanghelia prin Iubire!
- Dupa cum putem vedea in cartile tale se pare ca imbini cu maiestrie literatura cu apologetica. Cum anume concepi relatia dintre credinta si literatura?
- Dupa ce Dumnezeu insusi ne vorbeste si dupa ce El insusi ni se arata, prin mijlocirea Frumusetii creatiei Sale, noi putem sa-l aratam altora prin acte ale sub-creatiei (artistice, folosind darurile cu care ne-a inzestrat spre a reflecta Frumusetea Sa si frumusetea creatiei prin impartasirea de catre noi a darurilor sale pe care le-a revarsat asupra noastra. Intr-un anumit fel Credinta este angajata in mariajul sau cu Ratiunea, Fides et Ratio, iar Credinta este in cele din urma inseparabila de Frumusetea care este sursa sa. Credinta catolica si Arta si Literatura catolica sunt unite in insasi natura sacramentala a Realitatii. Ele nu pot fi separate.
(Dialogul poate fi regasit integral incepand cu numarul urmator al revistei Adevarul literar si artistic, care apare pe data de 12 aprilie a.c.).