Video Reacția savuroasă a scriitoarei Anne Carson după câștigarea Premiului Nobel pentru Literatură: „Sunt cu toţii nebuni”

Scriitoarea Anne Carson a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură 2026, pentru o operă literară „îndrăzneață și inventivă”, în care autoarea canadiană dialoghează ludic cu tradiția clasică și creează forme noi pentru literatura contemporană, a anunța joi Academia Suedeză.  

UPDATE 17.00 Anne Carson: „E o nebunie. Sunt cu toţii nebuni”,

Scriitoarea canadiană Anne Carson, laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2026, a avut o reacție surprinzătoare după anunțul Academiei Suedeze.

„E o nebunie. Sunt cu toţii nebuni”, a spus Carson într-un scurt interviu acordat televiziunii publice islandeze, potrivit AFP, citată de Agerpres.

Poeta și reputata specialistă în cultura greacă antică se afla în Islanda, unde locuiește o parte din an, în momentul în care a aflat că a câștigat cea mai prestigioasă distincție literară din lume.

Potrivit Academiei Suedeze, scriitoarea era la plimbare și „asculta vântul”.

Carson a confirmat descrierea cu umor: „Aici, nu poți să nu asculți vântul. Trăim în voia vântului. Da, exact asta făceam”.

Întrebată dacă Nobelul îi va aduce o notorietate mai mare, autoarea a răspuns ironic: „cred că asta speră editura mea”, adăugând apoi:

„O să am un autocolant pe cărţile mele”.

Știrea inițială.

„Anne Carson a îmbinat, de-a lungul întregii sale cariere, scrierea de poezie cu activitatea de traducere și predarea la diferite universități. Aproape întreaga sa producție literară s-a concentrat asupra intersecției dintre obsesia filologului pentru cuvinte și dorința poetului de a găsi noi sensuri. Ea însăși a identificat etimologia cuvintelor drept punctul de pornire al întregii sale activități”, a transmis Academia Suedeză.

Anne Carson s-a născut în 1950, la Toronto, în Canada. În 1981, și-a publicat teza de doctorat în Studii Clasice, intitulată „Odi et Amo Ergo Sum”. De-a lungul carierei, a combinat poezia cu traducerea și activitatea universitară.

Traducerile sale din greaca veche sunt considerate opere de sine stătătoare. Printre acestea se numără interpretarea fragmentelor de poezie ale lui Sappho, publicată în volumul „If Not, Winter” (2002), precum și traducerile tragediilor „Electra” (2001) și „Antigona” (2015), de Sofocle, și „Bakkhai” (2015), de Euripide.

Anne Carson a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură 2026 Foto: huckgutman.com

„Eros the Bittersweet”, începutul unei opere originale

În eseul amplu „Eros the Bittersweet”, publicat în 1986, Carson pune bazele creației sale ulterioare. Cartea pornește de la ideea lui Eros ca esență și forță motrice a poeziei, folosind un adjectiv compus atribuit lui Sappho, care definește iubirea ca o combinație între durere și plăcere.

Carson este interesată de distanța dintre îndrăgostit și persoana iubită și de felul în care această distanță pune poezia în mișcare. În scrierile sale, aduce constant voci diferite în dialog. În „Eros the Bittersweet”, vorbește despre o „viziune stereoscopică”, care îi permite să „mențină simultan în echilibru două perspective”.

Această tehnică apare și în „Economy of the Unlost” (1999), unde îl pune în dialog pe poetul grec Simonide din Keos, din secolul al VI-lea î.Hr., cu Paul Celan, dar și în „Men in the Off Hours” (2000), în care îl alătură pe istoricul Tucidide Virginiei Woolf.

Potrivit Academiei Suedeze, prin astfel de asocieri literare neașteptate, Carson s-a îndepărtat de poezia lirică centrată pe sinele narativ și a contribuit la apariția unor noi forme de literatură contemporană. Scrierile sale trec între poezia clasică și cea modernă, dar și între genuri și forme artistice diferite.

„The Glass Essay” și granițele dintre poezie și proză

În anii 1990, Carson a publicat o serie de lucrări importante. Printre acestea se află „The Glass Essay”, inclus în volumul „Glass, Irony, and God” (1995), care demonstrează potențialul poemului de mari dimensiuni, în care granițele dintre genuri devin neclare.

Scris în versuri, textul este și o poveste despre suferință și iubire neîmpărtășită. Naratoarea, o femeie părăsită de soț, își vizitează mama singuratică în ținuturile pustii de mlaștină. Pe drum, ia cu ea operele autoarei sale preferate, Emily Brontë, ale cărei peisaje și univers interior sunt integrate în text.

„Autobiography of Red”, o reinterpretare a tradiției clasice

Un alt volum important este „Autobiography of Red: A Novel in Verse”, publicat în 1998 și prezentat de Academia Suedeză drept una dintre cele mai importante creații ale sale.

Carson pornește de la fragmente ale poetului grec Stesichoros, din secolul al VI-lea î.Hr., despre monstrul înaripat roșu Geryon. Dacă mitul relatează că Heracle îl ucide pe Geryon și îi fură vitele în timpul uneia dintre muncile sale, Carson transformă uriașul într-un „erou” sensibil și devotat mamei sale, construind o poveste modernă de formare.

Tânărul Geryon, care fusese anterior supus unor agresiuni sexuale din partea fratelui său, se îndrăgostește de Heracle. Cartea explorează astfel întrebarea ce se întâmplă atunci când iubești pe cineva care, în cele din urmă, te va distruge.

De la „The Beauty of the Husband” la „Nox”

În 2001, Carson a publicat „The Beauty of the Husband: A Fictional Essay in 29 Tangos”, o poveste despre disputa dură și sarcastică dintre autoare și un soț înșelător. Cele 29 de episoade sunt deschise fiecare de versuri ale poetului romantic John Keats, ale cărui cuvinte despre frumusețe și adevăr sunt puse într-un contrast ironic cu drama relației.

O altă lucrare importantă este „Nox” (2010), creată în memoria fratelui său, Michael, care a dispărut în mod misterios înainte de moartea sa, în Danemarca, în anul 2000.

Volumul are forma unei cutii care conține un material pliat în formă de acordeon, cu fotografii, scrisori și alte texte dedicate fratelui său. În lucrare apare și vocea poetului roman Catul, prin celebra sa elegie, dedicată propriului frate decedat, care, la fel ca Michael, a murit în străinătate. Carson include și propria traducere a poemului.

„Float” și „Wrong Norma”

De-a lungul carierei, Carson a explorat posibilitățile scrisului, acordând o importanță deosebită schiței literare. Un exemplu este „Float” (2016), o lucrare alcătuită din 22 de cărți de mici dimensiuni, dedicate unor subiecte diferite și care pot fi citite în orice ordine.

În 2024, a publicat „Wrong Norma”, o combinație de texte cu o puternică dimensiune performativă, prin care Carson trece între domenii artistice și academice diferite.

Colaborările sale cu artiști vizuali și coregrafi, precum și cu regizori de operă și teatru, ilustrează libertatea cu care autoarea se raportează la așteptările literare și la regulile diferitelor forme artistice.

Academia Suedeză subliniază că această libertate stă la baza importanței pe care opera lui Anne Carson a avut-o, începând din anii 1990, pentru scena internațională a artei și literaturii.