"Jazz-ul este o pepiniera de muzicieni pentru toate genurile"

Mircea Tiberian, un muzician pentru care jazz-ul a fost marea lui sansa, este un ardelean din Sibiu, stabilit de 30 de ani in Bucuresti. A purtat cu drag muzica romaneasca peste hotare, in SUA,

Mircea Tiberian, un muzician pentru care jazz-ul a fost marea lui sansa, este un ardelean din Sibiu, stabilit de 30 de ani in Bucuresti. A purtat cu drag muzica romaneasca peste hotare, in SUA, Germania, Franta, Polonia, Grecia si multe altele, lasand in urma doar dorinta spectatorilor de a-l mai revedea. Muzician, pedagog, organizator si initiator de festivaluri de jazz, Mircea Tiberian a cantat pe diferitele scene ale lumii alaturi de Larry Coryell, Thomas Stanko, Adam Pieronczyk, Herb Robertson, Ed Schuller, Nicolas Simion, Maurice de Martin, Peter Perfido. Jazzmanul, care a implinit de curand varsta de 50 de ani (si pe aceasta cale ii aducem, alaturi de urarea de "La Multi Ani!", multumiri ca nu a lasat tinerii sa uite de magia acestui gen), a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari, cu linistea-i caracteristica in voce.
- Ati debutat in 1974 la Festivalul International de la Sibiu. Cum vedeti acum acest eveniment?
- S-au schimbat multe... In primul rand faptul ca traim in alte vremuri, iar atunci unele lucruri care erau revolutionare acum par de la sine intelese. Viata muzicala romaneasca de jazz de acum e mult mai bogata fata de ceea ce se intampla atunci. Exista in prezent cel putin trei festivaluri de gen, iar cel de la Sibiu si-a mai pierdut din importanta "strategica", sa zicem asa. Genul acesta de festival "StuffStock", de jazz-pop-rock, se intalneste acum la Vama Veche, Sf. Gheorghe si nimeni nu se mai duce la Sibiu. Imi pare rau ca festivalul nu este conectat la ceea ce se intampla la noi; eu nu am mai fost acolo din 1999, cand am cantat intr-un trio international, finantat de Germania. Si nu sunt singurul. E un fel de relatie defectuoasa intre organizatori si formatiile de jazz din Romania si, din pacate, aceasta situatie afecteaza atat muzica, muzicienii, dar si publicul.
Arta creativa sta prost in Europa
- Ati fost tentat sa va stabiliti in alta tara?
- Nu exista persoana normala care sa nu se fi gandit la asa ceva. Mi-a trecut prin minte chiar inainte de '90 - aveam predecesori - , dar nu cred ca as fi reusit in afara pe plan muzical. Lucrurile stau asa de prost pentru cei care fac arta creativa in Europa si nu merita sa te duci acolo. Situatia se va nivela si la noi in doi pana la cinci ani. Sunt in Bucuresti 3-4 cluburi care au program de jazz, care merg bine, iar la Sala Palatului au avut loc tot felul de evenimente de gen, care au strans numerosi spectatori.
- Ati intrat vreodata in polemici cu muzicienii din breasla?
- Mai mult colegii mei au incercat acest lucru, pentru ca nu le convenea probabil ce fac...
Mai spun cateodata lucrurilor pe nume, dar nu intru in polemica, deoarece nu imi face bine. O polemica asa-zis cordiala imi place, dar cea care implica ranchiuna imi face rau.
- Ce reprosuri aduceti muzicii de astazi?
- Cu superproductiile de azi, oamenii devin rasfatati si nu mai sunt atenti la fenomenul muzical si uita cum suna adevarata muzica. Este vorba de o crestere desantata a reclamei si a perfectionarii ei. Pot sa spun insa ca ascult cu placere din toate genurile: jazz (sunt cativa care canta bine si imi plac unele proiecte ale lui Vlaicu Golcea, Mihai Iordache, Maria Raducanu si altii), rock, culta, dar si alte ritmuri, numai sa aiba texte bune, care transmit un mesaj. Imi plac cei un pic creativi, care sunt mai nervosi, incisivi (la hip-hop am ascultat ceva, probabil erau "Parazitii").
- Vin tinerii la spectacolele de jazz?
- In general, da. Oricum, genul acesta e foarte complex: de la oamenii care il asculta pe Louis Armstrong pana la avangarda sau hip-hop-ul american cu influente de jazz. Exista un public al jazz-ului vechi, unul al fusion-ului orientat spre granita cu pop-rock-ul si altul pentru ciudatenii. Important e faptul ca jazz-ul este o pepiniera de muzicieni pentru toate genurile, unde se fac tot felul de experimente si improvizatii.
Proiect cu Maria Raducanu
- Ce pregatiti pentru cei care va asculta? Poate o carte autobiografica...
- E un pic prea devreme pentru asa ceva, cred eu (rade). Tocmai am implinit 50 de ani, mai e timp... Dar, in ceea ce priveste partea didactica, am scris un curs de improvizatie, cu CD, exercitii, care acopera aria de inceput, o carte pentru diverse tipuri de acompaniament, un experiment util pentru jazz, pop, rock si sunt in curs de elaborare a lucrarii de doctorat. Pe plan muzical, lucrez la un proiect mai ciudat, cu muzica anilor din perioada interbelica, alaturi de Maria Raducanu, pe care nu pot sa-l incadrez intr-un stil anume si voi lansa un disc, in formula de trio, care va aparea in Germania. As vrea sa realizez un festival al muzicii noi si de improvizatie la Sibiu, in toamna, de mai mici dimensiuni, diferit de Festivalul International de Jazz. Oamenii sa vina aici sa se simta ca intre prieteni.