Nebunia aristocraților romani și posibila legătură cu plumbul. Saturnismul din cupa de vin
0O teorie interesantă asociază comportamentul unor conducători romani cu intoxicația cu plumb. Deși sunt dovezi ale expunerii lor la plumb, teoria este încă cercetată. Dar e fascinantă.
Poluarea cunoscută și blamată astăzi de toată lumea nu a început acum și nici nu se va termina curând. Poluarea a existat de când omul a descoperit metalele și activitățile de minerit, chiar dacă, la acea vreme, nu se cunoșteau urmările ei.
Astăzi, cunoscând ce efecte are poluarea cu metale grele asupra organismului, se pot face unele conexiuni cu situații din trecutul îndepărtat. Există deja o teorie care ar putea explica, cel puțin la nivel de presupunere, unele comportamente ale elitelor romane, rămase de neînțeles de-a lungul vremii. Comportamentele excesiv de dure și agresive ale unor lideri romani ar putea avea legătură cu otrăvirea cu plumb, pe care îl ingerau din vasele sau conductele pe care le foloseau.
„Știm că în Roma antică existau rețele de apă potabilă ce foloseau conducte de ceramică, dar aveau și de plumb. Cercetările nu spun cu certitudine dacă acestea au produs o contaminare cu plumb în masă, dar știm că mai foloseau și vase din materiale ce conțineau și plumb, deci e clar că exista o expunere”, explică muzeografa Sorana Misca de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Elitele aveau acces la vinul îndulcit
De asemenea, mai spune ea, clasele sociale superioare aveau obiceiul să bea vin îndulcit. Dar pentru că nu cunoșteau încă zahărul, își făceau un îndulcitor din suc de struguri, pe care îl fierbeau până când rămânea un sirop foarte dulce. Acest suc fiert în vase din aliaje cu conținut de plumb, sau amestec de cupru și plumb, era extrem de toxic.
Prof. dr. ing. Ioan Bud, profesor la Universitatea Tehnică Cluj Napoca, Centrul Universitar Baia Mare, arată că prin fierberea sucului de struguri în acele vase se produce o reacție chimică. „Se formează acele săruri de plumb care dau boli pe care deja le cunoaștem, inclusiv saturnism, care dă acest probleme ale sistemului nervos”, afirmă el.
Istoricii mai spun că în Roma antică, plumbul era folosit în multe alte scopuri. „Aveau vase de gătit sau amfore în care depozitau alimente, realizate din combinație de metale cu plumb. Dar îl foloseau chiar și în prepararea cosmeticelor”, mai spune muzeografa Sorana Misca.
Saturnismul întunecă mințile
Intoxicația cu plumb poate da unele simptome acute, precum dureri abdominale severe, dar pe termen lung, efectele lui sunt cumplite. Saturnismul este una dintre cele mai frecvente boli asociate plumbului și se manifestă prin confuzie mentală și afectarea capacității de judecată.
„Cei din clasele conducătoare ar fi putut fi mai afectați, pentru că aveau acces la alimentele ținute în acele vase sau vinul îndulcit cu acel suc contaminat. De altfel, în Imperiul Roman se bea cel mai mult vin îndulcit, în căni din aliaje ce conțineau și plumb”, arată muzeografa Sorana Misca.
Pe de altă parte, au rămas în istorie ca niște descreierați lideri romani precum Caligula sau Nero, datorită comportamentelor lor agresive și deciziile eronate pe care le-au luat. „E mult să spunem că plumbul a afectat conducerea unui imperiu, dar dovezile istorice susțin expunerea romanilor la plumb, iar specialiștii au dovedit deja efectele lui asupra corpului uman. Asta însă trebuie dovedit de cercetări istorice, deocamdată sunt doar unele asocieri”, relatează Sorana Misca.
Specialiștii spun că plumbul este asemănător din punct de vedere chimic cu calciul, iar în organism este prelucrat și asimilat ca și cum ar fi acest element de care corpul are nevoie. Probabil acesta este motivul pentru care este asimilat atât de ușor.
Plumbul depus în oase nu se mai elimină niciodată
Medicul de medicina muncii Dorin Triff a explicat pentru „Adevărul“ în urmă cu mai mult timp ce înseamnă intoxicația cu plumb. „Sunt mai multe faze ale intoxicaţiei cu plumb. E faza iniţială, faza acută şi faza de depunere a plumbului în oase. Acolo, odată depus, rămâne cât trăieşte omul. Practic, nu mai avem cum să îl scoatem şi nici nu putem să ne dăm seama cât a rămas, atât timp cât omul trăieşte. Asta se poate determina numai postmortem. El se depune pe termen lung, în oasele lungi ale corpului, dar în unele situaţii, de acolo se mai poate mobiliza”, spune el.
Potrivit medicului, odată întreruptă expunerea la plumb, simptomele dispar, dar plumbul deja depus nu mai poate fi eliminat niciodată.
În zonele contaminate cu plumb precum Baia Mare, în special în zonele din vecinătatea uzinei care a prelucrat acest element timp de zeci de ani, medicii spun că 99% dintre cetățeni erau intoxicați cu plumb, în diferite faze. De altfel, o lege permite locuitorilor din Baia Mare să se pensioneze cu doi ani mai dereme, tocmai din cauza acestei poluări care a redus aici speranța de viață.
Îndulcitorul, concentrație de plumb de 60 de ori mai mare
O dezbatere a Americam Chemical Society din Statele Unite sugerează că efectele toxice ale otrăvirii cu plumb din Roma antică ar fi putut contribui la căderea imperiului, prin deciziile proaste ale coducătorilor intoxicați cu plumb.
„În dezbaterea respectivă, după cum se poate vedea în videoclip, se susține ideea că vechii romani foloseau foarte mult vase din materiale ce conțineau plumb și acel sirop din suc de struguri fiert în aceste vase, care înlocuia zahărul sau mierea era folosit la multe alte rețete. O carte de bucate din acea epocă arată 450 de rețete care foloseau acel sirop ca îndulcitor, deci este clar că era folosit la scară largă”, detaliază muzeografa Sorana Misca.
„Aristrocrații romani beau între 1 și 5 litri de vin îndulcit pe zi. Dar cercetătorii care au recreat acele siropuri au dovedit că are concentrații de plumb de 60 de ori mai mari decât permit normele de azi”, argumentează Sorana Misca.
Potrivit ei, unii conducători romani au rămas în istorie datorită comportamentelor lor excesive. „Despre Împăratul Claudius se spune că avea vorbire tulbure și avea un tremor, râs excesiv și se înfuria repede”, mai spune Misca. Despre Nero se spune că era extrem de agresiv, mutila oameni și a comandat uciderea propriei mame.
Toxicitatea plumbului, descoperită relativ târziu
Despre toxicitatea plumbului și efectele grave pe care le are asupra sănătății s-a aflat relativ târziu. Profesorul Ioan Bud își aminteste că, aflat la studii în Franța, un profesor universitar a relatat o întâmplare legată de toxicitatea plumbului. „Chiar prima cercetare serioasă a pornit din Franța, undeva prin anii 60 – 70, când a fost condamnat la închisoare un individ pe motiv că și-ar fi otrăvit soția. El a spus tot timpul că nu e vinovat”, începe Bud relatarea.
Norocul lui a fost că un avocat care a crezut în nevinovăția lui știa despre studiile unui cercetător, astfel că a apelat la el pentru a descoperi ce s-a întâmplat în casa respectivă. „Cercetătorul a căutat obiceiurile femeii și a descoperit că aceasta avea obiceiul să bea în fiecare dimineață pe stomacul gol un pahar de apă. A găsit cana din care a băut apă, iar la baza cănii s-au găsit sărurile de plumb. Și s-au întrebat de unde vin acestea”, dezvăluie el.
Cana de „otravă”, luată zilnic
Astfel, s-a descoperit că, de fapt, femeia în fiecare dimineață își lua doza de plumb din cana respectivă, apă contaminată cu plumb de pe conducta din rețea. „De fapt, biata femeie bea apa care a stat cel puțin opt ore, pe timpul nopții, pe conducta respectivă. Și ea de fapt își lua doza de otravă”, arată Ioan Bud.
„A fost punctul de la care s-a plecat mai departe. Ulterior, conductele de plumb au fost înlocuite. Dar în anii ’90, noi încă aveam conducte de plumb”, mai menționează el.
Plumbul, alături de zinc, este unul dintre cele mai vechi metale cunoscute de om. El a fost preferat atât datorită proprietăților sale, cât și pentru consumul redus de energie necesar prelucrării. Cele mai vechi produse din plumb datează din milenul al VII-lea î. Hr. și au fost descoperite pe teritoriul Turciei de azi.
Se încarcă comentariile...
