In atentie: Experimentul artistic

Fenomenul experimentului in arta romaneasca merita cercetat cu bucurie si fara prejudecati. Este motivul pentru care ne propunem sa incurajam in aceasta pagina demersuri precum cel de mai jos. (Marius

Fenomenul experimentului in arta romaneasca merita cercetat cu bucurie si fara prejudecati. Este motivul pentru care ne propunem sa incurajam in aceasta pagina demersuri precum cel de mai jos. (Marius Vasileanu) M-am oprit la cartea Alexandrei Titu "Experimentul in arta romaneasca dupa 1960", (Editura "Meridiane", 2003) pentru ca este o aparitie singulara ce investigheaza acest spatiu cultural, iar miza cartii se situeaza intr-o zona artistica mereu fierbinte si aducatoare de surprize placute chiar si pentru nepasionati. Va fi doar o scurta introducere in acest spatiu artistic captivant, iar studiul acesta poate fi citit de multe ori ca un roman cu personaje cat se poate de reale ce-si prezinta propriile creatii si te lasa sa le adaugi un "film interpretativ" personalizat, in carte fiind incluse si cateva fotografii ale lucrarilor artistilor analizati. Zona aceasta a "experimentului" merita o atentie sporita, deoarece, in cultura romana, si nu numai, a suscitat de multe ori discutii aprinse pro sau contra. Si asta mai ales intre cei care vor sa pastreze o definitie cat se poate de "pura" a culturii "inalte", si de aici o viziune strict traditionalista fata de cei care se afla de partea cealalta a baricadei si incearca mereu noi moduri de exprimare a mesajului artistic. Nici una din viziuni nu detine adevarul absolut, dar zona cea mai fertila si motorul schimbarii il poarta cu siguranta cei din a doua tabara, cu toate ca uneori, fara a nega ce a fost inaintea lor, se vad obligati sa se raporteze critic la curentele anterioare. Cred ca experimentul de cele mai multe ori sperie prin gradul de noutate adus si uneori forteaza limitele unei receptari a publicului si a criticii care este luata prin surprindere de continutul si forma in care i se livreaza mesajul.
Experimentatorii ies pe strada
Experimentatorii ies pe strada spre a avea un impact cat mai mare sau propun locatii cu totul neobisnuite pentru cineva care este invatat sa mearga in locuri cat mai conventionale, unde sa nu fie intr-un contact direct si uneori agresiv cu protagonistul "spectacolului" (ca in cazul performance-ului, body-art-ului sau teatrului experimental unde se doreste o participare cat mai activa a spectatorilor). In acelasi timp, prima tabara care de obicei da premii si face ierahrizari cat mai stricte capata o nervozitate explicabila, dar insuportabila cand este vorba de a introduce nou-venitii carora trebuie sa le certifice si valoarea. Cred ca aceasta zona de "underground", trebuie adusa la suprafata in mod repetat, deoarece fara existenta ei o cultura nationala nu se poate imbogati si evolua in mod fericit si credibil, iar aici un rol important il are de jucat publicul care in cele mai multe cazuri este cel mai bun critic. Termenul de "experimentalism", asa cum spune si autoarea acestui studiu (care se poate constitui chiar intr-un manual reusit al biografiilor artistilor novatori romani), este un liant unde miza adevarata este cea a "cunoasterii, a interogarii si a referirii (critice) la realitatile universului concret, al naturii, istoriei si culturii si distantarea fata de etapele cunoasterii deja parcurse, si deja jaloanele lor devenite patrimoniu static". Astfel, experimentul se asaza in fluxul cel mai dinamic si inovator al circuitelor unei culturi, conectat la schimbarile cele mai fine si neasteptate ale contemporaneitatii. El supune la un efort constant al interpretarii, prin decuplarea de la modurile de a intelege un act artistic prin intermediul unor "retete". Practic, aceste noi tendinte in spatiul artei romanesti apar pe la sfarsitul anilor 1960 si nu sunt deloc straine de influentele occidentale (stiut fiind faptul ca regimul politic comunist nu avea cum sa incurajeze asemenea manifestari). De altfel, "filiera occidentala" a trecut prima data ca si in cazul altor bunuri culturale prin Transilvania, iar la Cluj, Timisoara si Arad a fost focarul artistic cel mai puternic al noilor tendinte manifestate in arta romaneasca.
"Experimentalismul - un concept deschis"
La sfarsitul cartii avem o inspirata cronologie a expozitiilor considerate reprezentative in aceasta arie culturala de catre A. Titu, si anume: se incepe cronologia cu anul 1965 - "Retrospectiva Ion Tuculescu, Sala Dalles, Bucuresti" si se incheie in 2003 cu Simpozionul "Arta si sacralitate", editia a II-a, la Cucuteni. Curator: Alexandra Titu. Organizator: Fundatia Axart. Cartea ataca probleme actuale aflate intr-o continua dezbatere si reinterpretare: "Experimentalismul - un concept deschis", "Globalism si recurenta a problemei sincroniste", "Integrarea noilor tehnologii. Realitate-intermediere a noului instrumentar si experienta estetica"; "Arta si spatiul experientei sociale" sau "Paradox si sinteza - experimentul si spatiul nesacralizat". Toate aceste teme analizate minutios nu fac decat sa redefineasca conceptul de "modernism", legaturile stranse care exista intre traditie si modernism si o continuare fireasca cu postmodernismul. Cel din urma dand dreptul la un nou mod de raportare la realitate, instaurand un alt tip de limbaj, sa-l numim "democratic", si dand impulsul necesar unor moduri de exprimare artistica (in stransa legatura cu noile tehnologii aparute), ce-si permite sa critice intreg esafodajul valoric al unei lumi intemeiate pe valori etice si morale traditionale. Este analizata astfel detaliat contributia zonelor mediatice alternative in care artistii implicati in acest camp cultural specific au practicat (si procesul continua) simultan: fotografia si filmul - respectiv fotografia si arta video, sau arta digitala, sau cum plecand de la body-art si performance filmat (video) isi continua extensia multimedia. Sunt analizate proiectele artistice cele mai indraznete si reprezentative ale acestei zone underground: grupul "Sigma" din Timisoara, grupul "Sub Real", artistii Teodor Graur si Olimpiu Bandalac, Dan Perjovski, Sorin Lupsa, Ana Lupas, Geta Bratescu, Wanda Mihuleac, Ion Bitzan, Roxana Trestioreanu, Sandor Bartha, Suzana Fantanariu, Marian Zidaru, Nicolae Onuscan, Horia Bernea, Matei Bajenaru, grupul "Kinema Icon", grupul "Rostopasca" etc. Cred ca este nevoie de asemenea analize pertinente, cu un aparat critic bine pus la punct si alte domenii culturale aflate intr-un con de umbra nejustificat.
Sub umbrela undergroundului
Acesta ar fi literatura si teatrul ce nu au gasit pana acum un critic care sa le ia pulsul in mod convingator, mai ales in ultimii 8-9 ani si sa scoata la lumina miscarile inspirate aflate deocamdata mai mult sub umbrela undergroundului. Nu ma astept ca o carte de critica sa faca cititorii sa navaleasca in librarii si sa umple de elogii productiile artistice, dar critica poate limpezi si justifica ierarhizari care sa se apropie de adevar. Pana atunci, artistii, scriitorii, cei din noile media sau regizorii vor indeplini toate aceste functii de critici, de promovatori, de manageri culturali, de agenti literari, de agenti de publicitate. Din pacate nu au nici capacitatea, nici pregatirea necesara sa le faca pe toate intr-un mod eficient. Timpul insa sunt sigur ca ma va contrazice in aceasta privinta. Scopul cartii scrise de Alexandra Titu cred ca ne-a redat destul de corect peisajul acesta incitant si putin cunoscut al artei romanesti asa cum ea marturiseste: "Am dorit ca volumul sa contribuie la cunoasterea artei contemporane romanesti, a unor artisti a caror anvergura culturala si fermitate de optiuni exprima experienta omului contemporan. Este o cercetare critica, formuland la randul sau o atitudine".